Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2014 sub nr. XXX/204/2014, petentul DC a formulat, în contradictoriu cu CNADNR, contestaţie la executare împotriva executării silite obiect al dosarului de executare nr. 4970/2014 privind încheierea din 14.11.2014 pronunţată în dosarul nr. XXX/204/2014 al Judecătoriei Câmpina, având ca obiect încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de contravenţie seria R12 nr. 0062058/31.01.2012, încheiat de CNADNR SA-CESTRIN, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare din dosarul de executare indicat, precum şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că sumele descrise în dosarul de executare reprezintă contravaloarea unui tarif de despăgubire conform procesului verbal de contravenţie sus-menţionat, tarif stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002.
Contestatorul a subliniat că, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 144/2012, procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 91 O.G. 15/2002 şi a arătat că procesul verbal în speţă a fost întocmit la 31.01.2012 şi se referă la o contravenţie din data de 08.08.2011, depăşind astfel termenul de întocmire şi comunicare de 30 de zile menţionat în lege.
Mai mult, a susţinut petentul, prin Legea nr. 144/2012, art. 2, publicată în M.Of. nr. 509 din 24 iulie 2012, acest tarif de despăgubire a fost abrogat.
Totodată, invocând prevederile art. 15 din Constituţia României, contestatorul a apreciat că a fost desfiinţată obligativitatea plăţii tarifului de despăgubire.
De asemenea, a solicitat anularea obligativităţii de a plăti orice taxă ce decurge din acest proces, cheltuielile de executare silită menţionate în dosarul de executare nr. 4970/2014.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 711-719 NCpc.
La data de 05.02.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 27-33), prin care a solicitat respingerea ca nelegală şi netemeinică a contestaţiei la executare, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării şi menţinerea formelor de executare emise de BEJ Petcu Alexandru.
Astfel, intimata a invocat excepţia nulităţii acţiunii, faţă de lipsa semnăturii contestatorului pe cererea introductivă, invocând art. 196 Cpc.
De asemenea, intimata a susţinut că nu se impune suspendarea executării silite, întrucât nu este un caz grabnic şi nici nu sunt lezate drepturi ale contestatorului, nefiind creată o pagubă ce nu s-ar putea repara.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a învederat situaţia de fapt, constând în aceea că petentul a circulat cu un autovehicul categoria A fără a deţine rovinietă valabilă la data de 08.08.2011, pe DN 1 în jud. Prahova, săvârşind contravenţia prev. de art. 8 al. 1 din OG 15/2002, motiv pentru care, în conformitate cu art. 8 al. 1 şi 3 din OG 15/2002 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenţiei, emiterea (la 31.01.2012) şi comunicarea (la 29.02.2012) acestuia fiind efectuate cu respectarea art. 13 şi art. 14 din OG 2/2001, în termen legal.
Astfel, a mai susţinut intimata, întrucât petentul nu a îndeplinit de bună-voie plata creanţei stabilite în titlul executoriu, reprezentat de procesul-verbal care nu a fost atacat în termenul de 15 zile de la comunicare de către petent, prin încheiere dată în camera de consiliu, instanţa de executare a încuviinţat executarea silită, constatându-se că creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.
Totodată, intimata a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile legii nr. 144/2012, întrucât fapta contravenţională a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, iar norma instituită de art. 2 din această lege, privind legea mai favorabilă, se referă numai la categoria de contravenienţi care au contestat în instanţă tariful de despăgubire, categorie în care nu se află petentul.
În susţinerea celor arătate, intimata a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul verbal de constatare a contravenţiei (f. 34) şi dovada de comunicare a acestuia (f. 35).
Din oficiu, s-a dispus ataşarea, în copie, a dosarului nr. 4970/2014 al BEJ xxx (f. 10-23).
La termenul de judecată din data de 11.03.2015 contestatorul personal a semnat acţiunea şi instanţa, având în vedere că s-a achitat cauţiunea, în temeiul disp. art. 718 al.1 cod pr. civilă, considerând că există motive temeinice, a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art.9 alin 3 din OG 15/2002 procesul-verbal se întocmeşte si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contraventiei, interval in care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.
Se observă că data constatării faptei este 08.08.2011 iar data încheierii procesului verbal este 31.01.2012
Aceasta in condiţiile in care prin Legea 144/2012, art 9 alin 3 din OG 15/2002 a fost modificată, stabilindu-se ca procesul verbal se intocmeste si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contraventiei .
Chiar daca Legea 144/2012 a intrat in vigoare la data de 27.07.2012, deci după momentul încheierii procesului verbal contestat, întrucât sancţiunile contravenţionale au caracterul unor acuzaţii in materie penala, se aplica contravenientului legea mai favorabila si, in aceasta situaţie Legea 144/2012 retroactivează.
Dincolo de acest aspect, instanţa observă că procesul verbal de contravenţie nu a fost legal comunicat contestatorului, comunicarea efectuându-se prin proces verbal de afişare la data de 29.02.2012 .
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal si a înştiinţării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează intr-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
Prin Decizia nr.10/2013 pronunţată în cadrul recursului în interesul legii de ICCJ, s-a stabilit că modalitatea de comunicare prin afişare a procesului verbal este subsidiară modalităţii de comunicare prin poştă cu aviz de primire .
Având în vedere că intimata nu a făcut dovada faptului că a încercat mai întâi comunicarea actului sancţionator, prin posta, cu aviz de primire, acesta, nu a fost, conform Deciziei nr.10/2013 a ICCJ, comunicat în mod legal petentului .
Acest aspect al momentului comunicării interesează în faza de executare, întrucât potrivit art. 14 din OG 2/2001 în forma în care aceasta era în vigoare la momentul anului 2012 când a fost încheiat procesul verbal, executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de cel o lună de la data aplicării sancţiunii, iar potrivit alin 2 din OG 2/2001 modificată prin Legea nr. 76/2012, prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatata chiar si de instanţa investita cu soluţionarea plângerii contravenţionale, deci cu atât mai mult poate fi constatată cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.
Constatând aşadar ca în cauză a intervenit prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, pentru necomunicarea valabilă a procesului verbal de contravenţie petentului, în termenul prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, instanţa în temeiul art. 711, art. 719 şi art. 702 alin 1 pct. 5 Cod pr civ. a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea formelor de executare silită emise în dosarul nr. 4970/2014 al BEJ xxx şi încetarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 4970/2014 al BEJ xxx.
