Recurs civil. Contestatie la executare.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/R/21 Martie 2012
Contestatoarea SC A a formulat contestaţie la executare silită împotriva somaţiei emisă în dosarul de executare nr. 1647/587/25.05.2011, precum şi a titlului executoriu – decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 61/1203/11.04.2011 emisă de Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală Constanţa (SAFV) prin care se constată o datorie vamală suplimentară în cuantum de 15.560 lei.
Consideră că acest act de executare – somaţie şi acest titlu executoriu sunt emise cu încălcarea C. pr. fiscală, fiind netemeinice şi nelegale, pentru următoarele considerente:
1) În baza art. 205 – 206 C.pr.fiscală, a contestat actul administrativ fiscal – decizia nr. 61/1203/11.04.2011 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, soluţionată prin Decizia nr. 53/23.06.2011 prin care i s-a suspendat soluţionarea acesteia, până la soluţionarea laturii penale a cauzei.
2) Nici un moment factura fiscală externă nr. 035878 din 14.02.2007 emisă de către T LTD Turcia, care i-a fost transmisă odată cu recepţia mărfii, nu a fost subevaluată. Contestatoarea nu a încălcat nici o normă juridică vamală sau fiscală în vigoare, fiind de rea credinţă. Declaraţia vamală de import nr. 21 din 15.02.2007 completată, conţine doar date reale, corespunde realităţii, neîncălcând art. 199 din Regulamentul nr. 2454/1993 şi Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar Comisiei.
3) SC A a plătit întocmai sumele datorate bugetului consolidat de stat, conform obiectului său de activitate, considerând că factura fiscală externă nr. 035878 din 14.02.2007 în cuantum de 2.544 euro, care este în posesia sa, este cea reală, considerând că partenerul de afaceri turc de la acea dată a contrafăcut factura fiscală care poartă acelaşi număr şi aceeaşi dată, cu adăugarea diferenţei de sumă de 9.504 euro. Consideră că era normal şi legal să se desfăşoare cercetări mai amănunţite în ceea ce priveşte societatea comercială turcă, în ceea ce priveşte veridicitatea consemnărilor în factura susmenţionată, pe care o consideră falsă şi ireală.
4) Contestatoarea şi-a înregistrat deja în contabilitate această factură şi a plătit normal şi legal taxele şi impozitele datorate statului.
5) Ataşează în copie documentele justificative pe care contestatoarea le deţine şi consideră că nu datorează nici o sumă de bani bugetului consolidat de stat, respectând întocmai legea română în vigoare.
Faţă de aceste motive, în baza art. 174 C.pr.fiscală a solicitat anularea actului de executare – somaţia din 15.06.2011 şi a titlului executoriu decizia nr. 61/1203/11.04.2011 emisă de SAFV – Constanţa.
La dosar, contestatoarea a depus somaţia nr. 18106/15.06.2011, decizie pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, adresa nr. 16747/24.06.2011 emisă de DGFP Călăraşi şi decizia nr. 53/23.06.2011.
Intimata Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea somaţiei nr. 18106/15.06.2011 ca fiind legal şi temeinic întocmită.
În principal a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare în ceea ce priveşte anularea titlului executoriu – decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 61/1203/11.04.2011.
În drept, a invocat art. 115 şi următoarele C.pr.civilă şi toate dispoziţiile la care s-a făcut referire în conţinutul prezentei.
Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. XX/09.11.2011, Judecătoria O, în temeiul art. 169 al. 4 din Codul de Procedură Fiscală rep. cu modificările şi completările ulterioare rap. la art. 174 al. 3 şi 4 Cod Procedură Fiscală (actualizat până la data de 20.09.2011) combinat cu disp. art. 2 al. 3 din Codul de Procedură Fiscală şi art. 400 al. 2 teza a II-a Cod procedură civilă:
A respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimata Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.
A admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A (reprezentată legal de CI), împotriva somaţiei emisă în dosarul de executare nr. 1647/587/25.05.2011 la data de 15.06.2011 şi a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 61/1203/11.04.2011 emisă de Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală Constanţa, dispunând anularea executării lor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimată, instanţa a reţinut că petenta contestatoare a respectat procedura prealabilă prev. de C.pr.fiscală, de contestare a actelor administrativ fiscale (art. 172 – 174 din C.pr. fiscală, art. 205 – 218 din OG 92/2003). Anterior, contestatoarea a mai depus la DGFP Călăraşi contestaţie înregistrată sub nr. 16.747/18.05.2011 (în conf. cu prevederile art. 218 alin. 1 Titlul IX Cap. IV din OG 92/2003 C.pr.fiscală), emiţându-se Decizia nr. 53/23.06.2011, decizie prin care s-a dispus „suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC A împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 61/1203/11.04.2011 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în baza procesului verbal de control nr. 11.423/1202/11.04.2011 pentru suma totală de 15.560 lei, reprezentând drepturi vamale (TVA) în sumă de 6214 lei şi accesorii în sumă de 9346 lei, până la pronunţarea unei soluţii cu caracter definitiv pentru latura penală…”. Din Decizia nr. 53/23.06.2011 privind soluţionarea contestaţiei depusă de SC A – înregistrată la DGFP Călăraşi sub nr. 16.747/18.05.2011 se reţine că: contestaţia a fost depusă în termenul prev. de art. 207 alin. 1 Titlul IX Cap. I din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală rep.; Decizia pentru regularizarea situaţiei fiind comunicată petentei în data de 14.04.2011, DGFP Călăraşi prin Compartimentul Soluţionare Contestaţii a reţinut că în speţa prezentă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 205 alin. 1, art. 207 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, fiind astfel legal investită să se pronunţe asupra contestaţiei formulată de SC A împotriva Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 61/1203/11.04.2011. Se reţine din decizie, că referitor la drepturile vamale suplimentare în sumă totală de 15.560 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 6.214 lei şi accesorii în sumă de 9.346 lei, ca urmare a controlului ulterior al Declaraţiei vamale de import nr. 21/15.02.2007.
Având în vedere situaţia de fapt prezentată mai sus, dispoziţiile legale menţionate, instanţa a respins excepţia invocată de intimată prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele: Factura Fiscală Externă nr. 035878 din 14.02.2007 emisă de către T LTD Turcia, care i-a fost transmisă petentei odată cu recepţia mărfii, nu a fost subevaluată de contestatoare. Conform acestei facturi fiscale externe, SC A a importat, conform DVI nr.21/15.02.2007 din Turcia 81.600 fire flori în val. totală de 2544 euro, astfel: 60.000 buc. garoafe cu o singură floare pe fir la un preţ de 0,03 euro; 6000 buc. garoafe cu mai multe flori pe un fir la un preţ de 0,02 euro; 6.000 buc. gerbera la un preţ de 0,04 euro; 9.000 buc. frezii, la un preţ de 0,04 euro.
Existând suspiciuni în ceea ce priveşte valoarea declarată în vamă de SC A, A.N.V. a solicitat Autorităţii Vamale din Turcia verificarea autenticităţii şi realităţii datelor înscrise în documentele de import. Conform adresei Aut. Vamale din Turcia nr. b 02, 1 GUM 1.03.00.00.180.RO 1-1924 şi a documentelor ataşate acesteia, firma exportatoare a emis factura nr. 035878 din 14.02.2007 pentru 81.600 fire (factura ce se află la filele 46 – 52, unde există şi avizul Ministerului Agriculturii şi Afacerilor Rurale din Turcia nr. EEC/TR, 0100646 din 14.02.2007 fila 52), în greutate brută de 4284 kg. şi netă de 4050 kg. în val. totală tot de 2544 euro, nerezultând din nici o probă de la dosar că valoarea facturii externe emisă la data de 14.02.2011 (se reţin adăugiri pe factură pe partea dreaptă sus, în colţ, respectiv: „Olteniţa, F.V. 64/15.02.2007, DVI 121/15.02.07 – a se vedea fila 50 din dosar).
Instanţa a reţinut că petenta nu a subevaluat marfa atunci când i-a fost transmisă factura fiscală externă şi a făcut recepţia mărfii importate din Turcia. Se reţine că Declaraţia vamală de import nr. 21/15.02.2007 corespunde realităţii, nefiind încălcat art. 199 din Regulamentul nr. 2454/1993 şi Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar Comisiei. Instanţa a reţinut că după o cercetare penală efectuată de Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Călăraşi, concluzia serviciului este că în urma verificărilor efectuate nu au rezultat nici un fel de indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni sau contravenţii de către administratorul CD – administrator al SC A (lucru recunoscut de intimata D.R.A.O.V. Constanţa), motiv pentru care lucrarea penală nr. 185/VIII/1 a fost clasată în evidenţele acesteia.
Instanţa a mai reţinut faptul că prin Încheierea de şedinţă din data de 10.08.2011, i s-a pus în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei Factura Fiscală Externă nr. 035878 din 14.02.2007 emisă de T LTD Turcia, în cuantum de 12.048 euro, spre comparare cu factura depusă de contestatoare la dosar, însă intimata nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, ignorând-o în totalitate.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că SC A a plătit întocmai sumele datorate Bugetului Consolidat de Stat, conform obiectului său de activitate, considerând că factura fiscală externă nr. 035878/14.02.2007 în cuantum de 2544 euro este cea reală (factură ce se află în posesia contestatoarei). Din documentele justificative depuse la dosar se constată că aceasta şi-a înregistrat deja în contabilitate această factură şi a plătit normal şi legal taxele şi impozitele datorate statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor invocând următoarele motive:
1. Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe – art.304 alin.1 pct.3 Cpc în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei nr.61/1203/11.04.2011.
Decizia 61/1203/11.04.2011 reprezintă un act administrativ fiscal şi poate fi contestat în termen de 6 luni de la data comunicării la Tribunalul Călăraşi conform titlului IX din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi nu la Judecătoria O.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii – art.304 alin.1 pct.9 Cpc în ceea ce priveşte anularea deciziei 61/2011.
Instanţa de fond nu a apreciat corect situaţia de fapt şi nu a procedat la o examinare temeinică a argumentelor prezentate de către DRAOV Constanţa referitoare la decizia 61/2011, singurele argumente reţinute de instanţă fiind cele referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei.
Decizia 61/1203/2011 reprezintă un act administrativ fiscal şi poate fi contestat în cadrul procedurii prealabile prevăzută de OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, orice discuţie cu privire la fondul acestei decizii este inadmisibilă.
Pe calea contestaţiei la executare pot fi formulate apărări împotriva titlului executoriu doar dacă titlul nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau nu este prevăzut de procedura specială de contestare conform art.172 alin.3 din OG 92/2003 şi art.399 alin.3 Cpc.
Legalitatea şi temeinicia titlului executoriu reprezentat de decizia 61/2011 pot fi puse în discuţie şi examinate doar de instanţa de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Călăraşi.
Referitor la dispoziţiile art.174 Cpc privind administrarea dovezilor instanţa în mod eronat a reţinut că autoritatea vamală nu s-a conformat dispoziţiei instanţei şi nu a depus la dosar factura fiscală externă 035878/2007 emisă de T LTD Turcia pentru că acest înscris a fost transmis Judecătoriei O prin adresa 2573/26.08.2011, comunicată prin poştă cu confirmare de primire.
3. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină – art.304 alin.1 pct.7 Cpc – în ceea ce priveşte anularea somaţiei 18106/15.06.2011.
Instanţa a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea somaţiei nr.18106/2011 fără însă a motiva această anulare conform art.261 Cpc. Din considerentele hotărârii rezultă doar motivele ce au dus la admiterea contestaţiei la executare împotriva deciziei de regularizare a situaţiei 61/2011 fără a menţiona nici un argument referitor la anularea somaţiei. Până la acest moment somaţia este legală atâta timp cât decizia 61/2011 nu a fost anulată în mod irevocabil de către instanţă.
Cu privire la situaţia de fapt recurenta a arătat că executarea silită are la bază decizia 61/1203/2011 pentru regularizarea obligaţiilor suplimentare stabilite de controlul vamal în baza căreia intimata are de achitat o sumă de 15.660 lei, sumă stabilită ca urmare a faptului că între factura externă comunicată de autoritatea vamală din Turcia în baza căreia societatea intimată a importat flori şi factura prezentată cu ocazia efectuării importului a rezultat o diferenţă valorică de 9504 euro.
Faţă de motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei la executare ca nefondată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului având în vedere că în mod corect instanţa a admis contestaţia la executare urmând a se observa că nu s-a dispus anularea deciziei 61/2011 şi a somaţiei 18106/2011, ci doar s-a anulat executarea acestora.
Au fost depuse la dosar: decizia 84/2011 a DGFP Călăraşi, adresa 25732/2011 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, factura fiscală emisă cu ocazia realizării importului de intimată (în limba engleză).
Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art.3041 Cpc, a apreciat fondat recursul.
La instanţa de fond contestatoarea SC A a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă în dosarul de executare 1647/587/2011 şi a titlului executoriu reprezentat de decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare nr.61/1203/11.04.2011, solicitându-se expres anularea acestora.
În întâmpinarea depusă intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei 61/2011, excepţie respinsă de instanţa de fond.
Aşa cum a susţinut şi în motivele de recurs decizia 61/2011 reprezintă act administrativ fiscal şi poate fi contestată în conformitate cu art.205 şi 207 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală la autoritatea vamală emitentă, cale de atac care este menţionată în chiar cuprinsul deciziei şi de care contestatoarea a şi uzat însă soluţionarea a fost suspendată conform deciziei 53/2011 până la soluţionarea unei cauze penale şi apoi soluţionată prin decizia 84/10.10.2011.
În aceste condiţii este evident că pentru soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei 61/2011 trebuie urmată procedura jurisdicţională fiscală specială prevăzută de OUG 92/2003 şi ulterior decizia finală poate fi contestată în faţa instanţei de contencios administrativ conform art.172 din acelaşi act normativ. De altfel, în conţinutul deciziei 84/10.10.2011 emisă de DGFP Călăraşi s-a menţionat că poate fi contestată în 6 luni.
Faţă de cele arătate în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu.
În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată atâta timp cât decizia 61/2011, care reprezintă titlul executoriu, nu a fost desfiinţată. Aşa cum s-a arătat contestaţia formulată pe cale administrativă împotriva deciziei 61/2011 s-a respins prin decizia 84/10.10.2011, care în prezent nu a fost contestată în faţa instanţei de contencios, aşa cum rezultă din adresa 8705/13.03.2012 a DGFP Călăraşi. Este fondată critica recurentei potrivit căreia atâta timp cât titlul executoriu nu a fost anulat irevocabil de instanţă, actele de executare emise respectiv somaţia 18106/15.06.2011 este legală în condiţiile în care nu se invocă alte neregularităţi referitoare la executare, apărările contestatoarei vizând modul de stabilire a sumelor datorate către buget prin titlul executoriu, care însă se contestă pe calea specială prev. de OG 92/2003.
Faţă de cele arătate şi văzând şi dispoziţiile art.312 Cpc s-a admis recursul formulat de recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, împotriva sentinţei civile nr.2341/2011 a Judecătoriei Olteniţa care a fost modificată în tot şi rejudecând, s-a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare în ceea ce priveşte capătul de cerere din aceasta privind anularea deciziei 61/1203/11.04.2011 emisă de intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, excepţie invocată de această intimată.
S-a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere din contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.
S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A în ceea ce priveşte capătul de cerere din aceasta privind anularea somaţiei emisă în dosarul de executare nt.1647/587/2011 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.
5
