Autor: ILIESCU ANCA
Domeniul asociat: CONTESTAŢIE LA EXECUTARE
Obiect: CONTESTAŢIE LA EXECUTARE
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 30.06.2014, sub nr. de dosar …/284/2014, contestatoarea C.A a formulat in contradictoriu cu SC VC IFN S.A, contestaţie la executare împotriva încheierii pronunţate la data de 14.05.2014 de Judecătoria Răcari, în dosarul nr…../284/2014, precum şi împotriva următoarelor acte de executare emise de BEJ … in dosarul de executare nr. 281/2014: respectiv somaţia emisa la data de 02.06.2014, adresa de înfiinţare a popririi emisă către INGG “AA”; dispoziţii de poprire emise către terţi popriţi.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a învederat instanţei că prin încheierea pronunţata la data de 14.05.2014 de Judecătoria Răcari, în dosarul nr. …/284/2014, a fost admisa cererea creditorului SC VC IFN SA, dispunându-se încuviinţarea executării silite imobiliare în baza art. 818-819 NCPC, asupra imobilului situat in com…., sat …, jud. …, in baza contractului de ipoteca si a contractului de credit încheiate cu creditoarea-intimata.
Contestatoarea a mai arătat că nu s-a solicitat si nu s-a încuviinţat executarea silita mobiliara în baza art. 665 NCPC de către creditoarea intimată şi cu toate acestea în baza încheierii de încuviinţare a executării silite emise de Judecătoria Răcari executorul judecătoresc a emis Adresa de înfiinţare a popririi către INGG “AA” şi Dispoziţia de poprire către popriţi (bănci), fără încuviinţarea executării silite mobiliare din partea instanţei.
De asemenea, contestatoarea a arătat că în încheierea de încuviinţare a executării silite nu este prevăzuta suma pentru care se încuviinţează aceasta executare, semnătura preşedintelui instanţei si a grefierului, dispoziţii imperative prevăzute de art. 665 alin. 3 si 7 C.p.c.
Pentru considerentele expuse, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare enunţate
În drept, şi-a întemeiat susţinerile pe prevederile art. 665 alin. 3 si 7, art. 713 alin. 1, si 3, C.p.c.
În probaţiune au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata SC VC IFN SA a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, precum şi declinarea soluţionării cauzei către Judecătoria Ploieşti, în temeiul art. 650 NCPC.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 10.09.2014, Judecătoria Răcari a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Răcari şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
În motivarea încheierii de declinare, instanţa a apreciat că în baza art. 713 alin. 1 instanţa competentă este cea de executare, iar aceasta este Judecătoria Ploieşti în temeiul art. 650 NCPC. De asemenea, s-a arătat că celelalte alineate ale art. 731 NCPC au în vedere modalităţile de executare prin poprire şi urmărire imobiliară, însă instanţa a reţinut că modalitatea aleasă de executor este cea a popririi.
Totodată, instanţa a constatat că prevederile art. 713, alin. 2 stabilesc o competenţă alternativă, când alegerea uneia dintre instanţele deopotrivă competente aparţine contestatorului, potrivit regulii înscrise în art. 116 NCPC, or cum contestatorul nu a înţeles să facă o astfel de alegere instanţa competentă prin raportare la art. 713 alin. 1 şi art. 650 alin. 1 teza finală este Judecătoria Ploieşti.
S-a mai arătat în încheierea de şedinţă faptul că şi în măsura în care s-ar fi pornit urmărirea imobiliară împotriva contestatoarei Judecătoria Răcari nu era instanţă competentă având în vedere prevederile art. 713 alin. 2 întrucât imobilul nu se afla în circumscripţia altei curţi de apel decât instanţa de executare.
Faţă de aceste considerente, Judecătoria Răcari a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă şi a dispus declinarea soluţionării cauzei către Judecătoria Ploieşti.
Pe rolul Judecătoriei Ploieşti cauza a fost înregistrată la data de 27.11.2014.
În cadrul şedinţei de judecată din data de 05.02.2015, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Ploieşti, asupra căruia a reţinut următoarele:
Prin cererea de executare silită formulată de SC VC IFN SA la data de 07.05.2014 şi înregistrată pe rolul BEJ …. sub nr. 281, aceasta a solicitat punerea în executare a contractului de credit nr. VER ……/17.08.2012, precum şi a contractelor de ipotecă imobiliară şi mobiliară accesorie împotriva debitorilor CC şi CA
Creditoarea a solicitat executorului judecătoresc ca executarea silită să se efectueze sub toate formele de executare.
Ulterior, BEJ … a solicitat Judecătoriei Răcari încuviinţarea executării silite imobiliare pentru cu privire la imobilul situat în com. …., sat …., jud. D, cerere ce a fost admisă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 14.05.2014 în dosarul nr. …/284/2014.
În baza încheierii de şedinţă pronunţate la data de 14.05.2014 în dosarul nr. …/284/2014, BEJ … a procedat la emiterea dispoziţiilor de poprire atât către angajatorul contestatoarei, cât şi către unităţi bancare la care aceasta ar fi putut deţine conturi.
Împotriva acestor acte de executare silită s-a formulat contestaţie la executare de către CA, în cadrul căreia s-a arătat că acestea ar fi nelegale în condiţiile în care nu a fost încuviinţată executarea silită mobiliară împotriva acesteia.
Referitor la excepţia necompetenţei teritorială exclusivă a Judecătoriei Ploieşti, în analiza acesteia instanţa va porni de la dispoziţiile art. 25 NCPC, conform cărora procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân suspuse acelei legi.
De asemenea, art. 622 alin. 2 NCPC stabileşte faptul că în măsura în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare […].
Având în vedere că cererea de executare silită formulată de intimata SC VC IFN SA a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 07.05.2014, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile NCPC în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 650 alin. 1 NCPC instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Un astfel de caz este cel prevăzut de art. 819 NCPC articol aflat în cadrul dispoziţiilor din Secţiunea a 2-a NCPC – Încuviinţarea executării silite imobiliare, după înregistrarea cererii de executare silită imobiliară, executorul va solicita de îndată instanţei de executare, în speţă judecătoriei, în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite.
Prin urmare, se poate observa că acest articol stabileşte o competenţă specială în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite imobiliară în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află imobilul suspus executării silită, instanţa care devine instanţă de executare.
Cu privire la atribuţiile ce revin instanţei de executare, art. 650 alin. 2 stabileşte că aceasta soluţionează încuviinţările de executare silită, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente ce apărute în cursul executării silite.
În prezenta cauză, dat fiind faptul că Judecătoria Răcari a încuviinţat executarea silită imobiliară, această instanţa este instanţa de executare căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alt incident ivit în cadrul executării silite.
De asemenea, instanţa apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 650 NCPC, în condiţiile în care aşa cum s-a arătat mai sus, art. 819 NCPC stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în cazul executării silite imobiliare în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află imobilul.
Totodată, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 713 alin. 2 NCPC, întrucât în prezenta cauză nu se regăseşte ipoteza prevăzut de acest articol, în sensul în care imobilul executat silit să se afle în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, întrucât în prezenta cauză atât imobilul executat silit cât şi instanţa de executare se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti.
Mai mult, chiar dacă în prezenta cauză se invocă faptul că au fost emise acte de executare silite specifice unei forme de executare silită care nu a fost încuviinţată, instanţa apreciază că aceasta chestiune litigioasă cade în competenţa de soluţionare a instanţei de executare, în cazul de faţă a Judecătoriei Răcari, cărei îi revine potrivit art. 650 alin. 2 NCPC competenţa de a soluţiona contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente ce apărute în cursul executării silite, indiferent de motivele invocate.
Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că Judecătoria Răcari este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de CA având în vedere prevederile art. 819 rap. la art. 650 alin. 2 din NCPC, motiv pentru care urmează sa admită excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Ploieşti si sa dispună declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Răcari.
De asemenea, văzând că Judecătoria Răcari si-a declinat competenta in favoarea Judecătoriei Ploieşti, instanţa urmează sa constate ivit conflict negativ de competenta intre cele doua instanţe, in condiţiile art. 133, pct. 2 NCPC si, pe cale de consecinţa, sa trimită, in conformitate cu art. 135 alin. 1 NCPC cauza Curţii de Apel Ploieşti , in vederea soluţionării conflictului prin pronunţarea unui regulator de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti.
Declină soluţionarea prezentei cauze având ca obiect ,,contestaţie la executare”, formulată de contestatoarea CA, cu în contradictoriu cu intimatul SC VC IFN SA BUCUREŞTI, în favoarea Judecătoriei Răcari.
Constată conflict negativ de competenţă şi înaintează cauza Curţii de Apel Ploieşti în vederea soluţionării conflictului.
Fără cale de atac.
