DECIZIA CIVILĂ NR. 2295
Data – 28 Mai 2015
Autor – NICOLETA ALEXANDRU
Domeniu asociat – contestaţia la executare
Titlu – poliţist, restituire cheltuieli de şcolarizare
Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. … contestatoarea M.A.A. a chemat în judecată pe intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. …, anularea titlului executoriu emis la data de 28.10.2014 întrucât nu are valoarea unui titlu executoriu şi nu constată o creanţă fiscală precum şi anularea somaţiei emisă la data de 28.10.2014 şi a avizului de plată din 25.09.2014 ca o consecinţă a anulării executării silite şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în perioada 2008-2011 a urmat cursurile facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie … iar în data de 25.03.2014 a renunţat la funcţia de ofiţer în cadrul IGPR deoarece a fost admisă la Institutul Naţional al Magistraturii, în prezent fiind auditor de justiţie.
Contestatoarea a precizat că prin procesul verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, comisia de cercetare administrativă a stabilit că se face vinovată de nerespectarea angajamentului nr. 5561 din 24.08.2008 prin care se obliga să-şi desfăşoare activitatea în cadrul MAI o perioadă de 10 ani şi prin urmare îi revine obligaţia de a restitui cheltuielile de şcolarizare proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 10 ani, fiind emisă decizia de imputare pentru suma de 16835,25 lei, în temeiul OG nr. 121/1998.
Contestatoarea a arătat că a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 iar prin hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 a fost respinsă contestaţia iar la data de 04.11.2014 intimata i-a comunicat somaţia şi titlul executoriu şi avizul de plată prin care era somată ca în termen de 15 zile să achite suma de 16.825 lei.
Contestatoarea a arătat că suma reprezentând cheltuieli de şcolarizare nu reprezintă o creanţă fiscală în înţelesul art. 21 din OG nr. 92/2003 întrucât nu rezultă din raporturile de drept material fiscal iar răspunderea sa poate fi angajată numai contractual în temeiul dreptului comun, după stabilirea prin mijloace de probă a valorii concrete a cheltuielilor de şcolarizare.
Contestatoarea a arătat că emiterea nelegală de către intimată a unui nou titlu executoriu pentru aceeaşi sumă şi izvorând din acelaşi raport juridic ca şi decizia de imputare nr. 584208/29.05.2014 dă naştere la consecinţe juridice de natură să o prejudicieze, respectiv încep să curgă dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu data de 29.05.2014, iar potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 121/1998, în cadrul răspunderii materiale militarii sunt obligaţi să repare prejudiciul efectiv nu şi foloasele nerealizate.
În drept,contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 172 alin. 1, 3, 43 şi 46 din OG nr. 92/2003, art. 51 din OG nr. 121/1998.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar Ordinul din 21.03.2014 (f.13), procesul verbal de cercetare administrativă (f.16), angajamentul din 24.08.2008 (f.24), decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 (f.25), hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 (f.28), hotărârea nr. 135 din 25.09.2014 (f.39), avizul de plată (f.43), titlu executoriu din 28.10.2014 (f.44), somaţia din 28.10.2014 (f.45) şi a solicitat proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 551/11.02.2015 prin care a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea M.A.A., a anulat formele de executare întocmite de intimată în dosarul de executare nr. … respectiv somaţia nr. … şi titlul executoriu nr. … emise la data de 28.10.2014 şi avizul de plată nr. … din 25.09.2014, urmând ca în baza art.45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a hotărârii dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în sumă de 250 lei achitată eşalonat de contestatoare la Primăria oraşului Băicoi- Serviciul Colectare creanţe bugetare conform încheierii pronunţată la data de 18.11.2014.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin angajamentul de plată nr. 5561 din 24.08.2008, contestatoarea s-a obligat să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de MAI pe timpul şcolarizării în cazul în care va fi îndepărtată din instituţia de formare a ofiţerilor, pentru lipsa de interes la învăţătură sau abateri disciplinare ori încetează şcolarizarea la cererea sa (f.24).
Conform Ordinului din 21.03.2014, începând cu data de 25.03.2014 contestatoarei i-au fost încetate raporturile de serviciu la cerere cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani potrivit angajamentului (f.13).
A fost încheiat procesul verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, prin care s-a propus recuperarea de la contestatoare a sumei de 16835,25 lei reprezentând diferenţa din totalul cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării(f.16) şi a fost emisă decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 pentru aceeaşi sumă (f.25), iar contestaţia formulată de contestatoare a fost respinsă prin hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 (f.28).
Intimata a întocmit somaţia şi titlul executoriu din data de 28.10.2014 pentru suma de 16.835 lei şi a fost emis avizul de plată din 25.09.2014 prin care contestatoarea era înştiinţată ca în termen de 15 zile să achite suma de 16.835 lei (f.43).
Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 a fost emisă în baza art. 25 alin. 1 şi 2 din OG nr. 121/1998, aprobată prin Legea 25/1999 şi dispoziţiile art. 75 din Instrucţiunile nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI (f.25).
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 121/1998, răspunderea materială a militarilor este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu iar aceste dispoziţii se aplică militarilor în termen, cu termen redus, rezerviştilor concentraţi sau mobilizaţi, elevilor şi studenţilor din instituţiile militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare potrivit art. 7 din acelaşi act normativ.
De asemenea, dispoziţiile art. 12-17 din OG nr. 121/1998 stabilesc situaţiile şi condiţiile în cazul răspunderii materiale a militarilor, categoriile de militari cărora le sunt aplicabile aceste dispoziţii legale, iar art. 51 din OG 121/1998, prevăd că în cazul situaţiilor care nu sunt reglementate de prevederile OG nr. 121/1998, se aplică dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile.
Intimata a emis somaţia şi titlul executoriu din 28.10.2014 în baza dispoziţiilor art. 145 din OG nr. 92/2003, apreciind că suma de 16835 lei reprezintă obligaţie fiscală.
Codul de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale prevăzute de codul fiscal, iar dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică creanţelor fiscale care rezultă din raporturile de drept material fiscal potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
În ceea ce priveşte cheltuielile de şcolarizare în sumă de 16.835 lei, ce au fost imputate contestatoarei prin decizia nr. 584208 din 28.05.2014 (f.25), instanţa reţine că această sumă nu decurge din raporturile de drept material fiscal şi nu reprezintă o creanţă fiscală astfel cum sunt menţionate în dispoziţiile art. 22 lit. a – f din OG nr. 92/2003, modificată şi completată.
Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa constată că executarea silită începută împotriva contestatoarei este nelegală întrucât nu are ca obiect o creanţă fiscală, iar executarea silită privind suma de 16.835 lei reprezentând cheltuieli de şcolarizare trebuia efectuată în modalităţile prevăzute de codul de procedură civilă, instanţa urmează ca în baza art. 172 din OG nr. 92/2003, modificată şi completată, să anuleze formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. … respectiv avizul de plată nr. 2940412794397 din 25.09.2014, somaţia şi titlu executoriu emise la data de 28.10.2014.
Prin încheierea pronunţată la data de 18.11.2014, instanţa a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei în 24 de luni iar potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru se restituie atunci când contestaţia la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă.
Instanţa urmează ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să dispună restituirea către contestatoare a sumei de 250 lei achitată până la data pronunţării hotărârii, iar diferenţa de 750 lei va rămâne în sarcina statului având în vedere că această sumă ar fi fost restituită contestatoarei dacă aceasta ar fi plătit taxa judiciară de timbru integral.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel, în termen legal, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că Serviciul Fiscal Orăşenesc Baicoi a primit, spre executare, suma 16.835, lei reprezentând venituri din despăgubirii datorate de către M.A.A. Ministerului Apărării Naţionale.
Astfel, ca urmare a transmiterii debitului spre executare de către M.A.I. apelanta a procedat la emiterea formelor de executare in vederea recuperării debitului, stabilit ca urmare a Deciziei de imputare pentru stabilirea răspunderii materiale aferente in ceea ce priveşte recuperarea cheltuielilor de întreţinere/ instruire pe timpul şcolarizării contestatoarei.
Instituţiile care nu au in organigrama lor serviciul privind urmărirea si executarea silita a debitelor, transmit spre executare si recuperare intimatei, in baza art. 141 Cod procedura fiscală.
Conform art.23 cod pr. fiscala , dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.
Trebuie avut in vedere faptul ca cheltuielile de şcolarizare au fost susţinute din bugetul de stat, iar acestea sume datorate se fac venit la bugetul de stat, fiind trimise spre executare si recuperare la organul fiscal de care aparţine.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. … la data de 20.03.2015.
In raport de motivele de apel, contestatoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, contestatoarea a arătat că în perioada 2008-2011 am urmat cursurile de zi ale Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie …, iar in data de 25.03.2014 a renunţat la funcţia de ofiţer în cadrul I.G.P.R.-Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, deoarece a fost admisă la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în prezent fiind auditor de justiţie. Prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II / 2629 din 21.03.2014, s-a dispus trecerea sa în rezervă.
In urma emiterii acestui ordin, prin dispoziţia Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 71/14.04.2014 s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă care să stabilească împrejurările şi cauzele care au dus la producerea pagubei, provenită din aşa-zisele cheltuieli de întreţinere suportate de Ministerul Afacerilor Interne pe timpul cât aceasta a urmat cursurile Academiei de Poliţie „…” Bucureşti.
Prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din data de 22.05.2014, comisia de cercetare administrativă a stabilit că intimata se face vinovată de nerespectarea angajamentului nr. 5561 din 24.08.2008, prin care se obliga să-şi desfăşoare activitatea în cadrul unităţilor Ministerului Afacerilor Interne o perioadă de 10 ani de la data absolvirii Academiei de Poliţie „…” Bucureşti şi, prin urmare, îi revine obligaţia să restituie cheltuielile de şcolarizare proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 10 ani, astfel încât a propus comandantului unităţii emiterea unei decizii de imputare pentru suma de 16.835,25 lei, sumă ce reprezintă în viziunea dumnealor cota parte din cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării pe care le-ar datora Ministerului Afacerilor Interne.
Această sumă a fost calculată având ca temei documente aflate în posesia Academiei de Poliţie „…” Bucureşti, instituţie care deţine evidenţele contabile ale aşa-ziselor cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, ale absolvenţilor acestei instituţii. Menţionează că a formulat cerere adresată Academiei de Poliţie pentru a-i pune la dispoziţie aceste documente, însă până la acest moment nu a primit niciun document.
Având la bază procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, s-a emis Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, prin care mi-a fost imputată suma de 16.835,25 lei, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor.
În termenul legal, a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 înregistrată la Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.P.R. care prin Hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, menţinând decizia de imputare.
Fiind nemulţumită de soluţie, a formulat plângere la Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, plângere respinsă prin Hotărârea nr. 135 din 25.09.2014.
La data de 04.11.2014, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova i-a comunicat somaţia şi înscrisul denumit “titlu executoriu nr. … din data de 28.10.2014″si avizul de plata nr. … din 25.09.2014, prin care i se pretinde ca, în termen de 15 zile, să plătească suma de 16.835,00 lei, sumă individualizată prin documentul I.G.P.R. 638240/18.09.2014 emis in baza Deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 551/11.02.2015, pronunţată in dosarul nr. …. Judecătoria Câmpina a admis acţiunea formulată şi a dispus anularea tuturor formelor de executare dispuse in dosarul de executare nr. … respectiv somaţia nr. …, titlul executoriu nr. … din data de 28.10.2014 si avizul de plata nr. … din 25.09.2014.
Cu privire la inaplicabilitatea procedurii reglementate de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor intimata susţine că în considerentele Sentinţei anterior menţionate s-a reţinut faptul că procedura reglementată prin dispoziţiile O.G. nr. 121/1998 are natura unei „răspunderi contractuale bazate pe culpă, cu caracter reparator”. De asemenea, instanţa de fond a apreciat în mod corect că intimata nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de actul normativ în discuţie. Prin urmare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 51 din O.G. nr. 121/1998, conform cărora “în situaţiile neprevăzute de prezenta ordonanţă se vor aplica dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile”.
În sensul că procedura reglementată de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu este aplicabilă într-o asemenea ipoteză, există o jurisprudenţă constantă a instanţelor judecătoreşti, după cum urmează:
-Sentinţa civilă nr. 6542 din 14.10.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 7383/2004 (anexată în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 2262 din 03.10.2010, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 3252/223/2010 (anexată în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 2262 din 03.10.2010, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 3252/223/2010 (anexată în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 1108/05.10.2011, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1678/216/2011 (anexată în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 1108/05.10.2011, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1678/216/2011 (anexată în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 10553/23.10.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr.7715/233/2014 (anexată în copie la dosar);
II. Cu privire la competenta intimatei de a pune în executare Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, emisă de către I.G.P.R.
Dispoziţiile art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocate de apelantă nu modifică natura juridică a creanţei constatată prin decizia de imputare (creanţă civilă). Prin urmare, acest text de lege nu este apt a conduce la concluzia că organul fiscal ar fi competent a pune în executare actul administrativ în discuţie.
De altfel, art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se referă la titlurile executorii privind „venituri ale bugetului general consolidai”. în cazul de faţă, suma de bani imputată prin Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 reprezintă o creanţă civilă pe care Ministerul Afacerilor Interne o are faţă de intimată.. Aşadar, dreptul de creanţă în discuţie se regăseşte în patrimoniul Ministerul Afacerilor Interne (autoritate ce se bucură de personalitate juridică^ nereprezentând,.venit al bugetului general consolidat”.
Însăşi noţiunea de „venit al bugetului general consolidat” face trimitere implicită la drepturi şi obligaţii fiscale. Sustine intimata că nu se regăseşte într-o asemenea situaţie.
In ceea ce priveşte argumentele de ce creanţa în discuţie este una civilă, iar nu fiscală, face trimitere la cele expuse în cererea de chemare în judecată şi în sentinţa atacată.
De asemenea, învederează instanţei faptul că există o jurisprudenţă constantă în sensul că astfel de creanţe au caracter civil, organul fiscal nefiind competent a le pune în executare:
-Sentinţa civilă nr. 6542 din 14.10.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 7383/2004 ( anexă în copie la dosar);
-Sentinţa civilă nr. 10553/23.10.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 7715/233/2014 (anexată în copie la dosar).
În plus, dacă apelanta s-a bazat pe dispoziţiile art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală când a demarat executarea silită, atunci în cuprinsul titlului executoriu emis de apelantă trebuia să se facă vorbire de aceste temeiuri, sens în care invocă dispoziţiile art. 43 alin. 2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora acest act trebuia să fie motivat în fapt şi în drept.
Emiterea unui nou titlu executoriu de către apelantă este nelegală atâta timp cât deja există unul (Decizia de imputare emisă de către IGPR). La baza unei proceduri de executare silită care are aceeaşi cauză, nu pot sta două titluri executorii diferite, ambele pentru aceeaşi sumă şi izvorând din acelaşi raport juridic, cu atât mai mult cu cât art. 141 din OG nr.92/2003 se referă şi la titluri executorii emise de către alte autorităţi.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit probelor administrate, tribunalul reţine că în perioada 2008-2011 intimata contestatoare a urmat cursurile de zi ale Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie …, promoţia 2011 şi, ca urmare a admiterii sale la Institutul Naţional al Magistraturii, la data de 25.03.2014 a renunţat la funcţia de ofiţer debutant (cu grad de subinspector de poliţie) în cadrul I.G.P.R, încetând raporturile de serviciu, la cerere, cu această instituţie, astfel că prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II / 2629 din 21.03.2014, s-a dispus trecerea sa în rezervă , primind gradul de sublocotenent în rezervă, specialitatea „poliţie”, reţinându-se, totodată, în sarcina sa, obligaţia de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, obligaţie asumată conform Angajamentul nr. 5561/24.08.2008 ( f.13, 24 dosar fond).
Urmare finalizării cercetării administrative, în temeiul prevederilor OG nr. 121/1998, Legii nr. 360/2002 şi Instrucţiunilor nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI, M.A.I.- I.G.P.R. a emis Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, prin care contestatoarei i-a fost imputată suma de 16.835,25 lei, contestaţiile formulate împotriva acestei decizii fiind respinse, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014.
Întrucât contestatoarea nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia de plată, emitentul deciziei de imputare, instituţie publică care nu are organe de executare proprii, a comunicat acest debit apelantei în vederea demarării executării silite.
Motivarea instanţei de fond în sensul că sunt incidente dispoziţiile codului de procedură civilă, iar nu fiscală nu pot fi primite, după cum nu pot fi reţinute nici susţinerile intimatei contestatoare cu privire la inaplicabilitatea procedurii reglementate de O.G. nr. 121/1998.
Astfel, la baza Deciziei de imputare nr. 584208/29.05.2014, aşa cum s-a reţinut în precedent, au stat dispoziţiile OG nr. 121/1998, ale Legii nr. 360/2002 şi Instrucţiunilor nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI.
Tribunalul reţine că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 – privind Statutul polițistului, acesta este funcționar public civil, cu statut special însă, statut constând, printre altele, în faptul că este înarmat, poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite de Poliția Română.
Deşi la momentul emiterii deciziei de imputare, reclamanta nu mai avea statut de militar, O.G. nr. 121/1998 rămâne aplicabilă în cauză în absența unei abrogări exprese, neexistând nicio justificare, în aceste condiții, să se apeleze la legislația muncii sau civile şi, deşi se invocă în apărare jurisprudenţă, totuşi, este de amintit că practica judiciară nu constituire izvor de drept.
Or, răspunderea stabilită în sarcina intimatei contestatoare are la bază atât dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, care stabilesc în sarcina polițistului care a absolvit instituții de învățământ din cadrul MAI și care nu a lucrat timp de 10 ani în aceste structuri, să plătească cheltuielile astfel efectuate, în mod proporțional, cât şi angajamentul semnat de aceasta la data de 24.08.2008 prin care se obligă, în esență, să îndeplinească condițiile impuse de legea amintită şi să-şi îndeplinească serviciul timp de 10 ani în unitățile şi garnizoanele ministerului, în caz contrar urmând să achite cheltuielile efectuate cu pregătirea sa.
În condiţiile în care raporturile de serviciu au încetat din iniţiativa reclamantei, inițiativă ce nu are drept temei raţiuni absolut obiective şi străine de voinţa acesteia, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 din O.G. nr. 121/1998, astfel că obligaţia de plată a sumei de 16.835,25 lei şi pentru care s-au emis formele de executare nu poate fi calificată decât ca fiindu-i imputabilă.
Nu poate fi reţinută în apărare nici susţinerea intimatei cu privire la nemotivarea în drept a titlului executoriu, o astfel de alegaţie fiind contrazisă de însuşi conţinutul titlului, acesta fiind întocmit cu respectarea cerinţelor impuse de disp. art. 43 din O.G. nr. 92/2003.
Aşadar, în condiţiile în care, în considerarea Angajamentului nr. 5561/24.08.2008 a fost emisă Decizia de imputare nr. 584208/ 29.05.2014, având în vedere că cheltuielile de şcolarizare au fost suportate din bugetul statului, iar obligaţia de plată îi incumbă intimatei contestatoare, în lipsa organelor de executare proprii ale emitentului deciziei, în mod corect apelanta a procedat la întocmirea actelor de executare în dosarul de executare nr. …, acesteia revenindu-i competenţa de a demara executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, fiind incidente dispoziţiile O.G. nr. 92/2003.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, apreciind că instanţa de fond a aplicat greşit legea la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.
Reţinând culpa procesuală a contestatoarei, Tribunalul, văzând disp.art. 453 NCPC şi art. 18, teza a II-a din O.G. nr. 51/2008, va obliga intimata la 1000 lei cheltuieli reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în primă instanţă la bugetul statului , urmând a se dispune darea în debit a acesteia la organele fiscale şi a se efectua adresă în acest sens la Biroul Executări Civile.
Faţă de soluţia ce se va pronunţa, Tribunalul va înlătura menţiunile referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru de 250 lei şi la acordarea ajutorului public în favoarea intimatei de 750 lei pe cheltuiala statului.
