Invocarea beneficiului de discuţiune de către debitorul garant; aplicarea dispoziţiilor legii insolvenţei nr.85/2006

DECIZIA  CIVILĂ NR. 1261

Data: 9.03.2015

Autor – MARIANA NICOLAE

Domeniu asociat: contestația la executare silită

Titlu: invocarea beneficiului de discuţiune de către debitorul garant; aplicarea dispoziţiilor legii insolvenţei nr.85/2006

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 10802/281/2013, contestatorii U.N. şi U.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Piraeus Bank România SA, constatarea nulităţii absolute a actelor de executare contestate, iar în măsura în care se apreciază ca acestea nu sunt lovite de nulitate atunci anularea actelor de executare întocmite în cauza, respectiv somaţia de plata emisa în data de 08.04.2013 nr.349/2013, a procesului verbal de cheltuieli nr.349/2013 din data de 28.03.2013, a procesului verbal de situaţie din data de 28.03.2013 emis sub nr. 349/2013 şi pe cale de consecinţa a executării silite însăşi.

De asemenea pana la soluţionarea irevocabila a contestaţiei au solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 349/2013 aflat la SCPEJ “Pavel şi Muşat”, dosar instanţa nr. 5033/281/2013 al Judecătoriei Ploieşti.

În motivare au arătat că între intimata Pireus Bank România SA şi SC X  SRL a intervenit contractul de credit nr. 22322/12.11.2007, modificat prin acte adiţionale, prin care parata a acordat acestei societăţii un împrumut. Garanţii acestui împrumut sunt contestatorii din prezenta cauza, care au garantat restituirea sumei împrumutata de societate cu imobilul proprietatea lor situat în Ploieşti, str. Luminişului nr.7, jud. Prahova.

In data de 01.11.2010 s-a deschis procedura insolvenţei împotriva societăţii SC X  SRL în dosarul nr. 6335/105/2010 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, data la care parata s-a înscris la masa credala cu suma de 251.970,6 lei, conform prevederilor art. 121 punctul 1 alin.2 din Legea 85/2006 ca fiind garantata cu imobilul proprietatea noastră şi cu suma de 722180,221ei conform art. 123 punctul 7 tot din legea 85/2006 a insolvenţei modificata şi republicata ca fiind o creanţa chirografara, un total de 974150,82 lei.

În cadrul procedurii de faliment societatea deţine bunuri de aproximativ 500.000 lei şi sume încasate de 1500000 lei – un total de 2.000.000 lei, iar total creanţe conform tabelului definitive rectificativ total creanţe este de 1.849.715,78 lei, prin urmare toate creanţele vor fi achitate în cadrul procedurii de faliment.

Au invocat prematuritatea executării şi faptul că prin executare se produce o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei.

Împotriva lor s-a pornit o executare silita pentru o suma mai mare cu 50% fata de cea cu care parata s-a înscris la masa credală, fiind suma nedatorata având în vedere următoarele considerente pe de o parte parata are posibilitatea sa se îndestuleze de la masa credală, iar pe de alta parte cogarantul nu poate fi obligat la plata altor sume de bani decât cele la care este obligat debitorul principal.

Se poate constata cu uşurinţa ca la acesta data, conform somaţiei de plata, parata solicita suma de 1464214,59 lei mai mare cu aproximativ 50% decât cea solicitata debitorului SC X  SRL, prin urmare acesta solicitare a paratei este netemeinica şi nelegala încălcând în mod abuziv legislaţia în vigoare în materie de solidaritate pasiva, intre debitori art. 1034 şi următoarele din vechiul cod civil art. 1443 şi următoarele din NCC.

Parata în cadrul procedurii de faliment solicita de la debitorul principal suma de 974 150,821ei pentru ca de la garanţii ipotecari sa solicite suma de 1464214,591ei.

În cadrul dosarului de faliment s-a efectuat evaluarea bunului pentru a fi vândut la licitaţie şi a acoperi suma garantata conform tabelului definitive rectificat al creditorilor, prin urmare parata acţionează cu rea credinţa, abuzând de drepturile care ii sunt conferite de lege.

Somaţia încalcă prevederile legale în materie întrucât în conformitate cu legislaţia în vigoare moneda naţionala este leul, ori în somaţia de plata este trecuta numai suma în valuta, fără a preciza care este cuantumul acesteia în lei si, de asemenea nu se precizează care sume vor fi actualizate cu rata inflaţiei, suma în lei sau suma în valuta, prin urmare acesta este lovită de nulitate .

Prin contractele încheiate intre părţi se renunţa la beneficiul de discuţiune numai la plata sumei, suma ce este solicitata în acelaşi cuantum de la ambii debitori solidari , prin urmare parata încalcă în mod abuziv legislaţia în vigoare cat şi voinţa părţilor.

Referitor la procesul verbal de cheltuieli de executare se solicita suma de 750 lei care nu se ştie ce reprezintă, ci doar se enumera câteva file din dosar care nu au nici o relevanta având în vedere aspectul ca aceste documente nu au fost enumerate şi nu au fost descrise operaţiunile din dosar.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc este destul de ridicat raportat la activitatea sa, pe de o parte, iar pe de alta parte nu ştiu daca acesta reprezintă onorariul sau definitive pana la finalul dosarului.

Fata de situaţia existenta unde sunt incidente şi prevederile Lg.85/2006 , în mod nelegal au fost calculate penalităţi conform contract.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. A mai invocat excepţia de netimbrare a contestaţiei la executare

În motivare a arătat că Piraeus Bank România SA deţine împotriva contestatorilor următoarele titluri executorii: contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11.2008, contractul de credit 21486/31.10.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de cauţiune 21486.1/11.11.2008, Biletul la Ordin Seria PIRB3AB0006333 şi Biletul la ordin Seria PIRB3AB0006334. Contestatorii au calitatea de garanţi în contractele de credit, fidejusori în baza contractelor de cauţiune şi avalişti prin avalizarea Biletelor la ordin.

Facilitatea de credit a fost declarata scadenta anticipat întrucât debitorul principal, societatea SC X  SRL a intrat în faliment în data de 01.11.2010, scadenta anticipata producându-se ca efect al prevederilor legii 85/2006 (dispoziţiile art. 112 alin.4 din Legea 85/2006) şi dispoziţiilor contractuale clauza 8.1 lit. l

Facilitatea de credit a fost declarata scadenta anticipat întrucât debitorul principal, societatea SC X  SRL a intrat în faliment în data de 01.11.2010, scadenta anticipata producându-se ca efect al prevederilor legii 85/2006 (dispoziţiile art. 112 alin.4 din Legea 85/2006) şi dispoziţiilor contractuale clauza 8.1 lit. l

Prin Notificările nr. 1908/14.12.2010 şi 1909/14.12.2010 contestatorii au fost înştiinţaţi despre rezilierea de drept a contractelor de credit nr. 22322/12.11.2007 şi 21486/31.10.2007.  Având în vedere ca Piraeus Bank deţine o creanţa certa lichida şi exigibila împotriva contestatorilor, a solicitat executorului judecătoresc prin adresa nr. 1322/14.02.2013 declanşarea executării silite.

Prin încheierea din data de 18.03.2013 pronunţata de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 5033/281/2013, instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva contestatorilor în baza titlurilor executorii reprezentate de: contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11.2008, Contractul de cauţiune 21486.1/11.11.2008, Biletul la Ordin Seria PIRB3AB0006333 şi Biletul la ordin Seria PIRB3AB0006334.

Prin încheierea din data de 18.03.2013 pronunţata de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 5033/281/2013, instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva contestatorilor în baza titlurilor executorii reprezentate de: contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11.2008, Contractul de cauţiune 21486.1/11.11.2008, Biletul la Ordin Seria PIRB3AB0006333 şi Biletul la ordin Seria PIRB3AB0006334.

In temeiul art. 496 CPC Executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului în vederea întocmirii procesului verbal de situaţie. La data de 08.04.2013 executorul judecătoresc a emis în temeiul art. 387 şi 497 C.P.C. Somaţia de plata nr. 349, somaţie notata în Cartea Funciara a imobilului urmărit.

Procedura executării silite declanşate de executorul judecătoresc a respectat întocmai prevederile legale stabilite de Codul de procedura civila, după cum se poate observa cu claritate din actele de executare întocmite.

Chiar daca prin efectul legii, solidaritatea în materie comerciala se prezuma, contestatorii au înţeles sa renunţe şi în mod expres, prin contractul de credit, la beneficiul de discuţiune şi diviziune.

Astfel, prin contractele de cauţiune părţile au stabilit următoarele:

-1.1 “Prin prezentul Contract, Garantul în mod irevocabil şi necondiţionat, garantează îndeplinirea Obligaţiilor de plata, astfel cum acest termen este definit mai jos, şi se oblige sa plătească toate sumele datorate de împrumutat fata de banca, în temeiul sau în legătura cu Contractul de credit, daca împrumutatul nu-si executa obligaţiile la scadenta (prevazuta în contractul de credit, anticipate, etc).

-2.3 Garantul garantează în solidar cu împrumutatul executarea Obligaţiilor de plata şi declara ca renunţa expres la beneficiul de discuţiune şi de diviziune şi la invocarea oricărei excepţii pe care ar fi putut-o invoca împrumutatul, precum şi a excepţiilor ce pot fi invocate în legătura cu prezentul contract.

-obligaţiile solidare de plata ale Garantului asumate prin prezentul contract îşi produc efecte juridice, de la data încheierii prezentului contract pana la data achitării integrale a plaţilor datorate Băncii, potrivit contractului de credit, anterior menţionat”

Având în vedere dispoziţiile art. 969 C.civ.(in vigoare la data încheierii contractului de credit) “convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante”, contestatorii sunt ţinuţi răspunzători pentru obligaţiile asumate prin contractul de credit modificat prin actele adiţionale la contract.

Obligaţia asumata de garanţii contestatori este o obligaţie solidara.

Banca deţine împotriva contestatorilor o creanţa certa, astfel cum rezulta din titlul executoriu – contractele de credit completat de actele adiţionale, contractele de cauţiune care stabilesc: cuantumul creanţei format din valoarea creditului solicitat, modul de calcul, scadenta, dobânda, comisioanele şi penalităţile aplicate sunt detaliate în clauzele contractului de credit semnat intre părţi, respectiv, în graficul de rambursare aferent contractului de credit.

In consecinţa, cuantumul creanţei iniţiale este determinat, fiind în deplina concordanta cu dispoziţiile art. 379 alin. 4 Cod proc. civ., iar orice alte cheltuieli aferente declarării scadentei anticipate a creditului şi executării silite iniţiate de către Banca sunt determinate/ determinabile.

Aspectele de mai sus demonstrează ca banca deţine o creanţa certa împotriva debitorilor contestatori.

Creanţa este lichida câtimea ei fiind determinata/determinabila prin clauzele contractului de credit şi a devenit exigibila prin declararea scadentei anticipate şi plătibile a tuturor sumelor datorate în baza facilitaţii de credit, dobânzilor acumulate, comisioanelor şi a tuturor celorlalte sume, conform clauzelor contractuale.

Fata de faptul ca societatea debitoare se afla în faliment, în speţa ne aflam în prezenta unei obligaţii solidare, creditorul putând solicita oricăruia din debitorii obligaţi solidar plata întregii datorii. Astfel, din dispoziţiile Legii 85/2006 rezulta fără dubiu ca un creditor se poate îndrepta pentru recuperarea creanţei împotriva unei persoane care are calitatea de codebitor sau fidejusor, acesta din urma având un drept de regres asupra debitorului principal intrat în procedura insolvenţei.

Incidenţa normei speciale, asupra debitorului principal, nu înlătura dreptul băncii de a se îndrepta împotriva oricăror codebitori/garanţi/ avalişti sau oricăror alte terţe parti obligate în solidar, în acest sunt dispoziţiile art. 70 şi art. 71 din legea 85/2006.

Mai mult, dispoziţiile art. 137(3) din aceeaşi Lege 85/2006, arata: “Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal” ceea ce întăreşte afirmaţia ca voinţa legiuitorului nu a fost exonerarea de răspundere a debitorilor solidari/codebitorilor/fidejusorilor în situaţia în care debitorul intra în insolvenţă.

Totodată, prin instituirea garanţiilor, creditorul, în speţa Banca, urmăreşte asigurarea unei alte surse de rambursare a creditului acordat în situaţia în care debitorul principal nu-si poate îndeplini obligaţiile asumate.

Scopul legiuitorului în suspendarea curgerii accesoriilor fata de societăţile în insolvenţă este vădit centrat în jurul unei atare proceduri pentru orice persoana juridica, neputând fi extins (fiind vorba de o excepţie de stricta interpretare), prin analogie, şi la alte categorii de debitori, în speţa debitorii subsecvenţi (garanti/fidejusori). Aşadar, în cazul în care datoria nu este achitata, creditorul are posibilitatea sa execute fie pe debitori, fie pe fidejusori, pentru toate sumele restante, aceştia din urma având un drept de regres împotriva debitorului principal şi al celorlalţi codebitori/fidejusori.

În speţa, chiar contestatorii, în mod expres au înţeles sa renunţe la beneficiul de diviziune şi discuţiune. Intr-o astfel de situaţie, banca are dreptul de a urmări direct pe garant pentru acoperirea întregii creanţe.

În ceea ce priveşte procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare din data de 28.03.2013, cheltuielile de executare se încadrează în limitele stabilite de prevederile legale, fiind corect delimitate în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.

În drept art. 115 CPC, precum şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul întâmpinării.

Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că în cadrul procedurii de faliment societatea deţine bunuri de aproximativ 500.000 lei şi sume încasate de 1500000 lei – un total de 2.000.000 lei, iar total creanţe conform tabelului definitive rectificativ total creanţe este de 1.849.715,78 lei, prin urmare toate creanţele vor fi achitate în cadrul procedurii de faliment aspect pe care intimate nu isi formulează nici o apărare.

În cadrul procedurii a fost achitata suma de 251.000 lei, la acesta data suma datorata este de 722.000 lei.  Unicul creditor al societăţii debitoare – debitor principal – este doar parata, parata în apărările sale invoca beneficiul de discuţiune – la care au renunţat în mod forţat – fără a avea în vedere în conformitate cu prevederile art. 1034 şi următoarele din vechiul cod civil art. 1443 şi următoarele din NCC privind solidaritatea pasiva şi măreşte debitul cu aproximativ 500.000 lei reprezentant 50% din debitul cu care parata s-a înscris la masa credală.

Au contestat procesul verbal de cheltuieli întrucât acestea sunt foarte mari şi de asemenea executorul nu prezintă modalitatea de calcul a acestora. în mod greşit parata indica prevederile ar. 137 alin 5 din Lg.85/2000 modificata şi republicata întrucât nu ne aflam în acesta situaţie deoarece debitorul a achitat suma de 251.000 lei în contul creanţei, parata la acesta data este unicul creditor al debitorului principal SC X  SRL

În patrimoniul debitorului principal SC X  SRL se afla bunuri de aproximativ 200.000 euro suma care acoperă cu prisosinţa creanţa acestuia. Procedura de faliment nu a fost închisa pentru a-si găsi aplicabilitate prevederile articolului mai sus menţionat.

Prin contract se înlătura beneficiul de discuţiune şi nu solidaritatea pasiva care îşi are aplicabilitate în prezenta cauza, prin urmare debitorul secundar nu poate fi obligat la plata altor sume de bani decât cele la care este obligat debitorul principal SC X  SRL.

Prin sentinţa civilă nr. 10254/24.07.2014, Judecătoria Ploieşti a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii  U.N. şi U.E., în contradictoriu cu intimata Piraeus Bank Romania SA, având ca obiect contestaţie la executare, a modificat actele de executare din dosarul de executare nr. 349/2013 aflat pe rolul SCPEJ Pavel şi Muşat în sensul reducerii creanţei urmărite cu suma de 251.970,60 lei şi reducerii cuantumului onorariului executorului judecătoresc la suma de 15.000 lei, inclusiv TVA, a dispus continuarea executării pentru diferenţa de creanţă rămasă neacoperită, a respins în rest contestaţia ca neîntemeiată, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei reprezentând taxă de timbru, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestaţie de cei vătămaţi prin executare.

La data de 18.03.2013 prin încheierea pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 5033/281/2013, a fost admisă încuviinţarea silită a titlurilor executorii reprezentat de contractul de credit nr. 21486/31.10.2007, contractul de cauţiune nr. 22322.2/11.11.2008 şi biletul la ordin seria PIRB3AB nr. 0006334/09.05.2009, în valoare de 303.654,7 lei.

Potrivit art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 58/1934 a cambiei şi a biletului la ordin, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice alta cauza decât un viciu de formă. De asemenea potrivit art. 52 alin. 1, avalistul este ţinut solidar cu trăgătorul faţă de posesor, iar conform alineatele 2 şi 4, posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut sa observe ordinea în care s-au obligat, acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, neîmpiedecând urmărirea celorlalţi.

Coroborând textele legale, rezultă că creditorul poate porni simultan urmărirea debitorului principal şi a avalizatului, acesta din urmă neputând invoca beneficiul de discuţiune sau diviziune. Prin urmare executarea silită nu este prematură.

De asemenea potrivit art. 1652 C.civ., fideiusorul se obligă să îndeplinească el însuşi obligaţia debitorului, dacă acesta nu şi-o execută, fideiusiunea fiind în limitele obligaţiei asumate de debitor (art. 1654). Art. 1652 stipulează că în cazul în care fideiusorul a renunţat la beneficiul de diviziune şi de discuţiune, creditorul îşi poate recupera întreaga datorie de la el, fără ca în prealabil să-l urmărească pe debitor. Faţă de prevederile art. 10 alineatul ultim din contractul de credit, instanţa reţine că contestatorii, în calitate de fideiusori, au renunţat expres la cele de două beneficii, astfel încât nu se pot prevala de ele.

Raţiunea existenţei garanţiilor constă în acoperirea riscului de insolvabilitate a debitorului, creditorul asigurându-se astfel că într-o asemenea situaţie, cum este şi aceea a intrării în procedură de reorganizare judiciară, are mijloace reale de a-şi recupera creanţa.

În acelaşi sens se interpretează şi prevederile Legii nr. 85/2006, care stipulează că se suspendă doar procedurile judiciare şi extrajudiciare împotriva debitorului aflat în procedura insolvenţei, nefăcând nici  o referire la garanţi; de asemenea referitor la creanţe, dobânzile şi penalităţile încetează să curgă numai în ceea ce priveşte debitorul aflat în insolvenţă, legea intervenind astfel în înţelegerea părţilor, intervenţie care însă este de strictă aplicare, în sensul că priveşte exclusiv raportul creditor – debitor insolvent nu şi creditor – garanţi, faţă de aceştia creditorul păstrându-şi dreptul de a-şi recupera creanţa în întregime.

Potrivit art. 662 alin. 2-4 din Noul C.pr.civ., o creanţă este certă lichidă şi exigibilă când „existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu”, „obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui” şi „dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficul termenului de plată”.

Instanţa reţine că în dosarul de faliment deschis împotriva debitoarei principale, creditoarea a fost înscrisă cu întreaga creanţă sub condiţia ca dacă din executarea silită împotriva bunurilor administratorului îşi recuperează întreaga sumă, va fi radiată din tabel sau va rămâne în tabel doar cu suma rămasă neacoperită în urma executării silite a bunurilor personale ale administratorului. Prin urmare suma nu va fi încasată de creditoare de două ori, ci în măsura în care nu se îndestulează de la contestator, urmează a recupera diferenţa de la debitoarea principală.

După ce a plătit, potrivit art. 2306 alin. 1 C.civ. se poate regresa împotriva debitorului principal pentru a recupera sumele achitate.

Este adevărat că art. 2289 prevede că fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului, nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase, însă în speţă fideiusorul nu s-a obligat să restituie mai mult decât s-a obligat debitorul principal, ci exact cât acesta, împrejurarea că prin tabelul creanţelor s-a fixat o suma mai mică decât cea solicitată de la contestator reprezintă aplicarea principiului că fideiusorul suportă riscul insolvabilităţii debitorului.

Potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ., executarea are loc în oricare din formele prevăzute de lege. Formele executării silite sunt imobiliară, mobiliară și poprirea, alegerea formei fiind exclusiv dreptul creditorului, executarea putându-se face simultan sau succesiv în aceste forme.

Pentru ca procedura execuţională să nu prejudicieze nicio parte implicată era necesar ca executorul să aibă la dispoziţie o situaţie actualizată, obligaţie care incumbă în egală măsură şi intimatei.

Recuperarea integrală a creanţei nu înseamnă că executarea se porneşte şi se continuă pentru întreaga creanţă împotriva tuturor debitorilor şi garanţilor fără a se ţine cont de partea recuperată până în momentul respectiv.

Instanţa reţine că din planul de distribuire parţială întocmit de administratorul judiciar al debitorului principal, înregistrat în dosarul de faliment la data de 27.02.2013 (fila 12) şi comunicat intimatei la data de 02.04.2013 (fila 15), rezultă că intimatei i-a fost distribuită suma de 251.970,6 lei, prin urmare această sumă fiind achitată, se impune ca executarea să continue pentru diferenţa de creanţă rămasă neacoperită, intimata având obligaţia să pună la dispoziţia executorului judecătoresc situaţia actualizată a creanţei, iar executorul judecătoresc să continue urmărirea doar pentru diferenţa rămasă neacoperită, în funcţie de plăţile voluntare sau involuntare efectuate atât de debitorul principal, cât şi de garanţi.

În ceea ce priveşte menţionarea sumelor în valută în somaţia nr. 349/08.04.2013, potrivit art. 387 alin. 1 din vechiul C.pr.civ., somaţia trebuie să cuprindă denumirea şi sediul organului de executare, data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare, numele şi domiciliul debitorului, titlul executoriu, termenul de executare a obligaţiei şi semnătura şi ştampila organului de executare.

Prin urmare menţionarea cuantumului sumei urmărite în lei nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. De altfel cătă vreme titlul executoriu reprezentat de contractul de credit are ca obiect o sumă în valută, este firesc ca şi actele de executare să se refere la aceeaşi valută şi nu la echivalentul său în lei.

Potrivit art. 669 alin. (2) Cod proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepţia cazului în care creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea debitorul va suporta cheltuielile stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la realizarea obligaţiei din titlu, chiar dacă executarea a fost voluntară. Dacă debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusa de aceştia”.

Alineatul 3 al aceluiaşi articol enumeră cheltuielile de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării, onorariul executorului judecătoresc, al avocatului în faza executării silite, cheltuieli de transport şi cu efectuarea actelor de executare silită, alte cheltuieli prevăzute de lege.

La alineatul (4) se arata ca sumele datorate ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condiţiile legii, aceste sume putând fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulata de partea interesata şi tinand seama de probele administrate de aceasta. Teza a III-a face trimitere la art. 451 alin. 2 şi 3 care stabilesc că instanţa poate să reducă onorariul de avocat.

Prin procesul-verbal de cheltuieli din data de 28.03.2013 se precizează că suma de 750 lei reprezintă cheltuieli de executare conform pct. 1-7, 9, 10, 13 şi 19 din Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ. Potrivit acestora, cheltuielile de executare silită sunt următoarele: înregistrare – până la: 1,00 leu, Formare dosar până la: 10,00 lei, redactare adresă până la: 10,00 lei, proces-verbal de îndeplinire a procedurii – până la: 20,00 lei, cheltuieli de transport în funcţie de distanţă şi de mijlocul de transport, cheltuieli de transmitere prin poştă în funcţie de valoarea timbrelor necesare faţă de modalitatea de transmitere, emiterea somaţiei până la: 10,00 lei, proces-verbal de situaţie până la: 50,00 lei, notarea somaţiei în Cartea funciară până la: 50,00 lei, emitere adresă poprire pe fiecare terţ poprit până la: 10,00 lei, arhivare dosar până la: 30,00 lei. Deşi principiul care ar trebui să guverneze şi faza executării silite este al transparenţei, debitorul având dreptul să cunoască în detaliu sumele calculate de executorul judecătoresc şi pe care în final le va suporta, instanţa constată că din dosarul de executare, sumele respective au corespondent în actele întocmite de executor, cuantumul de 750 lei fiind rezonabil în raport cu aceste acte.

Art. II din acelaşi act normativ prevede că sumele încasate potrivit prezentei hotărâri se evidenţiază în procese-verbale alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocaţi, onorarii de experţi, precum şi alte categorii de executare; potrivit art. 371^7 şi art. 577 din Codul de procedură civilă, procesele-verbale constituie titluri executorii.

Onorariile minimale şi maximale pe care le pot percepe executorii sunt prevăzute în Ordinul nr. 2550/2006. Onorariul din cauză se situează la nivelul maximal de 10% din valoarea creanţei. Deşi se încadrează în limitele legale, nu este echitabil a nu se face nici o distincţie între un debitor care achită datoria în 11 zile şi voluntar şi cel care o achită după un an şi eventual în urma unei popririi sau a unei executări imobiliare.

Onorariul trebuie să reflecte totodată munca depusă de către executorul judecătoresc, iar în cauză instanţa apreciază că actele întreprinse de executor până la acest moment nu justifică suma de 24.740 lei. Astfel pentru notarea somaţiilor în cartea funciară, întocmirea procesului-verbal de situaţie, a publicaţiilor de vânzare şi a somaţiei, suma de 15000 lei inclusiv TVA este rezonabilă.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei reprezentând taxă de timbru. Cu privire la onorariu de avocat, în lipsa documentelor justificative, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii U.N. şi U.E., solicitând admiterea apelului si pe fondul cauzei, modificarea in parte sentinţa apelata in sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulata, in principal , in subsidiar ,  admiterea apelului si pe fondul cauzei ,  trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de apel,  apelanţii au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei prematurităţii executării silite, invocata prin contestaţie, cu motivarea că în cadrul procedurii de faliment vor fi achitate toate sumele , iar executarea silita promovata împotriva apelanţilor conduce la îmbogăţirea fără justa cauza a intimatei, in detrimentul lor, art. 1345 NCCL

Au mai susţinut apelanţii că  instanţa de fond in mod greşit a soluţionat cauza dedusa judecaţii astfel:

-contractul de credit nr. 22322/12.11.2007, modificat prin acte adiţionale nu se poate retine ca este voinţa pârtilor întrucât acesta este preredactat si nu se permite negocierea acestuia

-imobilul cu care s-a garantat este proprietatea apelanţilor, garanţie a terţilor adusa tocmai pentru a se proba buna lor credinţa

-in cadrul contestaţiei au invocat solidaritate pasiva, intre debitori art.1034 si următoarele din vechiul cod civil art.1443 si următoarele din NCC instanţa nepronunţându-se asupra acestui aspect

-se retine ca nu este obligatoriu ca in somaţia de plata sa se treacă suma, ori in executare sunt puse biletele Ia ordin – care pentru a fi scadente trebuie introdu-se la plata, prin urmare in mod concret apelanţii trebuie sa cunoască suma pentru care sunt executaţi

-urmează sa se constatate ca potrivit  biletului la ordin suma este de 303654 franci elveţieni si nicidecum 390000 franci elveţieni care sunt trecuţi in somaţia de plata

-mai mult chiar instanţa compensează o suma necunoscuta, in franci elveţieni, cu lei, prin urmare in mod greşit efectuează compensarea

-mai mult chiar instanţa face referire la prevederile Lg 85/2006, dar fără a avea in vedere aspectul ca intimata s-a înscris la masa credală cu suma înscrisă in biletul la ordin nu cu alta suma, deşi contractul de cauţiune ii stătea la dispoziţie pentru actualizare debit

-instanţa a fost chemata sa se pronunţe asupra solidarităţii pasive nu sa o înlăture

-mai mult chiar deşi face referire la prevederile art. 2289 cod civ. privind fidejusiunea aceasta nu se pronunţa apreciind ca nu isi are aplicabilitate in speţa de fata

-arătam ca instanţa înlătura efectele solidarităţii pasive în sensul ca debitorul secundar nu poate fi obligat la alta suma decât cea la care este obligat si debitorul principal

-prin contract se renunţa numai la beneficiul de discutiune nu si la efectele solidarităţii pasive

-mai mult chiar in cadrul procedurii de faliment s-a achitat suma ce era garantata cu imobilul apelanţilor, prin urmare intimata nu mai deţine un titlu valabil împotriva acestora aspect asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat – a se vedea tabelul creditorilor – suma de 251.970,6 lei, conform prevederilor art. 121 punctul 1 alin.2 din Legea 85/2006 a insolvenţei modificata si republicata ca fiind garantata cu imobilul proprietatea lor si cu suma de 722180,221ei conform art. 123 punctul 7 tot din legea 85/2006 a insolvenţei modificata si republicata ca fiind o creanţa chirografara, un total de 974150,82 lei.

Au mai arătat ca in cadrul procedurii de faliment societatea deţine bunuri de aproximativ 500.0001ei si sume încasate de 15000001ei- un total de 2.000.000 lei, iar total creanţe conform tabelului definitive rectificativ total creanţe este de 1.849.715 ,78 lei, prin urmare toate creanţele vor fi achitate in cadrul procedurii de faliment.

Instanţa nu a reţinut ca împotriva lor s-a pornit o executare silita pentru o suma mai mare cu 50% fata de cea cu care parata s-a înscris la masa credala , fiind suma nedatorata, având in vedere următoarele considerente pe de o parte parata are posibilitatea sa se îndestuleze de la masa credală, iar pe de alta parte cogarantul nu poate fi obligat la plata altor sume de bani decât cele la care este obligat debitorul principal.

Se poate constata cu uşurinţa ca instanţa nu a verificat aspectul ca parata solicita suma de 1464214,591ei,  mai mare cu aproximativ 50% decât cea solicitata debitorului SC X SRL, prin urmare acesta solicitare a paratei este netemeinica si nelegala încălcând in mod abuziv legislaţia in vigoare in materie de solidaritate pasiva, intre debitori art. 1034 si următoarele din vechiul cod civil art. 1443 si următoarele din NCC.

Au mai aratat ca parata in cadrul procedurii de faliment solicita de la debitorul principal suma de 974 150,821ei pentru ca de la garanţii ipotecari sa solicite suma de 1464214,591ei.

Au menţionat ca in cadrul dosarului de faliment s-a efectuat evaluarea bunului pentru a fi vândut la licitaţie si a acoperii sumei garantate conform tabelului definitiv rectificat al creditorilor, prin urmare apreciază ca parata acţionează cu rea credinţa , abuzând de drepturile care ii sunt conferite de lege.

Au mai susţinut  ca somaţia încălcă prevederile legale in materie întrucât in conformitate cu legislaţia in vigoare moneda naţionala este leul, ori in somaţia de plata este trecuta numai suma in valuta, fără a se preciza care este cuantumul acesteia in lei si, de asemenea , nu se precizează care sume vor fi actualizate cu rata inflaţiei, suma in lei sau suma in valuta, prin urmare apreciază ca acesta este afectată de nulitate .

Au susţinut apelanţii  ca nulitatea intervine si datorita faptului ca parata încalcă legislaţia in vigoare cu referire la solidaritatea pasiva.

Prin contractele încheiate intre părţi se renunţa la beneficiul de discuţiune numai la plata sumei, suma ce este solicitata in acelaşi cuantum de la ambii debitori solidari, prin urmare parata încălcă in mod abuziv legislaţia in vigoare cat si voinţa pârtilor.

Au mai precizat ca, fata de situaţia existenta unde sunt incidente si prevederile Lg.85/2006 , in mod nelegal au fost calculate penalităţi conform contract.

Pentru toate aceste considerente au solicitat admiterea apelului si pe fondul cauzei, modificarea in parte a sentinţei apelate in sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulata, in principal iar  in subsidiar, admiterea apelului  si  trimiterea  cauzei spre rejudecare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate in sensul respingerii în tot a contestaţiei la executare formulata de U.N. si U.E., pentru următoarele considerente: 

1. In mod greşit a reţinut instanţa de fond din planul de distribuire parţiala întocmit de administratorul judiciar al debitorului principal. înregistrat in dosarul de faliment la data de 27.02.2013 (fila 12) si comunicat intimatei la data de 02.04.2013 (fila 15), ca intimatei i-a fost distribuita suma de 251.970.6 lei, prin urmare aceasta suma fiind achitata  şi deci, se impune ca executarea sa continue pentru diferenţa de creanţa rămasa neacoperita, intimata având obligaţia sa pună la dispoziţia executorului judecătoresc situaţia actualizata a creanţei, iar executorul judecătoresc sa continue urmărirea doar pentru diferenţa rămasa neacoperita, in funcţie de plăţile voluntare sau involuntare efectuate atât de debitorul principat, cat si de garanţi.”

Faptul ca planul de distribuţie parţiala din data de 26.02.2013 a fost comunicat subscrisei la data de 02.04.2013 nu echivalează cu încasarea efectiva a sumei distribuite.

Potrivit Buletinului Procedurilor de insolenţă nr. 19114/14.11.2013 la data de 07.11.2013 a fost aprobat Planul de distribuţie parţial nr. 861/26.02.2013 întocmit de către lichidatorul judiciar si distribuire către creditorii SC X  SRL a sumelor cuvenite din distribuţie.

Este evident ca subscrisa nu putea incasa sumele cuvenite anterior aprobării pianului de distribuţie.

Or, la data emiterii somaţiei din data de 08.04.2013 cuantumul creanţei nu putea fi diminuat cu o suma pe care subscrisa urma sa o încaseze ulterior din procedura insolvenţei.

Ceea ce trebuia sa verifice instanţa de fond era cuantumul creanţei la data emiterii actului de executare contestat, respectiv, creanţa pună in executare la data de 08.04.2013. data emiterii somaţiei nr. 349.

Mai mult, prin adresa nr. 4595/20.12.2013 Lichidatorul Judiciar ne solicita sa precizam contul in care urmează sa se efectueze plata aşa cum a fot prevăzuta in Planul de distribuţie parţial al debitorului SC X  SRL, nr. de ieşire 861/26.02.2013.

Faţă de aceste considerente este evident ca instanţa de fond In mod neîntemeiat a considerat ca se impune reducerea creanţei puse in executare, fara să tina cont de data încasării efective a sumei provenita din procedura insolvenţei.

2. In ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că  pentru notarea somaţiilor in cartea funciara, întocmirea procesului-verbal de situaţie, a publicaţiilor de vânzare si a somaţiei, suma de 15000 tei inclusiv TVA este rezonabila.

 Cheltuielile de executare au fost solicitate de către executorul judecătoresc in limitele stabilite de prevederile legale in materie, fiind corect delimitate in procesul  – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel că instanţa de fond în mod reduce cuantumul acestuia considerând ca nu reflecta munca depusa de executor.

A precizat apelanta că onorariul executorului este corect calculat, sumele reprezentând contravaloarea muncii prestate de executor si a taxelor si cheltuielilor plătite de acesta pentru activităţi necesare desfăşurării executării silite.

3. In ceea ce priveşte obligarea băncii la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere ca soluţia instanţei de fond de admitere in parte a contestaţiei la executare este neîntemeiata, consideram ca se impune exonerarea subscrisei de plata cheltuielilor de judecata.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate, In sensul respingerii in tot a contestaţiei la executare formulata de U.N. si U.E..

În temeiul art. 470 lit. d) a solicitat instanţei admiterea probei cu Înscrisuri, sens in care ataşam prezentei: Buletinului Procedurilor de insolenţă nr. 19114/14.11.2013, adresa nr. 4595/20.12.2013.

In drept, a invocat  art. 466 si urm. NCPC

Aplenaţii contestatori U.N. şi U.E. au formulat întâmpinare, solicitând să se respingă apelul promovat de către Pireus Bank România SA ca nefundat, pentru următoarele motive:

1.Parata apelanta in susţinerile, sale face. referire la acte anterioare efectuării plaţilor in dosarul de faliment nr.6335/1,05/2010, aflat pe rolul Tribunalului Prahova.

2.Conform actelor aflate la dosarul cauzei SC ‘X  INS 1 AL COM SRL achita, conform planului de distribuţie întocmit in dosarul nr.6335/105/2010 al Tribunalului Prahova suma de 251.970,6 lei , suma pe care PIREUS BANK ROMÂNIA SA nu o recunoaşte.

3.intimata apelanta, deşi face referire la încheierea din data de 11.12.2013 din dosarul nr.6335/105/2013 a Tribunalului Prahova prin care s-a dispus distribuirea, nu recunoaşte plata efectuata ceea: ce dovedeşte reaua credinţa a acesteia.

4.solicitarea lichidatorului din dosarul nr.6335/l65/20l3 a Tribunalului Prahova de a se indica contul face dovada ca suma de bani a fost virata in contul indicat.

5.Urmează, de asemenea, sa constataţi ca Buletinul procedurilor de insolenţă nr. 19114/14.11.2013 înscris depus de către parata apelanta este anterior dispoziţiilor instanţei din data de 11.12.2013, dala la care prin încheierea din data de 11.12.2013 in dosarul  nr. 6335/105/2013 a Tribunalului Prahova a dispus distribuirea sumelor conform planului de distribuţie nr. 861/26.02.2013.

6. Fata de criticile aduse diminuării onorariului executorului,, urmează sa constataţi ca instanţa de fond in mod legal a ‘dispus diminuarea; onorariului executorului judecătoresc având in vedere; stadiul dosarului si activitatea acestuia.

Apelanta intimată PÎRAEUS BANK ROMÂNIA SA., în temeiul dispoziţiilor art. 471 alin.5 NCPC, a formulat întâmpinare, prin care  a solicitat respingerea apelului formulat de X  Nicolaie si U.E. împotriva sentinţei civile nr. 10254/24.07.2014, admiterea apelului formulat de Piraeus Bank România SA cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare, pentru următoarele:

1.Calitatea Contestatorilor in contract Piraeus Bank România SA deţine împotriva contestatorilor următoarele titluri executorii: contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat si completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11,2008, contractul de credit 21486/31.10,2007 modificat si completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de cauţiune 21486.1/11,11.2008, Biletul la Ordin Seria PIRB3AB0006333 si Biletul la ordin Seria PIRB3AB0006334.

Contestatorii au calitatea de garanţi in contractele de credit, fidejusori in baza contractelor de cauţiune si avalisti prin avalizarea Biletelor la ordin.

2.Executarea silită

Facilitatea de credit a fost declarata scadenta anticipat întrucât debitorul principal, societatea SC X  SRL a intrat in faliment in data de 01.112010, scadenta anticipata producându-se ca efect ai prevederilor legii 85/2006 (dispoziţiile art. 112 aiin.4 din Legea 85/2006) si dispoziţiilor contractuale clauza 8.1 lit.1

Prin Notificările nr.1908/14.12,2010 si 1909/14.12.2010 contestatorii au fost înştiinţaţi despre rezilierea de drept a contractelor de credit nr. 22322/12,11.2007 si 21486/31.10.2007.

Având in vedere ca Pîraeus Bank deţine o creanţa certa lichida si exigibila împotriva contestatorilor, a solicitat executorului judecătoresc prin adresa nr. 1322/14.02.2013 declanşarea executării silite.

Prin încheierea din data de 18.03.2013 pronunţata de Judecătoria Ploieşti in dosarul nr. 5033/281/2013, instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva contestatorilor in baza titlurilor executorii reprezentate de: contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat si completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11,2008, Contractul de cauţiune 21486.1/11.111108, li»! la Ordin Seria PIRB3AB0006333 si Biletul la ordin Seria PÎRB3AB0006334.

In temeiul art. 496 CPC executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului în venirea întocmirii procesului verbal de staţie.

Învederam instanţei ca deşi contestatorii solicita anularea procesului verbal de situaţie întocmit la data de 28.03.2013 nu arată nici un motiv pentru care acest proces verbal de situaţie ar fi nelegal.

La data de 08.04,2013 executorul judecătoresc a emis in temeiul art. 387 si 497 C.P.C. Somaţia de piaţa nr. 349; somaţie notata in Cartea Funciara a imobilului urmărit.

Învederam instanţei ca procedura executării silite declanşate de executorul judecătoresc a respectat întocmai prevederile legale stabilite Codul de procedura civila după cum se poate observa cu claritate din actele de executare întocmite.

1. În ceea ce priveşte invocarea de către apelanţi! contestatori a beneficiului diviziunii si discuţiunii, învederam instanţei următoarele:

Chiar daca prin efectul legii, solidaritatea in materie comerciala se prezuma, contestatorii au înţeles sa renunţe si in mod expres, prin contractul de credit, la beneficiu! de discuţiune s! diviziune,

Astfel, prin contractele de cauţiune părţile au stabilit următoarei»;

-1.1 “Prin prezentai Contract Garantul în mod irevocabil si necondiţionat, garantează îndeplinirea Obligaţiilor de plata, astfel cum acest termen este definit mai jos, si se oblige sa plătească toate sumele datorate de împrumutat făta de banca, in temeiul sau in legătura cu Contractul de credit, daca împrumutatul nu-si executa obligaţiile ia scadentă (prevăzuta in contractul de credit, anticipate, etc.).

-2.3 Garantul garantează in solidar cu împrumutatul executarea Obligaţiilor de plata si declara ca renunţa expres la beneficiul de discuţiune si de diviziune si la invocarea oricărei excepţii pe cam ar fi putut-o invoca împrumutatul, precum si a excepţiilor ce pot fi invocate in legătura cu prezentul contract

-obligaţiile solidare de plata ale Garantului asumate prin prezentul contract isi produc efecte juridice, de ta data încheierii prezentului contract pana ta data achitării integrale a plaţilor datorate Băncii, potrivit contractului de credit, anterior menţionat

Având in vedere dispoziţiile art.969 C,civ.(in vigoare la data încheierii contractului de credit) “convenţiile legal făcute au putere de lege. intre, partite contractante”, contestatorii sunt ţinuţi răspunzători pentru obligaţiile asumate prin contractul de credit modificat prin actele adiţionale ia contract.

II. Fata de motivarea apelanţilor in sensul că „garantul nu. poate datora mai mult decât debitorul principal” învederam instanţei ca aceasta – afirmaţie nu poate fi reţinut având in vedere următoarele: obligaţia asumată de garanta contestatori este o obligaţie solidară aşa cum a dezvoltat anterior.

3. Creanţa Băncii:

a) Banca deţine împotriva contestatorilor o creanţa certa, astfel cum rezulta din titlul executoriu – contractele de credit completat de actele adiţionale, contractele de cauţiune, care stabilesc; cuantumul creanţei format din valoarea creditului solicitat, modul de calcul, scadenta, dobânda, comisioanele si penalităţile aplicate sunt detaliate in clauzele contractului de credit semnat intre părţi, respectiv, in graficul de rambursare aferent contractului de credit

In consecinţa, cuantumul creanţei iniţiale este determinat, fiind in deplina concordanta cu dispoziţiile art. 379 alin, 4 Cod proc. civ., iar orice alte cheltuieli aferente declarării scadentei anticipate a creditului sî executării silite iniţiate de către Banca sunt determinate/ determinabile,

Aspectele de mai sus demonstrează ca Banca deţine o creanţa certa împotriva debitorilor contestatori

b) Creanţa este lichida câtimea ei fiind determinata/determinabila prin clauzele contractului de credit. c) Creanţa Băncii a devenit exigibila prin declararea scadentei anticipate si plătibile a tuturor sumelor datorate in baza facilitaţii de credit, dobânzilor acumulate, comisioanelor si a tuturor celorlalte sume, conform clauzelor contractuale,

4. Fata de motivarea apelanţilor contestatori in sensul ca societatea debitoare se afla in faliment, arată ca in speţa ne aflam in prezenta unei obligaţii solidare, creditorul putând solicita oricăruia din debitorii obligaţi solidar plata întregii datorii. Astfel, din dispoziţiile Legii 85/2006 rezulta fără dubiu ca un creditor se. poate îndrepta pentru recuperarea creanţei împotriva unei persoane care are calitatea de codebitor sau fidejusor, acesta din urma având un drept de regres asupra debitorului principal intrat in procedura insolvenţei.

învederam instanţei ca Incidenţa normei speciale, asupra debitorului principal, nu Înlătura dreptul băncii de a se Îndrepta împotriva oricăror codebitori/garanţi/ avaiîsti sau oricăror alte terţe parti obligate In solidar, in acest sunt dispoziţiile art. 70 si art. 71 din legea 85/2006.

Mal mult, dispoziţiile art.137{3) din aceeaşi Lege 85/2006, arata: “Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal” ceea ce întăreşte afirmaţia ca voinţa legiuitorului nu a fost exonerarea de răspundere a debitorilor solidari/codebitorilor/fidejusorilor în situaţia in care debitorul intra in insolenţă.

Totodată., prin Instituirea garanţiilor, creditorul, in speţa Banca, urmăreşte asigurarea unei alte surse de rambursare a creditului acordat în situaţia in care debitorul principal nu-si poate îndeplini obligaţiile asumate.

Scopul legiuitorului în suspendarea curgerii accesoriilor făta de societăţile in insolenţă este vădit centrat in jurul unei atare proceduri pentru orice persoana juridica neputând fi extins (fiind vorba de o excepţie de stricta interpretare), prin in speţa debitorii subsecvenţi (garanţi/fidejusori).

 Aşadar, în cazul in care datoria nu este achitata, creditorul posibilitatea sa execute fie debitori, fie pe fideiusori, pentru toate sumele restante, aceştia din urma având un drept de regres împotriva debitorului principal si al celorlalţi codebitori/fidejusori.

 Aşadar, în cazul in care datoria nu este achitata, creditorul posibilitatea sa execute fie debitori, fie pe fideiusori, pentru toate sumele restante, aceştia din urma având un drept de regres împotriva debitorului principal si al celorlalţi codebitori/fidejusori.

În speţa, chiar contestatorii, în mod expres au înţeles sa renunţe la beneficiul de diviziuni si discuţiune.

Într-o astfel de situaţie, banca are dreptul de a urmări direct pe garant pentru acoperirea întregii creanţe, fără a fi condiţionata de urmărirea prealabila a debitorului st. in ipoteza în care sunt mai mulţi garanţi pentru acelaşi debitor, să ceara întreaga suma datorata de la oricare dintre garanţi.

Faţă de cele mai sus arătate, se poate observa că deţine asupra contestatorilor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, are un titlu executoriu investit cu formulă executorie susceptibil de a fi pus în executare, iar formele de executare au fost îndeplinite conform dispoziţiilor speciale în materie, aspecte reţinute şi de către instanţa de fond.

În concluzie, pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea apelului formulat de către contestatori, ca neîntemeiat.

În drept: art. 471 pct. 5 NCPC, precum si celelalte dispoziţii legale invocate in cuprinsul întâmpinării.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 2391/331/2013.

Tribunalul, examinând  cauza, in raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate,  ţinând seama de dispoziţiile legale  incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c.,  constată următoarele:

În fapt tribunalul reţine că apelanta intimată Piraeus Bank România SA deţine împotriva contestatorilor mai multe titluri executorii respectiv  contractul de credit nr. 22322/12.11.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de Cauţiune 22322.2/11.11.2008, contractul de credit 21486/31.10.2007 modificat şi completat prin 6 Acte Adiţionale, Contractul de cauţiune 21486.1/11.11.2008, Biletul la Ordin Seria PIRB3AB0006333 şi Biletul la ordin Seria PIRB3AB0006334, potrivit cărora apelanţii contestatori au calitatea de garanţi în contractele de credit, fidejusori în baza contractelor de cauţiune şi avalişti prin avalizarea Biletelor la ordin.

Prin Notificările nr. 1908/14.12.2010 şi 1909/14.12.2010 apelanţii contestatori au fost înştiinţaţi despre rezilierea de drept a contractelor de credit nr. 22322/12.11.2007 şi 21486/31.10.2007 şi întrucât suma datorată băncii fiind certă, lichida şi exigibila, aceasta a solicitat executorului judecătoresc prin adresa nr. 1322/14.02.2013 declanşarea executării silite.

In temeiul art. 496 CPC Executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului în vederea întocmirii procesului verbal de situaţie. La data de 08.04.2013 executorul judecătoresc a emis în temeiul art. 387 şi 497 C.P.C. Somaţia de plata nr. 349, somaţie notata în Cartea Funciara a imobilului urmărit şi a întocmit  procesul-verbal de cheltuieli din data de 28.03.2013.

Astfel tribunalul constată că procedura executării silite declanşate de executorul judecătoresc a respectat întocmai prevederile legale stabilite de Codul de procedura civila,  criticile apelanţilor contestatori privind nulitatea actelor de executare contestate şi a executării însăşi fiind nefondate.

 Apelanţii contestatori au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei prematurităţii executării silite, invocata prin contestaţie, cu motivarea că în cadrul procedurii de faliment vor fi achitate toate sumele , iar executarea silita promovata împotriva apelanţilor conduce la îmbogăţirea fără justa cauza a intimatei, in detrimentul lor, art. 1345 NCCL.

 Susţinerea acestora este nefondată faţă de menţiunile din cuprinsul sentinţei, instanţa de fond respingând în mod legal  această excepţie cu motivarea că  potrivit art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 58/1934 a cambiei şi a biletului la ordin, coroborat cu art. 52 alin. 1, 2 şi  creditorul poate porni simultan urmărirea debitorului principal şi a avalizatului, acesta din urmă neputând invoca beneficiul de discuţiune sau diviziune. 

În ce priveşte susţinerile apelanţilor contestatori în sensul că banca nu îi poate executa decât pentru aceeaşi sumă pe care o datorează debitorul insolvent, tribunalul reţine că acestea sunt nelegale astfel. 

În speţa ne aflam in prezenta unei obligaţii solidare, creditorul putând solicita oricăruia din garanţii obligaţi solidar plata întregii datorii. Astfel, din dispoziţiile Legii 85/2006 rezulta fără dubiu ca un creditor se poate îndrepta pentru recuperarea creanţei împotriva unei persoane care are calitatea de codebitor sau fidejusor, acesta din urma având un drept de regres asupra debitorului principal intrat in procedura insolvenţei , in acest fiind dispoziţiile art. 70 si art. 71 din legea 85/2006.

Mal mult, potrivit dispoziţiilor art.137 alin. 3 din aceeaşi lege, “Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal” ceea ce întăreşte afirmaţia ca voinţa legiuitorului nu a fost exonerarea de răspundere a debitorilor solidari/codebitorilor/fidejusorilor în situaţia in care debitorul intra in insolvenţă.

Dispoziţiile legale privind  suspendarea curgerii accesoriilor operează numai faţă de societăţile in insolenţă  şi nu pot fi extinse  (fiind vorba de o excepţie de stricta interpretare) asupra  debitorii  garanţi/fideiusori.

De asemenea potrivit art. 1652 C.civ., fideiusorul se obligă să îndeplinească el însuşi obligaţia debitorului, dacă acesta nu şi-o execută, fideiusiunea fiind în limitele obligaţiei asumate de debitor (art. 1654). Art. 1652 stipulează că în cazul în care fideiusorul a renunţat la beneficiul de diviziune şi de discuţiune, creditorul îşi poate recupera întreaga datorie de la el, fără ca în prealabil să-l urmărească pe debitor.

Astfel, în speţă, faţă de prevederile art. 10 alineatul ultim din contractul de credit, tribunalul reţine că apelanţii contestatori, în calitate de fideiusori, au renunţat expres la cele de două beneficii, astfel încât nu se pot prevala de ele,  faţă de aceştia apelanta creditoare păstrându-şi dreptul de a-şi recupera creanţa în întregime iar nu limitată la suma cu care s-a înscris la masa credală.

Au mai susţinut apelanţii că  instanţa de fond in mod greşit a soluţionat cauza dedusa judecaţii fără a avea în vedere că în privinţa  contractului  de credit, nr. 22322/12.11.2007, modificat prin acte adiţionale nu se poate retine ca este voinţa pârtilor întrucât acesta este preredactat si nu se permite negocierea acestuia. În acest sens, tribunalul constată că această susţinere este o apărare nouă, invocată pentru prima dată în faţa instanţei de apel şi în plus, apelanţii contestatori nu au formulat în acest sens un capăt de cerere care să fi fost pus în discuţia părţilor şi în raport de acre acestea să-şi formulat apărările pe care le-ar fi considerat necesare.

Astfel, faţă de prevederile art. 478 alin. 2 N.c.p.c., tribunalul urmează a nu se pronunţa cu privire la  aceste aspecte invocate de către apelanţii contestatori.

Susţinerea apelanţilor contestatori în sensul că instanţa nu a reţinut ca împotriva lor s-a pornit o executare silita pentru o suma mai mare cu 50% fata de cea cu care parata s-a înscris la masa credala , fiind suma nedatorata, având in vedere următoarele considerente pe de o parte parata are posibilitatea sa se îndestuleze de la masa credală, iar pe de alta parte cogarantul nu poate fi obligat la plata altor sume de bani decât cele la care este obligat debitorul principal, urmează a fi înlăturată ca nefondată pentru că aşa cum s-a arătat mai sus, creditorul are posibilitatea sa execute fie pe debitorul insolvent, pentru suma cu care se înscrie la masa credală, fie pe fideiusori, pentru toate sumele restante, aceştia din urma având un drept de regres împotriva debitorului principal si al celorlalţi codebitori/fidejusori, astfel că nu are relevanţă că apelanţii contestatori sunt urmăriţi pentru o sumă mai are decât cea cu care  creditoarea s-a înscris la masa credală.

Au mai susţinut apelanţii contestatori în sensul ca somaţia încălcă prevederile legale in materie întrucât in conformitate cu legislaţia in vigoare moneda naţionala este leul, ori in somaţia de plata este trecuta numai suma in valuta, fără a se preciza care este cuantumul acesteia in lei si, de asemenea , nu se precizează care sume vor fi actualizate cu rata inflaţiei, suma in lei sau suma in valuta, prin urmare apreciază ca acesta este afectată de nulitate .

Susţinerile acestora urmează a fi respinse de tribunal ca nefondate având în vedere că  potrivit art. 387 alin. 1 din vechiul C.pr.civ., somaţia trebuie să cuprindă denumirea şi sediul organului de executare, data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare, numele şi domiciliul debitorului, titlul executoriu, termenul de executare a obligaţiei şi semnătura şi ştampila organului de executare, deci  menţionarea cuantumului sumei urmărite în lei nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În plus, aşa cum în mod temeinic a reţinut şi instanţa de fond, cătă vreme titlul executoriu reprezentat de contractul de credit are ca obiect o sumă în valută, este firesc ca şi actele de executare să se refere la aceeaşi valută şi nu la echivalentul său în lei.

În ce priveşte motivele de apel formulate de către apelanta intimată, tribunalul constată că acestea sunt în parte întemeiate şi anume:

Critica formulată de această apelantă în sensul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond ca intimatei i-a fost distribuita suma de 251.970.6 lei, prin urmare aceasta suma fiind achitata, este nefondată.

 Instanţa de fond în mod temeinic a reţinut că  recuperarea integrală a creanţei nu înseamnă că executarea se porneşte şi se continuă pentru întreaga creanţă împotriva tuturor debitorilor şi garanţilor fără a se ţine cont de partea recuperată până în momentul respectiv şi că din planul de distribuire parţială întocmit de administratorul judiciar al debitorului principal, înregistrat în dosarul de faliment la data de 27.02.2013 (fila 12) şi comunicat intimatei la data de 02.04.2013 (fila 15), rezultă că intimatei i-a fost distribuită suma de 251.970,6 lei, prin urmare această sumă fiind achitată, se impune ca executarea să continue pentru diferenţa de creanţă rămasă neacoperită, intimata având obligaţia să pună la dispoziţia executorului judecătoresc situaţia actualizată a creanţei, iar executorul judecătoresc să continue urmărirea doar pentru diferenţa rămasă neacoperită, în funcţie de plăţile voluntare sau involuntare efectuate atât de debitorul principal, cât şi de garanţi.

Astfel, tribunalul constată că această critică a apelantei intimate este nefondată, instanţa de fond  dispunând în mod temeinic  şi legal modificarea actele de executare din dosarul de executare nr. 349/2013 aflat pe rolul SCPEJ Pavel şi Muşat în sensul reducerii creanţei urmărite cu suma de 251.970,60 lei.

In ceea ce priveşte critica apelantei intimate privind reducerea de către instanţa de fond a  cheltuielilor de executare, tribunalul le apreciază ca întemeiate, în sensul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că  pentru notarea somaţiilor in cartea funciara, întocmirea procesului-verbal de situaţie, a publicaţiilor de vânzare si a somaţiei, suma de 15000 tei inclusiv TVA este rezonabila.

Tribunalul are în vedere că  onorariul de executor a fost stabilit in limitele reglementate  de prevederile legale in materie, în raport de suma de executat, că este clar delimitat de celelalte cheltuieli de executare, prin menţiunile din procesul  – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.

Instanţa de fond în mod neîntemeiat a  redus cuantumul acestui onorariu considerând ca nu reflecta munca depusa de executor, având în vedere că acest onorariu este stabilit de lege în procent din valoarea creanţei iar nu în funcţie de prestaţia efectivă a executorului, care ar putea fi aceeaşi indiferent de valoarea creanţei.

In ceea ce priveşte susţinerea apelantei intimate soluţia instanţei de fond de obligare a băncii la plata cheltuielilor de judecata,  în sensul că faţă de  soluţia instanţei de fond de admitere in parte a contestaţiei la executare se impune exonerarea băncii  de plata cheltuielilor de judecata, tribunalul reţine că aceasta este nefondată.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis în parte contestaţia  la executare şi a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei reprezentând taxă de timbru. Tribunalul constată soluţia întemeiată şi legală în raport de disp. art. 453 alin. 1 şi 2 N.c.p.c.,  având în vedere că taxa de timbru datorată pentru celelalte capete de cerere admise este de194 lei.

În concluzie, pentru toate aceste considerente,  tribunalul constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate şi susţinute de către apelanţii – contestatori  U.N. şi U.E., împotriva sentinţei civile nr. 10254/24.07.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, potrivit dispoziţiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat de aceştia  şi în temeiul art. 480, alin. 2 N.C.p.c., va admite apelul declarat de apelanta-intimată Piraeus Bank România SA, împotriva sentinţei civile nr. 10254/24.07.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va înlătura  dispoziţia privind reducerea onorariului executorului judecătoresc, menţinând  în rest dispoziţiile sentinţei.