SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. OPOZIŢIE LA EXECUTAREA BILETULUI LA ORDIN. DEBITORUL NU POATE OPUNE GIRATARULUI EXCEPŢIILE PERSONALE PE CARE LE-AR PUTEA RIDICA CONTRA GIRANTULUI.
-art.13 ŞI 19 din Legea nr.58/1934;
-art.84, 106 şi 107 din Normele – Cadru nr.6/1994.
Decizia nr.306/09.05.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia nr.16/Ap din 29 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta SC D. în contradictoriu cu intimata C. E. B. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 1451/30.01.2012, pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a menţinut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea 21565/17.12.2009 în Dosarul nr. 21565/2009 a fost încuviinţată executarea silită astfel că biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu şi a cărui valabilitate formală a fost analizat de către instanţa de executare.
În ceea ce priveşte susţinerile apelantei conform cărora datoria cuprinsă în titlul executoriu nu există, creanţele existente între emitentă şi posesoarea biletului la ordin au fost stinse prin plată, instanţa le-a respins ca neîntemeiate, întrucât obligaţia de plată cuprinsă în titlul executoriu faţă de giratară, urmare a emiterii girului nu au fost stinse prin plată, aspect care rezultă indubitabil din refuzul la plată din data de 22.09.2009, urmare a lipsei totale de disponibil.
De asemenea giranta se află în eroare când afirmă că obligaţiile de plată din raportul principal au fost stinse prin plată, întrucât în conformitate cu art.17 din Legea nr. 58/1934 şi punctul nr.109 din Normele cadrul nr. 6/1994 biletul la ordin trebuie achitat ultimului beneficiar al biletului la ordin, deoarece girantul răspunde de plată faţă de giratar.
Referitor la condiţiile de formă privind valabilitatea titlului, instanţa de apel a constatat că biletul la ordin a fost emis fără protest astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 acesta a fost legal girat de către girant în favoarea giratarei, astfel că transmiterea prin gir a dreptului izvorât prin biletul la ordin s-a efectuat autonom fără alte condiţii şi fără a se ţine cont de raporturile materiale juridice în baza cărora s-a emis biletul la ordin.
În ceea ce priveşte analizarea apelului prin prisma condiţiilor de formă a somaţiei la executare, instanţa a reţinut că în conformitate cu art. 36 din Legea 58/1934 şi punctul 321 din Norma cadru nr. 6/1994 în cadrul opoziţiei la executare pot fi invocate excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau a execuţiei cambiale în ceea ce priveşte normele procedurale. Sub acest aspect instanţa a reţinut că biletul la ordin îndeplineşte condiţiile de formă în sensul că, conţine menţiunea bilet la ordin fără protest, prin care emitentul se obligă ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă fixă de bani, iar prin girarea biletului la ordin, noul posesor este îndreptăţit să-şi satisfacă creanţa faţă de emitent.
Referitor la somaţia de executare cambială, instanţa de apel a reţinut că aceasta a fost emisă la data de 02.09.2011 urmare a încuviinţării executării silite prin încheierea 21565/17.02.2009 a biletului la ordin fără protest şi care a fost avalizat de posesorul SC B. T. SRL în favoarea intimatei şi care conţine menţiunea obligatorie prevăzută de art. 61 din legea nr. 58/1934 astfel că susţinerile apelantei de nulitate a somaţiei pentru lipsa menţiunii girării titlului este neîntemeiată, deoarece potrivit actelor aflate la dosar rezultă cu certitudine că biletul la ordin a fost girat, în cauză nefiind invocate motive de nulitate absolută care să sancţioneze anularea somaţiei de execuţie cambială.
Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa în baza art. 282 Cod Procedură Civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţate de tribunalul, a declarat recurs, legal timbrat reclamanta SC ”D. ” SRL, solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecând cauza, admiterea opoziţiei la executare împotriva executării silite pornită împotriva recurentei prin somaţia la executare cambială nr. 1/176/CJ/2009, întocmită de executorul bancar din cadrul C. E. B. – P. V. C. , emisă de la data 02.09.2011 şi comunicată societăţii în data de 05.09.2011, această executare silita fiind nelegala şi pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a titlului cambial şi a obligaţiei cambiale, anularea formelor de executare şi a somaţiei cambiale şi încetarea oricăror forme de executare cambială demarate împotriva sa, în baza biletului la ordin RZBR3AK0061849.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, executarea pornită în baza acestui bilet la ordin, solicitarea intimatei de a-i achita această sumă de bani, precum şi obligaţia impusă de prima instanţă prin hotărârea judecătorească pronunţată, în sensul de a achita această sumă de bani intimatei, sunt nelegale prin prisma următoarelor aspecte:
Nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de apel, decurge din aplicarea greşită a prevederilor legale în materie ca urmare a interpretării eronate a dispoziţiilor legale aplicabile .
Motivele de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii pronunţate rezultă după cum urmează:
Biletul la ordin s-a emis cu titlu de garanţie al respectării obligaţiilor contractuale între SC B. T. si SC D. , obligaţie care nu s-a născut niciodată. Aceste aspecte ale scopului pentru care s-a emis biletul la ordin, şi faptul că obligaţia de garanţie nu şi-a produs niciodată efectul întrucât societatea recurentă şi-a achitat în totalitate obligaţiile de plată faţă de SC B. T. SRL, se probează cu următoarele:
– fişa contului clientului SC D. care emană de la SC B. T. , cuprinde toate tranzacţiile de plată efectuate către această societate, iar soldul final este zero;
– fişa contului SC B. T. SRL care emană de la SC D. , conţine de asemenea toate tranzacţiile de plată efectuate de societatea recurentă către SC B. T. SRL, soldul fiind de asemenea zero;
– lichidatorul judiciar al SC B. T. SRL, nu a formulat în cadrul procedurii insolvenţei, nici o cerere de a plăti acestei societăţi o sumă de bani;
– declaraţia autentică a administratorului SC B. T. SRL, scoate în evidenţă următoarele, a) scopul pentru care s-a emis biletul la ordin a fost acela de garanţie pentru plata preţului -,, conform înţelegerii dintre mine şi administratorul SC D. , acest bilet la ordin a fost emis cu titlu de garanţie pentru neplata preţului pentru marfa cumpărată de SC D., având dreptul să-l completez şi să îl prezinte băncii pentru a fi plătit doar în cazul în care SC D. nu achită preţul pentru marfa cumpărată” b) obligaţia de garanţie nu a produs niciodată efecte juridice, datorită faptului că preţul fost achitat în totalitate de SC D. – „ am completat acest bilet la ordin în data de 25.06.2009 cu suma de 62.500 lei, având scadenţa la data de 21.09.2009, şi l-am girat către banca C. E. B. , deşi SC D. a achitat preţul pentru marfa cumpărată, nemaiavând nici o datorie către societatea mea. Declar faptul că SC D. SRL nu are nici o datorie faţă de societatea mea. SC D. a achitat în întregime preţul pentru marfa cumpărată de la societatea mea, aşa cum rezultă din evidenţele contabile ale celor două societăţi”, c) biletul la ordin a fost completat, cu rea-credinţă de către administratorul SC B. T. , la rubrica „suma” şi data scadenţei, si l-a girat către banca -„ am completat acest bilet la ordin în data de 25.06.2009 cu suma de 62.500 lei, având scadenţa la data de 21.09.2009, şi l-am girat către banca C. E. B. , deşi SC D. a achitat preţul pentru marfa cumpărată, nemaiavând nici o datorie către societatea mea”.
Deşi la dosarul cauzei există dovezi în acest sens instanţa de apel nu a statuat asupra acestor aspecte, apreciind că girul este valabil efectuat, independent de raporturile juridice materiale din care s-a născut, şi că plata biletului la ordin subzistă, nefiind stinsă. Argumentul instanţei de apel, potrivit căruia obligaţia de plată nu s-a stins, întrucât plata trebuia făcută ultimului giratar – în speţă intimatei, nu poate fi reţinut.
De la momentul girării biletului la ordin, până în momentul somaţiei cambiale din 05.09.2011, intimata nu a înştiinţat-o în nici un fel despre faptul că este posesoarea biletului la ordin ca urmare a girului efectuat, şi nu i-a solicitat efectuarea plăţii în conturile bancare proprii. În tot acest interval de timp, recurenta a derulat raporturi comerciale cu SC B. T. SRL, giranta biletului la ordin, plătindu-i preţul aferent produselor cumpărate. Câtă vreme nu i s-a solicitat expres efectuarea plăţilor către giratara C. E. B. , şi nu a fost înştiinţată despre calitatea sa de posesoare a biletului la ordin emis, nu i se poate opune nevalabilitatea plăţilor efectuate, nici faptul că nu s-a stins obligaţia de plată la care era obligată. Lipsa disponibilului din contul bancar, la data scadenţei biletului la ordin nu este un argument pertinent din care să rezulte faptul că obligaţia de plată nu s-a stins.
Câtă vreme în tot acest interval de timp de la momentul girării biletului la ordin, până la momentul punerii în executare a biletului la ordin, care a durat mai bine de 3 ani de zile, intimata nu şi-a revendicat calitatea sa de posesoare a biletului la ordin, îndreptăţită la încasarea acestuia, nu poate pretinde în faţa instanţei, că plăţile efectuate de recurentă nu îi sunt opozabile. În tot acest interval de timp, intimata putea foarte bine să o înştiinţeze că este posesoarea biletului la ordin şi să solicite efectuarea plăţilor către ea. În absenţa unei atare solicitări, nu avea cum să efectueze aceste plăţi către intimată.
Argumentele instanţei de apel, în acest sens nu sunt temeinice.
În aprecierea legalităţii si temeiniciei executării pornite în temeiul biletului la ordin, trebuia să se tină seama de împrejurările faptice în care s-a emis acest bilet la ordin, precum si de probele prezentate în acest sens. Raportul juridic dintre părţi în cadrul căruia s-a emis acest bilet la ordin trebuie analizat, pentru ca acest instrument de plată nu este o noţiune abstractă, el decurge dintr-un raport juridic concret între părţi. Dacă analiza litigiului s-ar rezuma doar la cercetarea aspectelor formale ale instrumentului de plată, s-ar putea da naştere unor situaţii inacceptabile, ca emitenţii unui instrument de plată, deşi de bună-credinţă, să fie obligaţi în mod nelegal să plătească sume de bani pe care în fond, şi în realitate nu le datorează ( cum este şi cazul de faţă). Tocmai pentru că biletul la ordin ca instrument de plată nu se naşte în mod abstract, ci el emană dintr-un raport juridic concret, analizarea acestui raport juridic de drept material cu toate aspectele sale, este esenţială pentru a putea statua asupra legalităţii unei executări pornite în temeiul biletului la ordin.
Analizarea raportului juridic material în cadrul căruia s-a emis acest bilet la ordin relevă următoarele:
a)între părţi se încheie un raport juridic de vânzare-cumpărare, în cadrul căruia posesorul iniţial al biletului la ordin – SC B. T., solicită emiterea lui cu scopul de garanţie a plăţii preţului de către SC D.
b) SC D. , de bună-credinţă achită preţul către SC B. T. , care cu rea-credinţă (întrucât preţul s-a plătit) şi fără a înştiinţa societatea noastră, completează acest bilet la ordin cu suma de 62.500 lei, şi cu data scadenţei 21.09.2009 şi îl girează către C. E. B. SA.
c)în intervalul de timp de la data scadenţei 21.09.2009 şi până la data punerii în executare 05.09.2011 a biletului la ordin, nici SC B. T. , nici C. E. B. nu i-a notificat despre girare, şi despre conturile în care să efectuăm plăţile.
În acest interval de timp, recurenta a plătit preţul pentru materialele cumpărate către SC B. T. , la data punerii în executare, plăţile fiind făcute în întregime, astfel că susţinerea intimatei că plăţile efectuate de recurentă nu îi sunt opozabile nu au putut fi primite din următoarele considerente: în lipsa comunicării unui cont bancar propriu unde să efectueze aceste plăţi, ca urmate a girului făcut de către SC B. T. în 2009, intimata nu poate invoca nevalabilitatea plăţilor efectuate; comunicarea girului are loc prin somaţia la executare cambială din data de 05.09.2011, somaţie prin care i se indică două conturi bancare diferite de la Sucursala Oradea şi de la Sucursala Baia Mare. La data somării sale, plăţile către B. T. erau efectuate în întregime.
Toate aceste aspecte nu pot fi contestate, ele fiind probate şi susţinute cu dovezile de la dosar constând în actele contabile ale societăţilor, precum şi de declaraţia autentică de recunoaştere a administratorului SC B. T. SRL. Aprecierea acestei declaraţii, nu poate valora din punct de vedere juridic decât ca o mărturisire deplină, în contra celui care o face, prin urmare există dovezi pertinente şi concludente în dovedirea nelegalităţii obligaţiei de plată a acestei sume de bani, decurgând din acest bilet la ordin, precum şi a executării silite.
Noţiunea girului biletului la ordin a fost interpretată greşit atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel:
a.Girul biletului la ordin:
Literatura de specialitate, califică girul ca fiind un „ act juridic prin care posesorul cambiei – girantul, transmite altei persoane – giratarul, printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu, toate drepturile izvorând din titlul respectiv. Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu ce presupune existenţa unei cambii valabil”. Datorită caracterului accesoriu al girului, se aplică regula generală de drept potrivit căreia ,, accesoriul urmează principalului”, raporturile dintre gir – ca act accesoriu şi biletul la ordin – ca act principal, fiind raporturi de dependenţă şi subordonare, în sensul că pentru ca actul accesoriu să producă efecte, este necesar ca actul principal să fie valabil, şi la rândul său să producă efecte juridice, nevalabilitatea actului principal determinând nevalabilitatea actului accesoriu.
b.Nelegalitatea efectuării girului.
Câtă vreme obligaţia de plată încorporată în acest instrument de plată – care are caracterul de act principal, nu s-a născut şi nu a existat în momentul efectuării girului – act accesoriu, dând aplicare principiului „accesorium sequitur principale”, rezultă că, această operaţiune juridică, nu avea cum să producă efectul translativ al obligaţiei cambiale, întrucât nu se poate transmite o obligaţie principală care nu există. Din aceste considerente, girul de care se prevalează intimata, este unul nelegal, el neproducând efectul juridic esenţial – şi anume efectul translativ al obligaţiei cambiale. Aşadar pentru a vorbi despre un gir valabil, condiţia esenţială este aceea a existenţei unei obligaţii cambiale care să izvorască din instrumentul de plată. Biletul la ordin presupune existenţa unui raport juridic fundamental.
În prezenta cauză, nu există un raport juridic fundamental din care să se nască o obligaţie cambială valabilă, iar inexistenţa unei atare obligaţii face imposibilă transmiterea prin gir a drepturilor corelative acesteia.
c. Excepţiile invocate de recurentă – greşit calificate: în cadrul judecării pe fond şi în apel a cauzei, a invocat în faţa instanţei două categorii de excepţii: excepţii privind raportul cambial şi excepţii privind nerespectarea condiţiilor girului.
Instanţa a calificat în mod greşit aceste excepţii.
Obligaţiile de plată pe care le-a avut faţă de posesoarea iniţială a biletului la ordin – SC B. T. SRL, au fost stinse prin plată, fiind achitată contravaloarea tuturor facturilor emise. Din actele contabile ale societăţii şi cât şi din cele ale SC B. T. SRL, rezultă cu certitudine că nu mai există nici un debit neachitat de recurentă către SC B. T. SRL, soldul astfel cum apare în fişa clientului fiind 0. În cursul lunii octombrie 2009, împotriva acestei societăţi s-a iniţiat procedura insolventei, care este şi acum în curs de derulare şi în condiţiile în care avea de achitat vreo suma de bani acestei societăţi, administratorul judiciar avea obligaţia de a acţiona pentru recuperarea lor. Nu s-a acţionat împotriva recurentei în acest sens, pentru că nu figurează cu datorii către această societate, aspect confirmat de către administratorul judiciar. Argumentul instanţei de apel, potrivit căruia obligaţia de plată nu s-a stins, întrucât plata trebuia făcută ultimului giratar – în speţă intimatei, nu poate fi reţinut.
Câtă vreme în tot acest interval de timp de la momentul girării biletului la ordin, până la momentul punerii în executare a biletului la ordin, care a durat mai bine de 3 ani de zile, intimata nu şi-a revendicat calitatea sa de posesoare a biletului la ordin, îndreptăţită la încasarea acestuia, nu poate pretinde în faţa instanţei, că plăţile efectuate nu îi sunt opozabile. În tot acest interval de timp, intimata putea foarte bine să o înştiinţeze că este posesoarea biletului la ordin şi să solicite efectuarea plăţilor către ea şi în absenţa unei atare solicitări, nu avea cum să efectueze aceste plăţi către intimată.
Inexistenţa obligaţiei cambiale. Creanţa rezultată din conţinutul biletului la ordin emis de către recurentă către SC B. T. SRL, nu există. Orice datorie de plată a preţului pe care a avut-o faţă de SC B. T. SRL, rezultată din raporturile comerciale derulate, a fost stinsă prin plată. Literatura de specialitate califică aceste excepţii ca fiind excepţii obiective absolute, putând fi invocate de către debitor împotriva oricărui posesor al cambiei.
Prin urmare, aceste excepţii nu intră în categoria excepţiilor personale prevăzute de art.19 din Legea 58/1934 care să fie exceptate de la invocare faţă de actualul posesor al cambiei.
Potrivit literaturii de specialitate, sunt excepţii obiective absolute, excepţiile pe care le poate invoca orice debitor împotriva oricărui creditor – posesor al cambiei. Ele sunt: nevalabilitatea formală a cambiei, stingerea prin plată a obligaţiei cambiale etc. Jurisprudenţa interbelică a conturat următoarele categorii de excepţii cambiale: Excepţii obiective absolute – sunt obiective pentru că ele rezultă din titlu şi sunt absolute întrucât pot fi invocate de orice debitor, indiferent dacă este de bună sau rea-credinţă. Sunt excepţii obiective absolute: neposedarea cambiei în original, lipsa unei condiţii de formă sau neregularitatea acestora, prescripţia, plata.
Aşadar, calificarea acestor excepţii ca fiind excepţii personale şi respingerea acestora pe motiv ca ele ar fi excepţii personale şi nu pot fi invocate decât faţă de titularul biletului la ordin, contrazice doctrina şi jurisprudenţa şi nu se bucură de temei legal, având la bază o interpretare total eronată. Excepţiile invocate au caracter obiectiv şi absolut, ele pot fi invocate faţă de orice creditor şi nu fac parte din acelea reglementate de art.19 din Legea 58/1934. De altfel, legea nu stipulează expres şi nici nu califică categoria fiecărei excepţii, revenind literaturii de specialitate rolul de a face această calificare. Tocmai din acest motiv, în calificarea unei excepţii cambiale doctrina şi jurisprudenţa au rol decisiv, interpretarea dată textului de lege trebuie să fie în concordanţă cu literatura de specialitate, neputându-se face abstracţie de calificarea dată de doctrină.
Din această perspectivă, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, interpretarea făcută asupra acestor excepţii este în contradicţie cu interpretarea făcută de literatura de specialitate, nefiind în concordanţă nici cu textul legal, care nu stipulează în mod expres caracterul personal al acestor excepţii.
Aspectele invocate nu lasă loc de dubii în ce priveşte nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, şi a executării silite pornită împotriva recurentei. Situaţia în care se află, nu numai că este una nelegală, dar ea are poate avea şi grave consecinţe patrimoniale. Fără a avea nici o datorie de plătit, s-a trezit în situaţia în care i se cere de către intimată, în cursul lunii septembrie 2011, plata unei sume de bani care nu este una neînsemnată (aproximativ 50.000 de lei) pentru o aşa-zisă datorie, decurgând dintr-un bilet la ordin adus de către posesorul acestuia SC B. T. SRL drept garanţie pentru creditele contractate de la această intimată, ce datează de mai bine de doi ani de zile.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata C. E. B. SA B. , a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi netemeinic. A arătat, în fapt, că Banca a intrat în posesia biletului la ordin, fiind posesor de bună credinţă al biletului la ordin şi astfel fiind îndreptăţită să solicite plata sumei de bani menţionată în biletul la ordin. Transmiterea prin gir a drepturilor izvorâte din biletul la ordin de la S.C. B. T. SRL către Banca, se face în mod autonom, fără alte condiţii, fără a se ţine cont de raporturile materiale, juridice în baza cărora s-a emis biletul la ordin. Girul este valabil. De îndată ce titlul a fost creat în mod valabil şi emis „la ordin”, biletul poate circula prin gir.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, instanţa a reţinut următoarele:În fapt, recurenta SC ”D. ” SRL a emis în favoarea SC ”B. T. ” SRL un bilet la ordin RZBR 3AK 0061849/25.06.2009 pentru suma de 62.500 lei, aceasta din urmă girându-l în favoarea intimatei C. E. B. SA.Intimata, în calitate de beneficiar al biletului la ordin, l-a depus la încasare la 22.09.2009, fiind refuzat la plată datorită lipsei totale de disponibil.
În baza acestui titlu executoriu, reprezentat de biletul la ordin, C. E. B. SA a început executarea silită împotriva emitentei titlului de valoare SC”D. ”SRL, pentru suma de 45674,43 lei, însă cea din urmă a formulat opoziţie la executare.
Judecătoria Oradea a respins opoziţia la executare prin sentinţa nr.1451 din 30 ianuarie 2012, iar Tribunalul Bihor a respins apelul SC”D.”SRL menţinând în totalitate sentinţa prin decizia care face obiectul acestui recurs.
Hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Curtea a reţinut că biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane numită beneficiar sau la ordinul acestuia, iar girul este actul juridic prin care posesorul biletului la ordin ( girant) transmite altei persoane ( giratar) printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului, toate drepturile izvorâte din titlu.Pornind de la cele enunţate, corect a apreciat instanţa de apel că biletul la ordin trebuie achitat de către emitent ultimului beneficiar, în speţă băncii C. E. B. SA, în calitate de giratar, or acest lucru nu s-a întâmplat întrucât biletul la ordin a fost refuzat la plată în momentul depunerii spre decontare de către bancă. Ca atare, faptul că recurenta SC”D. ”SRL nu are vreo datorie faţă de SC”B. T. ”SRL, sau că i-a achitat datoria acesteia în altă modalitate, nu are relevanţă, din moment ce, emitentul biletului la ordin, recurenta nu i-a plătit ultimului beneficiar, adică băncii.
Pentru aceleaşi argumente nu este relevant în cauză nici faptul că biletul la ordin a fost completat de către SC”B. T. ”SRL cu rea – credinţă.
În condiţiile în care emitentul nu dorea ca biletul la ordin să fie ulterior girat, aceasta avea posibilitatea să se asigure în acest sens, prin consemnarea pe biletul la ordin a menţiunii”nu la ordin” ( art.13 alin.2 din Legea nr.58/1934).
De asemenea, se impune a se arătat că intimata nu avea obligaţia să o înştiinţeze pe recurentă că ea este posesoarea biletului la ordin, dispoziţiile legale aplicabile neimpunând o asemenea cerinţă.În acest sens, art.84 din Normele – Cadru 6/1994 stabilesc că de îndată ce titlul a fost creat cu respectarea condiţiilor de validitate şi de formă cerute de lege asupra cambiei şi biletului la ordin, el va putea circula prin gir, iar art.106 din aceleaşi norme prevede că transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorâte din titlu în mod automat.Instanţa de apel nu trebuia să analizeze raportul juridic material în cadrul căruia s-a emis biletul la ordin pentru argumentele mai sus reţinute.
În plus faţă de cele expuse, curtea a reţinut că în conformitate cu art.107 din Normele – Cadru 6/1994, ca efect al transmiterii către giratar a tuturor drepturilor izvorâte din titlu, debitorul nu îi va putea opune giratarului excepţiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului, iar în acelaşi sens art.19 din Legea nr.58/1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.
Astfel spus, recurenta în cauză nu-i poate opune intimatei excepţiile personale pe care le-ar putea ridica contra SC”B. T.” SRL, excepţii care pot privi persoana posesorului cambiei ori raportul fundamental, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că posesorul biletului la ordin a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.
În practica judiciară s-a statuat că obligaţiile cambiale au un caracter general şi abstract şi sunt autonome şi independente faţă de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare. Astfel, posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
De asemenea, girul biletului la ordin nu este un act juridic accesoriu unei obligaţii principale, cum afirmă recurenta, ci este un act juridic distinct autonom( pct.106 din Normele Cadru 6/1994 – transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorând din titlu în mod autonom).
Excepţiile personale sunt denumite şi excepţii subiective şi ele privesc în principal, aşa cum s-a mai subliniat, persoana posesorului cambiei şi raportul fundamental, or recurenta invocă ca şi argumente în susţinerea demersului său, inexistenţa raportului fundamental, în condiţiile în care această excepţie nu poate fi opusă de debitor giratarului ( art.19 din Legea nr.58/1934, pct. 106 din Normele cadru 6/1994).
Instanţele inferioare, au calificat astfel corect excepţiile invocate de recurentă ca fiind excepţii personale.
Recurenta este în eroare afirmând că a invocat o excepţie obiectivă, întrucât ea s-a prevalat în susţinerea demersului său de stingerea raportului fundamental ( care poate fi invocat pe calea excepţiei personale) şi nu de stingerea obligaţiilor cambiale prin plată, o astfel de plată nefăcându-se, iar dovada în acest sens o constituie prezentul litigiu.
Răspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul a fost respins ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă.
Deoarece recurenta este în culpă procesuală nu se justifică cheltuielile de judecată solicitate de ea raportat la art.274 Cod procedură civilă.
S-a constatat că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
