Prin sentinţa civilă nr.6014/29.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 1527/180/2012 Judecătoria Bacău a admis cererea având ca obiect întoarcerea executării silite formulată de contestatorii S.P. prin mandatar S.M. şi S.A. în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.R.L. şi a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 133/2011 de B.E.J. M.I. prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
În temeiul art. 275 Cod procedură civilă a luat act de faptul că intimata a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile contestatorilor.
Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut următoarele:
„În fapt, la data de 26.10.2011 Judecătoria Bacău a pronunţat sentinţa civilă nr. 8201 în dosarul 11691/180/2011 prin care a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii S.P. şi S.A. şi a dispus anularea executării silite (a tuturor actelor de executare) efectuate de BEJ M.I. în dosarul de executare nr. 133/2011. Sentinţa civilă 8201/2011 a devenit definitivă şi irevocabilă la data de 19.01.2012.
În drept, obiectul cererii de faţă îl reprezintă întoarcerea executării, instituţie reglementată de dispoziţiile articolelor 4041-4043 Cod pr. civ. (art. 4041 „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia (…)”. art. 4042 „În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.” Art. 4043 „Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanţă judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 4042 alin. 3”).
Desfăşurarea legală a procedurii de executare silită este asigurată prin existenţa contestaţiei la executare, care este mijlocul procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanţei competente, în scopul de a desfiinţa actele nelegale de executare.
Astfel că pentru a se naşte dreptul a de a solicita întoarcerea executării silite este suficient ca desfiinţarea executării silite să se realizeze ori prin desfiinţarea titlului executoriu ori a executării înseşi, prin voinţa legiuitorului cele două variante fiind alternative, iar nu cumulative.
Analizând condiţiile expuse la speţa dedusă judecăţii instanţa constată faptul a fost desfiinţată executarea silită înseşi, printr-o sentinţă civilă rămasă definitivă şi irevocabilă, iar între părţile implicate direct în procedura executării silite, a cărui titlu executoriu a fost desfiinţat, s-a născut un raport juridic obligaţional, în temeiul căruia, cel a cărui patrimoniu s-a mărit devine debitorul obligaţiei de restituire, către cel care, în mod corespunzător, şi-a micşorat patrimoniul.
Faţă de dispoziţiile legale analizate, instanţa apreciază că intimata este debitorul obligaţiei de restituire, urmând să admită cererea contestatorilor şi să oblige intimata la restituirea sumei obţinute din reţinerile efectuate prin poprire.
Având în vedere dispoziţiile art. 275 C.pr.civ, instanţa apreciază că nu poate fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea acestui proces, motivat de faptul că intimata a recunoscut pretenţiile contestatorilor la prima zi de înfăţişare. În ce priveşte compensarea cheltuielilor de judecată instanţa apreciază că nu se pot compensa cheltuieli de judecată, dacă în prealabil partea care solicită compensare nu ar fi fost obligată la plata acestora. Cum însă intimata a beneficiat de dispoziţiile art. 275 C.pr.civ. care prevăd în mod expres faptul că pârâta ce recunoaşte pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, nici compensarea nu poate interveni, întrucât nu există obligaţi care să poată fi compensată. Cu atât mai mult cu cheltuielile de judecată solicitate de intimată a fi compensate nu decurge din sentinţa civilă care a dispus anularea executării silite înseşi, ci dintr-un alt litigiu ce a avut loc între părţile prezentei cauze.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. V. S.R.L. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de compensare şi efectuarea compensării.
În motivarea cererii de recurs arată că instanţa de fond nu a înţeles că s-a solicitat compensarea sumelor pentru care s-a dispus întoarcerea executării cu cheltuielile de judecată stabilite printr-o altă hotărâre judecătorească şi nu cu cele din cauza pendinte. Instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art.275 C.pr. civ. întrucât acestea nu au incidenţă în speţă.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este declarat şi motivat în termen şi timbrat cu 66 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul S.P., prin mandatar S.M., a solicitat prin notele scrise depuse la dosar respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentinţa recurată în limita motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente instanţa de recurs reţine că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art.275 Cod procedură civilă este neîntemeiată întrucât însăşi recurenta intimată, prin cererea scrisă depusă la fila 74 dosar fond, a solicitat aplicarea acestor dispoziţii având în vedere recunoaşterea pretenţiilor la prima zi de înfăţişare.
Instanţa de recurs găseşte întemeiată critica recurentei privind considerentele instanţei de fond asupra compensării.
Aşa cum rezultă din cererea depusă de recurenta – intimata S.C.V. S.R.L. (fila 74 dosar fond) aceasta a solicitat compensarea sumei ce urma să o restituie contestatorilor, ca urmare a întoarcerii executării, cu suma de 1.940 lei datorată de aceştia recurentei-intimate reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin sentinţa civilă 7637/14.09.2010 pronunţată de Judecătoria Bacău şi nu cu suma ce reprezenta cheltuieli de judecată din prezenta cauză.
Prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare ,respectiv prin restituirea de către recurenta – intimată S.C.V. S.RL a sumei de 1504, 29 lei, obţinută de la contestatori din reţinerile efectuate prin poprire (extras de cont fila 59 dosar fond) în cadrul executării silite pornite la cererea intimatei de către B.E.J. M.I. în dosarul de executare nr. 133/2011.
Prin decizia civilă nr. 1295/28.09.2011 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. 767/180/2010 contestatorul a fost obliga să achite recurentei din prezenta cauză, S.C.V. S.R.L., suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar prin decizia civilă nr. 1729/25.11.2011 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. 591/32/2011, tot cu titlu de cheltuieli de judecată, au fost obligaţi contestatorii S.P. şi A. să achite aceleiaşi recurente 1240 lei. Însumând cele două sume se constată că recurenta din prezenta cauză are o creanţă de 1940 de lei.
Pentru a opera compensarea trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 1. obligaţiile să fie reciproce, 2. creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile, 3.creanţele ce urmează a se compensa să fie certe lichide şi exigibile. Instanţa apreciază că, în speţă, cele două creanţe îndeplinesc condiţiile de mai sus, motiv pentru care în temeiul art.1144 Cod Civil, urmează să le constate compensate de drept până la concurenţa celei mai mici, respectiv până la concurenţa sumei 1504,29 lei datorată de recurentă intimaţilor.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentinţa civilă recurată în sensul că va constata compensate de drept creanţele reciproce până la concurenţa sumei de 1504,29 lei .
