Opoziţie la executare, bilet la ordin. Condiţii de admisibilitate
– art. 19, 58, 63, 104, 107 din Legea nr.58/1938 republicată
În cadrul opoziţiei la executare bilet la ordin, principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente, faţă de raportul juridic fundamental ce i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare şi că, posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului de creanţă.
Decizia nr.505 din data de 8 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 4946/281/2010 având ca obiect opoziţie la executare formulată de contestatoarea SC L.G. SRL în contradictoriu cu intimata SC IFN N.C.F. SA a formulat opoziţie împotriva executării silite pornite la cererea creditoarei SC IFN N.C.F. SA, în temeiul titlului executoriu biletului la ordin emis la data de 10.02.2009, scadent la 08.05.2009 în valoare de 55.000 lei, solicitând instanţei să se dispună anularea executării împreună cu toate actele de executare întocmite, în cadrul dosarului de executare înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc P. A..
Prin sentinţa civilă nr.5991/2010 pronunţată de Judecătoria Ploieşti s-a respins excepţia nulităţii absolute a biletului la ordin în valoare de 55.000 lei scadent la data de 08.05.2009 şi a fost respinsă acţiunea formulată de contestatoarea SC L.G. S.R.L.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că s-a invocat de către contestatoare ca motiv de nulitate absolută a biletului la ordin împrejurarea că acesta nu poartă cele două semnături ale persoanelor împuternicite de societate în relaţia cu banca, ci poartă doar o singură semnătură, motivând contestatoarea că pentru a fi valabil biletul la ordin erau necesare două semnături.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că biletul la ordin în discuţie este semnat de administratorul societăţii, iar semnătura acestuia apare pe fişa cu specimenele de semnături depusă la B.R.D. În plus pe această fişă cu specimene de semnături nu se află specificat sau stipulat că actele, respectiv biletele la ordin trebuie să poarte obligatoriu două semnături pentru a fi valabile, în caz contrar neputând fi onorate la plată. De altfel, s-a observat că biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa de mandat a semnatarului şi nu pentru lipsa celei de a doua semnături ce ar fi fost obligatorie. Mai mult, prin adresa nr. 193 din 11 feb.2009 contestatoarea comunica intimatei că a recepţionat cantitatea de grâu de 840 tone conform contractului de vânzare încheiat cu SC M.S. SRL şi recunoaşte facturile ce izvorăsc din aceste livrări, acceptând calitativ şi cantitativ mărfurile livrate, arătând că vor plăti necondiţionat facturile prin biletele la ordin emise în acest sens, între acestea numărându-se şi biletul la ordin în valoare de 55.000 lei scadent la data de 08.05.2009 (în discuţie). Situaţia că ulterior, la data de 21.04.2009 contestatoarea notifică intimata solicitându-i acesteia să nu introducă la plată biletele la ordin, deoarece printr-o eventuală indisponibilizare a sumelor pentru care au fost emise vor aduce prejudicii societăţii emitente dovedeşte reaua-credinţă a acesteia.
Din verificarea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934 instanţa a constatat că biletul la ordin în discuţie îndeplineşte toate aceste condiţii purtând o semnătură valabilă şi anume cea a administratorului societăţii, semnătură cunoscută de bancă.
Împotriva sentinţei judecătoriei a formulat apel contestatoarea SC L.G. SRL care a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, în motivarea căruia s-au reluat practic susţinerile din faţa instanţei de fond.
Prin decizia nr. 1 din data de 24 septembrie 2010 Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare SC L.G. SRL împotriva sentinţei nr. 5991 pronunţată la data de 05.05.2010 de Judecătoria Ploieşti în contradictoriu cu intimata SC IFN N.C.F. SA.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în perioada în care a fost emis biletul la ordin pentru contestatoarea SC L.G. SRL, domnul M.A. îndeplinea funcţia de administrator al acestei societăţi şi avea drept de semnătură, având mandatul de a asuma astfel de obligaţii în numele societăţii. Pe lângă calitatea de reprezentant legal, el are şi specimen de semnătură în relaţia cu BRD, neprevăzându-se expres dubla semnătură, situaţie care cu atât mai puţin ar putea fi opusă unui terţ de bună-credinţă, dobânditor al biletului la ordin, cum este cazul intimatei.
S-a reţinut ca evident faptul că excepţia cambială a nulităţii absolute pentru vicii de formă a biletului la ordin a fost corect soluţionată, în sensul respingerii de instanţă. Pe de altă parte, biletul la ordin îndeplinind toate condiţiile formale, respectiv forma scrisă şi menţiunile prevăzute de art. 104 din Legea 59/1934, este valabil şi produce efectele prevăzute de lege.
În virtutea caracterului autonom al biletelor la ordin, dreptul şi obligaţia corelativă care decurg din acestea sunt independente faţă de actul juridic din care decurg (contestatoarea invocă neexecutarea de cocontractant). Prin urmare, trăgătorul este obligat la îndeplinirea obligaţiei stipulate în înscris indiferent de modul în care s-au derulat, independent de acesta, raporturile fundamentale.
Aşadar, nu a putut fi reţinută nici susţinerea apelantei în sensul că nu s-au executat obligaţiile de către cocontractantă SC M.T.S. SRL, cu atât mai mult cu cât raporturile de drept fundamental dintre părţile iniţiale nu poate fi opus celui de a intrat, cu bună-credinţă şi cu titlu oneros, în posesia biletului la ordin, cum e cazul în speţă. Legea impune ca pentru executarea cambială, să fie îndeplinite condiţiile generale pentru exercitarea acţiunilor cambiale directe sau de regres, pe baza unor cambii valabile sub aspect formal, îndeplinirea condiţiilor pentru declanşarea regresului, prin prezentarea cambiei la plată şi întocmirea protestului pentru neplată, cel care foloseşte această cale de valorificare a drepturilor cambiale să fie în posesia cambiei, iar drepturile cambiale să nu fie prescrise.
Această cale, aleasă în speţă de intimată pentru valorificarea drepturilor ce rezultă din biletele la ordin, nu presupune însă întocmirea protestului de neplată, celelalte condiţii, enumerate mai sus fiind îndeplinite. Ca titluri de valoare emise chiar de partea care se obligă, biletele la ordin nu sunt supuse condiţiei acceptării (asemenea cambiei), astfel că nu este necesară emiterea protestului de neacceptare (art.49), în condiţiile art. 66-69 din Legea nr. 59/1934.
Protestul de neacceptare sau de neplată are menirea de a proteja pe debitorii de regres şi legea permite ca ei să renunţe la dresarea protestului. În cazul în care posesorul cambiei nu respectă termenele fixate pentru facerea protestului de neplată acesta este decăzut din dreptul de a mai exercita acţiunile de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi de regres, el păstrează însă acţiunile directe împotriva acceptantului şi avalistului său.
Potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 58/1934, emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii. Prin urmare acesta, ca debitor principal poate fi acţionat direct nefiind necesar protestul de plată în privinţa lui.
Totodată, s-a constatat faptul că în cauză au fost îndeplinite şi formalităţile de executare necesare, în sensul că s-a comunicat debitoarei somaţia de executare.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs SC L.G. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 505 din 8 martie 2011 Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul declarat de SC L.G. SRL.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.104 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin trebuie să îndeplinească condiţiile formale, respectiv să cuprindă : – denumirea de bilet la ordin, trecută în textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; – promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată; – arătarea scadenţei; – arătarea locului unde plata trebuie făcută ;- numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; – arătarea datei şi a locului emiterii şi semnătura emitentului.
Recurenta-contestatoare a invocat ca motiv de nulitate a biletelor la ordin faptul că aceste bilete nu îndeplinesc condiţiile de formă pentru a fi decontate, întrucât validitatea acestora este condiţionată de existenţa în conţinutul lor a două semnături, depunând în acest sens fişa cu specimenele de semnătură emise de BRD, banca emitentului.
Dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, în vigoare la data emiterii biletelor la ordin 10.02.2009, nu condiţionează existenţa în conţinutul biletelor la ordin a două semnături, ci o singură semnătură care trebuie să fie a reprezentantului legal al societăţii emitente, reprezentant care este definit de dispoziţiile art. 70, 75 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, iar din conţinutul fişei cu specimenele de semnătură nu rezultă condiţia ambelor semnături concomitente şi prin nici un alt act încheiat între părţi nu se prevede o menţiune expresă în sensul că biletele la ordin să cuprindă două semnături.
Prin urmare, biletele la ordin, împotriva cărora recurenta-contestatoare a formulat opoziţia le executare, îndeplineau condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, astfel că nu era îndeplinită excepţia de nulitate a biletelor la ordin invocată de către recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiunea cambială, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anterior, afară numai dacă posesorul ce a dobândit cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.
A rezultat fără dubiu din probatoriile administrate în cauză, că intimata SC IFN N.C.F. SA, a dobândit biletele la ordin prin girarea lor de către SC M.S. SRL şi recurenta nu a dovedit că intimata a dobândit cu rea credinţă biletele la ordin, astfel că în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au considerat că nu pot fi invocate ca apărări excepţiile întemeiate pe raporturile personale.
În practica judiciară a Î.C.C.J. s-a statuat, prin decizia nr. 3410 din 14.11.2008, că principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente faţă de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare şi că posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
În cuprinsul art. 63 din Legea nr. 58/1934 se prevăd expres excepţiile pe care debitorul le poate opune posesorului cambiei pe calea acţiunii cambiale sau a opoziţiei, în speţă aşa cum s-a arătat recurenta a invocat ca excepţie nulitatea biletelor la ordin pentru lipsa a două semnături în cuprinsul biletelor, printre excepţiile prevăzute de aceste dispoziţii nefiind cuprinsă şi excepţia invocată de către contestatoare, condiţia existenţei a două semnături concomitente în cuprinsul ordinului nefiind stabilită de părţi în nici un act încheiat între acestea şi dispoziţiile art. 104 din lege nu prevede o astfel de condiţie ci doar a semnăturii emitentului, ceea ce în speţă a existat, biletele la ordin fiind semnate de reprezentantul legal al societăţii emitente, astfel că în mod corect cele două instanţe au considerat că nu poate fi reţinută excepţia nulităţii biletelor la ordin invocată de recurentă şi opoziţia la executare nu este fondată.
Dat fiind cele expuse anterior, reţinând că decizia recurată este temeinică şi legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
