La data de 15.11.2010, prin cererea înregistrată sub nr. 2243/313/2010 la Judecătoria Strehaia, contestatoarea P.M.E. a formulat, în contradictoriu cu intimata CAS Mehedinţi, contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 638 solicitând anularea titlului executoriu şi a somaţiei cu nr. 638/12.10.2010. De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite în baza art. 403 alin.1 C.p.c.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că intimata a modificat decizia de impunere care stă la baza emiterii titlului executoriu, aşa încât acesta nu mai poate fi pus în executare şi nici nu poate produce efecte.
În drept, au fost invocate disp. art.372, art.387, art. 391, art. 399-404 C.p.c şi art. 172,173 din OG 92/2003.
S-au depus la dosar, in copie, decizia de impunere nr. ACC 201/06.10.2010, somaţia nr.638/12.10.2010, titlul executoriu nr. 638/12.10.2010, dovada comunicării actelor de executare.
S-a achitat taxa de timbru in cuantum de 194 lei si timbru judiciar de 0,5 lei.
În şedinţa publică din data de 10.12.2010, s-a pus în vedere contestatatoarei să achite taxa de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi a solicitat admiterea în parte a contestaţiei la executare cu menţinerea titlului contestat pentru suma de 2064 lei, arătând că în mod eronat la emiterea titlului executoriu nu a fost luată în calcul decizia de impunere nr.ACC 201/06.10.2010
La termenul de judecată din data de 21.01.2010, instanţa a pus în discuţie atât excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare, cât şi excepţia netimbrării capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Deliberând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, instanţa apreciază că este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă, având în vedere următoarele considerente :
Prin acţiunea formulată contestatoarea a înţeles să conteste executarea silită, solicitând anularea formelor de executare întocmite.
Instanţa reţine că, potrivit art. 173 alin.1lit.a din OG 92/2003 contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actele de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Observând copia plicului cu data poştei, se constată că la data de 28.10.2010 i s-au comunicat contestatoarei, somaţia de plată emisă de data de 12.10.2010 şi titlul executoriu emis la aceeaşi data.
Împotriva actelor de executare s-a formulat contestaţia la executare, ce face obiectul prezentei cauze, trimisă prin poştă, la data de 12.11.2010.
În consecinţa, instanţa constată că acţiunea a fost formulată în termenul legal de 15 zile reglementat de dispoziţiile art.173 alin.1 lit.a OG 92/2003 astfel încât urmează sa respingă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de intimată prin întâmpinare.
Cu privire la excepţia netimbrării capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite invocată din oficiu, instanţa o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/ 1997, cererile de suspendare a executării silite se timbrează cu o taxă judiciară de timbru fixă de 10 lei. În speţă, contestatoarea nu a achitat această taxă de timbru. De asemenea, potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/ 1995 cererile de chemare în judecată de timbrează şi cu timbru judiciar.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/ 1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se datorează anticipat. De asemenea, potrivit art. 20 alin. 3 din acelaşi act normativ, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Instanţa constată că această obligaţie nu a fost îndeplinită de către contestatoare, acesteia punându-i-se în vedere de către instanţă să achite taxa de timbru la termenul de judecată din 10.12.2010.
În raport de cele reţinute anterior, instanţa, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, va admite excepţia netimbrării capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va anula ca netimbrat acest capăt de cerere.
Cu privire la fondul cauzei instanţa reţine următoarele:
Pe baza datelor furnizate de către ANAF Mehedinţi, intimata a procedat la calcularea veniturilor contestatoarei pe perioada 2005 – 2009, rezultând suma de 1.049 lei contribuţie, majorari 1153,50 lei şi penalităţi de 1,27 lei, total 2203,87 lei conform înştiinţării de plată nr.21258/07.07.2010 (fila 32), emitând decizia de impunere nr.ACC 156/12.08.2010.
Împotriva deciziei de impunere nr.ACC 156/12.08.2010 contestatoarea a formulat contestaţie la CAS Mehedinţi înregistrată sub nr.29983/28.09.2010 (fila 21), care a fost soluţionată în sensul că s-a revenit asupra calculului iniţial al obligaţiilor către FNUASS, după cum rezultă din adresa nr.29983/06.10.2010 emisă de către CAS (fila 17). Urmare admiterii acestei contestaţii, a fost emisă o nouă decizie de impunere, respectiv decizia nr.ACC 201/06.10.2010 pentru suma de 2064 lei (fila 18).
La data de 12.10.2010 au fost emise de către intimată, în cadrul dosarului de executare nr.638, în baza deciziei de impunere nr.ACC 156/12.08.2010 titlul executoriu nr.638 pentru suma de 2409,60 lei lei, reprezentând contribuţii la FNUASS (fond CAS 1049,00; majorări 1202,25; penalităţi 158,35) şi somaţia nr.638.
La data de 28.10.2010 s-au comunicat contestatoarei P.M. titlul executoriu nr. 638/12.10.2010 şi somaţia nr.638/12.10.2010 aşa cum rezultă din plicul cu data poştei (fila 6)
Împotriva titlului executoriu şi a somaţiei contestatoarea a formulat contestaţie la executare arâtând că intima a modificat decizia de impunere care stă la baza emiterii titlului executoriu, aşa încât acesta nu mai poate fi pus în executare şi nici nu poate produce efecte, precum şi faptul că sunt necesare lămuririi cu privire la intinderea, înţelesul şi aplicarea titlului executoriu.
Cu privire la invocarea de către contestatoare a motivului constând în necesitatea lămuririi intinderii, înţelesului şi aplicării titlui executoriu, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 172 alin.3 C.pr.fiscală contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea, în considerentele Deciziei nr. XIV/5 februarie 2007, data de ICCJ pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a reţinut că “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.”
În consecinţă, procedura contestaţiei la executare nu prevede posibilitatea anulării unui act de executare pentru neconcordanţa sumelor, atâta timp cât legea prevede o procedură specială.
În cauză, legalitatea şi temeinicia obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestaţii la executare, întrucât împotriva titlului de creanţă contestatoarea se poate îndrepta cu o contestaţie ce face obiectul unei proceduri speciale reglementată de disp. art.205 şi urm OG 92/2003.
Astfel, împotriva deciziei de impunere, care, potrivit dispoziţiilor art.28 coroborate cu cele ale art.110 alin.3 din Codul de procedură fiscală, constituie titlul de creanţă, contestatoarea are la îndemână posibilitatea contestării, iar conform dispoziţiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestaţiile se depun la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii ( art.217 din Codul de procedură fiscală).
Având în vedere că, titlul de creanţă fiscală putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatoarea beneficiind de dreptul de acces la o instanţă judecătorească, conform dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că aceasta nu mai poate cere lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu pe calea contestaţiei la executare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a arătat că în mod greşit la emiterea titlului executoriu contestat nu a luat în calcul decizia de impunere nr. ACC 201/06.10.2010 şi a solicitat admiterea in parte a contestaţiei şi menţinerea titlului executoriu pentru suma de 2064 lei, , însă, aşa cum s-a aratat deja, analizarea cuantumului sumelor de plată pe calea contestaţiei la executare ar fi fost posibila doar în cazul în care pentru contestarea deciziilor de impunere nu ar fi existat o altă cale de atac.
Referitor la celălalt motiv invocat de către contestatoare, şi anume acela că titlul executoriu are la bază o decizie de impunere care a fost contestată pe cale administrativă şi urmare a acestei contestaţii a fost modificată, instanţă îl constată întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 141 al. 1 C. pr.fiscală executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Aşa cum este definit în dispoziţiile cu caracter explicativ cuprinse în pct. 107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii se stabileşte şi se individualizează obligaţiile de plată privind creanţele fiscale, întocmit de organele componente. Un asemenea titlu este şi decizia de impunere emisă de organul competent potrivit legii.
Conform art. 141 al. 3 C. pr.fiscală modificarea titlului de creanţă, în speţă, decizia de impunere, atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
În cauză, contestatoarea P.M. a formulat contestaţie împotriva titlului de creanţă reprezentat de decizia de impunere nr. ACC 156/12.08.2010, în condiţiile art. 205 C.pr.fiscală la organul fiscal emitent şi ca urmare a acestui demers s-a emis o altă decizie de impunere cu nr.ACC 201/06.10.2010 pentru suma de 2064 lei.
Cum titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită pentru suma de 2409,60 lei se referă la decizia de impunere iniţială nr.ACC 156/12.08.2010, aşa cum rezultă din examinarea conţinutului acestuia, decizie care fusese modificată, instanţa constată că emiterea acestuia s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus invocate.
De altfel, în întâmpinarea formulată intimata a arătat că în mod greşit la emiterea titlului executoriu contestat nu a luat în calcul decizia de impunere nr. ACC 201/06.10.2010. De menţionat este faptul că titlul executoriu nr.638/12.10.2010, nici nu ar fi putut să aibă la bază titlul de creanţă reprezentat de decizia de impunere nr.ACC 201/06.10.2010, întrucât titlul de creanţă devine titlul executoriu, conform art. 141 alin.2 din OG 92/2003 , la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată stabilit de organul competent. Or, în cauză, observând data deciziei de impunere nr.ACC 201 (06.10.2010), data titlului executoriu (12.10.2010), precum şi termenul de plată stabilit prin decizia de impunere menţionată, se constată că titlul de creanţă reprezentat de decizia de impunere nr.ACC 201/06.10.2010 nu devenise titlu executoriu la data de 12.10.2010.
Având în vedere şi disp. art. 172 alin.1 C.pr.fiscală care prevăd că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, instanţa va admite contestaţia la executare şi va anula titlul executoriu nr. nr.638/12.10.2010 şi somaţia nr.638/12.10.2010.
