Prin sentinţa penală nr. 1153/5.05.2014 s-au dispus următoarele:
„În baza disp.art. 40 din Legea nr.254/2013 respinge contestaţia formulată de către petentul – condamnat A. deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi, împotriva încheierii nr. 91/21.01.2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iaşi (în prezent judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi, conform Legii nr.254/2013) prin care s-a luat act de retragerea cererii privind schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii, ca fiind inadmisibilă.”
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul – condamnat se află în Penitenciarul Iaşi în executarea pedepsei de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 22/2012 a Tribunalului Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 Cod penal raportat la art.175 Cod penal; executarea pedepsei închisorii anterior menţionată a început la data de 14.09.2012 şi urmează să expire la data de 13.09.2019.
Prin procesul – verbal nr. 1633/26.09.2012 întocmit de către comisia constituită la nivelul Penitenciarului Iaşi în baza art.276/2006 s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa privativă de libertate în regim închis, urmând ca situaţia sa să fie reanalizată la data de 14.06.2014, dată la care se împlinea fracţia de ¼ din pedeapsa închisorii, prevăzută de lege în acest sens.
Prin cererea adresată judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iaşi (în prezent judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi, conform Legii nr.254/2013), înregistrată la data de 17.01.2014 sub nr. 76/2014, petentul – condamnat a solicitat schimbarea regimului de executare a regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
În declaraţia dată în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iaşi la data de 21.01.2014, petentul – condamnat a precizat că renunţă la plângerea formulată, prin încheierea nr. 91/21.01.2014 luându-se act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 şi art. 40 din Legea nr. 254/2013 (act normativ în vigoare de la data de 01.02.2014), judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul are competenţa materială şi teritorială de a soluţiona contestaţiile formulate de către persoanele private de libertate şi de către administraţia penitenciarului împotriva încheierilor judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care acesta s-a pronunţat cu privire la plângerile ce i-au fost adresate în legătură cu stabilirea, menţinerea sau schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.
Analizând dispoziţiile legale anterior menţionate, procedura adresării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prevăzută de disp.art. 39 şi art. 40 din Legea nr. 254/2013, este o procedură obligatorie şi prealabilă sesizării instanţei de judecată, iar pentru ca o persoană privată de libertate să se poată adresa instanţei cu contestaţie este necesar ca anterior, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la penitenciar să fi pronunţat o soluţie de admitere sau de respingere a plângerii privind stabilirea, menţinerea sau schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii.
Obligaţia persoanei private de libertate de a folosi aceasta procedură prealabilă are scopul de a da posibilitatea judecătorului desemnat cu supravegherea privării de libertate la penitenciar să analizeze aspectele invocate de către petent şi, eventual, să pronunţe o soluţie de remediere a situaţiei reclamate de către aceasta.
Manifestarea de voinţă a petentului – condamnat, în sensul retragerii plângerii adresată judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iaşi, înregistrată sub nr. 76/2014, echivalează cu o lipsă a acesteia, situaţie în care persoana privată de libertate nu mai are posibilitatea formulării unei contestaţii la instanţa de judecată, potrivit disp.art. 39 şi art. 40 din Legea nr. 254/2013.
