Legea nr. 58/1934
Biletului la ordin emis în alb la data de 22.07.2008 îi sunt aplicabile, conform art. 106 alin. 2 din Legea 58/1934, dispoziţiile art. 12 alin. 2 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care posesorul decade din dreptul de a-l completa după trei ani de la data emiterii. Cum biletul la ordin a fost emis la 22.07.2008 şi a fost prezenta la plată la data de 20.01.2012, fără a se face dovada că a fost completat în termenul de 3 ani prevăzut de lege (22.07.2011), apelanta intimată era decăzută din dreptul de a completa acest bilet la ordin. Deşi apelanta a susţinut că a completat biletul la ordin în termenul prevăzut de art. 12 alin. 2 din Legea 58/1934, aceasta nu a făcut dovada susţinerilor sale. Or, conform art. 1169 Cod civil din 1864, sarcina probei îi revine acesteia.
Decizia nr. 763/22.09.2015 – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Caransebeş la data de 17.10.2014 sub nr. 4218208/2014, reclamanţii Banda Nicolae şi SC Poiana Rusca SRL au chemat în judecată pârâta VFS Int. Romania IFN SA şi au solicitat Instanţei anularea titlului executoriu constând în bilet la ordin cu seria BRDE3AE nr.0013800, desfiinţarea tuturor actelor de executare şi a executării silite înseşi, întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, iar în subsidiar au solicitat diminuarea onorariului executorului judecătoresc şi al avocatului creditoarei precum şi a celorlalte cheltuieli de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 336/10.03.2015 Judecătoria Caransebeş a admis contestaţia la executare – opoziţia la executarea silită formulată de reclamanţii Banda Nicolae şi SC Poiana Rusca S.R.L; s-a constatat nulitatea absolută a biletului la ordin seria BRDE3AE nr.0013800, s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosar execuţional 127/2012 al executorului judecătoresc Chiru Marius şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare acesteia în sensul că obligă pârâta VFS INT Romania IFN SA să restituie contestatorilor Banda Nicolae şi SC Poiana Rusca S.R.L. suma de 157.597,91 lei şi să achite reclamanţilor suma de 3200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că executarea silită a început în baza titlului executoriu bilet la ordin emis în alb la data de 22.07.2008, refuzat la plată de către bancă, emis pentru suma de 146.772,35 lei de către debitoarea SC P. R. SRL.
Prin Încheierea 617/2012 a Judecătoriei Caransebeş s-a dispus încuviinţarea executării silite a acestui titlu executor (fila 236)
Faţă de dispoziţiile art.3 din Legea 76/2012, Instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă şi, faţă de obiectul cererii – opoziţie la executare, dispoziţiile Legii 58/1934.
Biletul la ordin este titlu executoriu, potrivit art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată şi completată. Prin urmare, este vorba despre un titlu executoriu, care nu este emis de către o instanţă judecătorească
Potrivit art. 106 din titlul II (sediul de reglementare al biletului la ordin) al Legii nr. 58/1934, sunt aplicabile biletului la ordin dispoziţiile relative la cambie privind opoziţia la executare reglementată prin art. 62, alin. 1: „În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opozitie la executare.” Astfel că, prin exercitarea opoziţiei, debitorul poate pune în discuţie valabilitatea titlului, putând invoca anumite excepţii care îl apără de obligaţia la plată.
Biletul la ordin ca titlu de credit se caracterizează prin autonomie, care se exprimă şi prin aceea că menţiunile din biletul la ordin nu pot fi completate cu alte înscrisuri.
Rezultă, astfel, că biletul la ordin căruia îi lipsesc menţiunea sumei şi menţiunea scadenţei este nul ca titlu de credit cambial conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 58/1934.
Conform prevederilor art: 106 alin. 2 coroborate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin poate fi emis şi dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului în alb trebuie să fie expres menţionată în rubrica „stipulat” din partea centrală şi de sus a biletului la ordin. Numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor menţiunilor prevăzute la art. 106 nu a fost involuntară ci a fost intenţionată. In speţă, s-a efectuat aceasta menţiune.
Completarea ulterioară a biletului la ordin în alb trebuie efectuată conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, în termen de 3 ani de la data emiterii biletului la ordin, sub sancţiunea decăderii şi ineficienţei titlului cambial.
In speţa s-a constatat că biletul la ordin a fost emis la data de 22.07.2008 si a fost completat la data de 20.01.2012, data până la care s-a împlinit termenul legal de 3 ani. Cum data completării biletului la ordin depăşeşte termenul legal de 3 ani, sancţiunea decăderii si ineficientei titlului operează conform art. 12 alin. 2 din legea 58/1934.
În speţa de faţă, sunt în prezenţa unui bilet la ordin în alb căruia i se aplică regulile referitoare la acesta şi nicidecum cele ale biletului la ordin la vedere, motiv pentru care instanţa a înlăturat susţinerile contestatoarei întrucât creditoarea nu era ţinută de termenul de 1 an instituit de art.37 alin.1 din Legea 58/1934. Însă, societatea creditoare era ţinută de termenul de 3 ani prevăzut de art.12 alin.2 din Legea 58/1934, termen care curge de la data emiterii biletului la ordin, sub sancţiunea decăderii şi ineficienţei titlului cambial. Acest termen nu a fost respectat de societatea creditoare, întrucât data completării este excedentară termenului legal şi sancţiunea decăderii şi a ineficienţei titlului operează conform art.12 alin.2 din Legea 58/1934.
Totodată Instanţa a reţinut că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu valabil, or, în speţa de faţă se constată nulitatea absolută a biletului la ordin seria BRDE3AE nr.0013800/22.07.2008, care reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost demarată procedura de executare silită în dosarul execuţional nr.127/2012, situaţie faţă de care, toate actele de executare sunt lovite de nulitate.
În ceea ce priveşte întoarcerea executării silite, Instanţa a constatat că în prezenta speţă sunt incidente dispoziţiile art.404 al.1 şi 2 din Cod de procedură civilă, care prevăd că : „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat ar dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”.
Fiind îndeplinite dispoziţiile art.404 alin.1 Cod de procedură civilă şi având în vedere procesul verbal de încetare a executării silite din 12.11.2014, de unde rezultă că a fost recuperată suma de 157.797,91 lei, instanţa a dispus întoarcerea executării silite efectuate de SCPEJ “ Crăciun Cristian & Chiru Marius” în dosarul execuţional nr.127/2012, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia, în sensul ca a obligat intimata sa restituie contestatoarei suma de 157.797,91 lei.
În baza art.451 Cod de procedură civilă, fiind reţinută culpa procesuală a intimatei, instanţa a admis cererea reclamanţilor pentru cheltuieli de judecată şi va obliga pârâta la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi onorariu avocat.
Împotriva sentinţei civile nr. 336/10.03.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş a formulat apel intimatul VFS INT. România IFN SA solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii contestaţiei la executare.
În motivarea apelului, arată că dacă acţiunea principala era precizata drept o contestaţie la executare, erau incidente dispoziţiile Codului de procedura civila. In aceasta situaţie calea de atac impotriva hotărârii de fond potrivit dispoziţiilor art. 402 alin. (2) din CPC „Hotărârea pronunţata cu privire la contestaţie se da fara drept de apel (…)” corob. cu art. 299 din CPC era recursul. Iar potrivit art. 301 din CPC termenul de recurs era de 15 zile care curge de la comunicarea hotărârii.
Daca acţiunea principala era calificata drept opoziţie la executare, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, erau incidente dispoziţiile art. 62 din lege potrivit cărora calea de atac împotriva hotărârii de fond era apelul, care se declara in termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii.
Se poate observa un regim juridic diferit referitor la căile de atac având consecinţe importante.
Instanţa de fond nu a calificat in niciun fel acţiunea principala, rezumându-se la a menţiona in sentinţa contestaţie la executare – opoziţie la executare.
In cauza instanţa a realizat o combinare intre cele doua tipuri de acţiune, motivând intreaga hotărâre pe dispoziţiile Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si pronuntandu-se cu privire la calea de atac atat potrivit Legii 58/1934 cat si a Codului de procedura civila. Astfel instanţa de fond dispune „Cu apel in 15 zile” potrivit Legii nr. 58/1934, si „(…) de la comunicare” potrivit dispoziţiilor din Codul de procedura civila.
Referitor la cele reţinute de către instanţa de fond privind nulitatea titlului executoriu, considera ca atat instanţa cat si reclamntii-intimati se afla intr-o eroare.
Se invoca nulitatea titlului executoriu – biletul la ordin, bazandu-se pe o presupusa lipsa de valoare juridica a acestuia prin nerespectarea condiţiilor de forma ale titlului executoriu. In acest sens este menţionat faptul ca biletul la ordin poarta doar semnătura reprezentantului legal al societăţii emitente, S.C. Poiana Rusca S.R.L, fara sa fi fost completate alte rubrici din cuprinsul instrumentului de plata.
De asemenea, s-a menţionat faptul ca doar ulterior biletul la ordin a fost completat de către reprezentanţii societăţii creditoare si introdus la plata la data de 20.01.2012. Prin aceste menţiuni, se contesta, in fapt, completarea ulterioara a rubricilor biletului la ordin de către o alta persoana decât emitentul semnatar.
Susţinerile contestatorilor sunt neîntemeiate si nejustificate, având in vedere faptul ca pentru garantarea achitării ratelor de leasing si a valorii reziduale, precum si pentru eventuale obligaţii accesorii, Utilizatorul (S.C. Poiana Rusca S.R.L) a emis un bilet la ordin in conformitate cu dispoziţiile art. 3.5 din Contractul de Leasing.
Cele reţinute de către instanţa de fond in sensul ca „societatea creditoare era ţinuta de termenul de 3 ani prevăzut de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, termen care curge de la data emiterii biletului la ordin, sub sancţiunea decăderii si ineficientei titlului cambial. Acest termen nu a fost respectat de societatea creditoare, intrucat data completării este excedentara termenului legal si sancţiunea decăderii si a ineficientei titlului operează conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 58/1934″ consideră ca sunt nelegale si neîntemeiate.
Menţionează faptul ca nu a fost luat in considerare că Biletul la Ordin seria BRDE3AE0013800 emis la data de 22.07.2008 de către S.C. Poiana Rusca S.R.L. pentru suma de 146.772 lei avea scadenta la data de 20.01.2012. La termenul fixat, in urma prezentării biletului la ordin la plata menţionat, au constatat refuzul băncii cu menţiunea: “Refuzat din lipsa totala de disponibil”.
Acest refuz, motivat de lipsa lichidităţilor din contul aferent conduce la concluzia ca biletul a fost valabil intocmit, valabilitarea acestuia nu a fost contestata de către niciuna dintre parti, iar singurul motiv pentru nevalorificarea acestuia a fost lipsa sumei de bani din contul curent al debitorului.
Consideră ca atat instanţa cat si reclamanti-intimati se afla in eroare cu privire la incidenţa dispozitiillor art. 12 din Legea nr. 58/1934.
Au fost invocate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 58/1934 potrivit cărora, in situaţia calificării biletului la ordin ca fiind unul in alb, acesta trebuia prezentat spre plata pana cel târziu la data de 22.07.2011. In acest sens, reclamantii-intimati fac vorbire, pe de o parte, de momentul pana la care se poate prezenta biletul pentru plata, iar pe de alta parte, dispoziţiile art. 12 privesc termenul in care se poate completa biletul de către posesor.
Interpretând dispoziţiile art. 94, coroborate cu dispoziţiile art. 106 din Legea nr.58/1934, in cazul executării silite a biletelor la ordin impotriva emitentului sau avalistului, termenul de prescripţie de trei ani curge de la data scadentei. Potrivit art. 107, emitentul unui bilet la ordin este ţinut in acelaşi mod ca si acceptantul unei cambii, iar potrivit art. 35, avalistul este ţinut in acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce duce la concluzia indubitabila a faptului ca se aplica termenul de trei ani de la data scadentei si in situaţia data, atunci cand avalul a fost dat pentru garantarea obligaţiei emitentului, in valoare de 146.772,35 lei. In consecinţă, termenul de prescripţie de trei ani de executare a biletului la ordin s-ar implini la data de 20.01.2015.
Astfel că pana la data de 20.01.2015 Dl. Banda Nicolae se obliga sa garanteze executarea obligaţiei institituita prin Contractul de leasing, materializata prin emiterea biletului la ordin unde are calitatea de avalizat.
Cu privire la întoarcerea executării silite, in situaţia in care acţiunea va fi calificata drept o contestaţie la executare, intrucat nu se impune desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, consideră ca nu se impune nici aplicarea dispoziţiilor art. 404 Cod pr.civ. privind întoarcerea executării silite.
Repunerea in situaţia anterioara ar crea un dezechilibru major in ceea ce priveşte patrimoniul apelantei, aceasta fiind prejudiciata atat prin lipsa de folosinţa a autovehiculelor care au făcut obiectul Contractului de leasing, cat si prin nevalorificarea biletului la ordin emis tocmai in scopul de a permite garantarea neexecutarii Utilizatorului cu suma de bani datorata apelantei.
Consideră ca dispoziţiile art. 12 din Legea nr.58/1934, au fost eronat interpretate si aplicate , motiv pentru care consideră ca hotărârea primei instanţe este una netemeinica si nelegala.
În drept invocă dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.
Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, Tribunalul a constatat că cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de BN şi SC P. R. SRL în calitate de oponenţi în baza disp. art. 62 din Legea 58/1934. Or, conform art. 106 alin.1 raportat la art. 62 din legea 58/1934 – forma în vigoare la data cererii de executare silită (30.07.2012), împotriva executării silite a biletului la ordin se poate formula opoziţie. În consecinţă în mod corect cererea formulată a fost calificată drept opoziţie la executare, calea de atac fiind apelul în 15 zile de la pronunţare.
În ceea ce priveşte biletul la ordin în baza căruia a început executarea silită, în mod corect instanţa de fond a reţinut că este vorba despre un bilet la ordin în alb, aşa cum a recunoscut chiar apelanta intimată în răspunsul la întâmpinare depus în apel (fila 65). În consecinţă, acestui bilet la ordin îi sunt aplicabile, conform art. 106 alin. 2 din Legea 58/1934, disp. art. 12 alin. 2 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care posesorul decade din dreptul de a-l completa după trei ani de la data emiterii. Cum biletul la ordin seria BRDE3AE nr. 0013800 a fost emis la 22.07.2008 şi a fost prezenta la plată la data de 20.01.2012, fără a se face dovada că a fost completat în termenul de 3 ani prevăzut de lege (22.07.2011), în mod corect instanţa de fond a reţinut că apelanta intimată era decăzută din dreptul de a completa acest bilet la ordin. Deşi apelanta a susţinut că a completat biletul la ordin în termenul prevăzut de art. 12 alin. 2 din Legea 58/1934, aceasta nu a făcut dovada susţinerilor sale. Or, conform art. 1169 Cod civil din 1864, sarcina probei îi revine acesteia. De asemenea nu pot fi avut în vedere susţinerile apelantei referitoare la termenul de prescripţie al executării biletului la ordin atâta vreme cât instanţa de fond nu a constatat că ar fi împlinit acest termen.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatori şi admisă de instanţa de fond, tribunalul reţine că, prin apelul formulat, apelanta intimată a solicitat respingerea acestei cereri. Faptul că în răspunsul la întâmpinare apelanta a menţionat că nu a primit în urma executării silite nici o sumă de bani nu înseamnă că a formulat un motiv nou de apel, astfel cum greşit au susţinut intimaţii contestatori. În consecinţă, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 292 Cod procedură civilă din 1865 referitoare la decăderea din dreptul de a solicita respingerea cererii de întoarcere a executării silite.
Analizând această cerere de întoarcere a executării silite, faţă de procesul verbal de încetare a executării silite din data de 12.11.2014 şi având în vedere răspunsul SCPEJ Crăciun Cristian şi Chiru Marius comunicat instanţei la data de 14.09.2015 (fila 102), tribunalul reţine că în dosarul execuţional nr. 127/2012 nu a fost recuperată nici o sumă de bani, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus întoarcerea executării silite. În aceste condiţii, obligarea apelantei intimate la restituirea sumei de 157.597,91 lei, pe care în fapt nu a primit-o ca urmare a executării silite, ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză a intimaţilor contestatori.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă din 1865, a admis apelul formulat de apelantul intimat VFS SA a modificat în parte sentinţa nr. 336/10.03.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş şi a respinge cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestatori.
