Prin sentinţa penală nr. 515/17.02.2015 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr. 35615/245/2014 s-au dispus următoarele:
„În baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală respinge cererea de redeschidere a procesului penal formulată de către condamnatul C.M. privind dosarul penal nr. 18755/245/2007 al Judecătoriei Iaşi în care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 8 (opt) ani şi 3 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 757/12.03.2008, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi”.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 757/12.03.2008, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului C.M., în baza art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi alin. 21 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea în noaptea de 24/25.06.2005 a unei infracțiuni de tâlhărie în dauna părții vătămate H.A..
În baza art. 192 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. 1 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în noaptea de 24/25.06.2005 a unei infracţiuni de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a C. pen. şi art. 34 lit. b C. pen. s-au contopit cele două pedepse arătate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a constatat că aceste două infracţiuni au fost săvârşite în stare de pluralitate intermediară faţă de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 1441/23.03.2004 a Judecătoriei Iaşi.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1441/23.03.2004 a Judecătoriei Iaşi şi s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 07.07.2005 la 04.09.2005.
În baza art.71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că în noaptea de 25/26.06.2005, a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate şi a deposedat-o, prin violenţe şi ameninţări de suma de 20 lei.
Cererea condamnatului nu este admisibilă în principiu, întrucât, deşi acesta nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată la instanţele de fond, apel şi recurs, acesta a avut apărător ales în cursul soluţionării apelului La Tribunalul Iaşi, conform împuternicirii avocaţiale din 10.06.2008, precum şi în cursul soluţionării recursului la Curtea de Apel Iaşi, conform împuternicirii avocaţiale din 07.05.2009.
Astfel, potrivit art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.
Faza de judecată a procesului penal este compusă, pe cale de consecinţă, din judecata în fond a cauzei şi judecata în căile de atac, după care hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Deşi condamnatul poate fi considerat persoană judecată în lipsă în ceea ce priveşte prima fază de judecată, a fondului, nu poate fi însă considerat judecat în lipsă în ceea ce priveşte apelul şi recursul, ca faze ale procesului penal, întrucât apărătorii aleşi ai inculpatului din apel, respectiv recurs, au fost prezenţi la judecata căilor de atac.
Astfel, avocatul ales al inculpatului a fost prezent la Tribunalul Iaşi la termenul de judecată din data de 10.06.2008, a studiat dosarul la data de 25.08.2008, a depus declaraţia de apel la data de 11.06.2008 şi a pus concluzii în dezbateri la termenul de judecată din data de 02.09.2008.
Cererea de recurs pentru inculpatul C.M. a fost formulată la data de 06.11.2008 de către apărătorul ales, care a depus şi împuternicire avocaţială, iar la judecarea recursului la Curtea de Apel Iaşi a fost prezent apărătorul ales la temenele din datele de 07.05.2009, 03.09.2009 şi 04.02.2010, la acest ultim termen fiind acordat cuvântul în susţinerea recursului.
Un al doilea motiv pentru care cererea de redeschidere a procesului penal nu este admisibilă se referă la faptul că Polonia a refuzat executarea mandatului european de arestare emis pe numele condamnatului şi a preluat parţial executarea pedepsei aplicată acestui condamnat prin sentinţa penală nr. 757/12.03.2008 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi. La acest moment, petentul nu se mai află în executarea mandatului de arestare emis de autorităţile române, ci în executarea mandatului emis de autorităţile poloneze, ca urmare a deciziei prin care s-a refuzat predarea în România.
În sprijinul acestei motivaţii, s-a avut în vedere art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre 2002/584/JAI, potrivit căruia statul membru emitent al mandatului european de arestare trebuie să asigura garanţii, respectiv să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată.
Prin urmare, procedura instituită de Codul de procedură penală la art. 466 şi urm. este de natură a garanta şi persoanei care face obiectul unui mandat european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată, motiv pentru care, potrivit art. 466 alin. 4 Cod procedură penală s-a reglementat termenul în care poate fi introdusă cererea de redeschidere a procesului penal în sensul că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
La data de 24.10.2008, în baza sentinţei penale nr. 757/12.03.2008 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi, a fost emis mandatul de urmărire internaţională nr. 846/2008/50, iar la aceeaşi dată a fost emis şi mandatul european de arestare de către Judecătoria Iaşi privind pe numitul C.M.
Din cuprinsul deciziei dată în dosarul nr. III ENA – UE 8/11 al Tribunalului regional, Secţia a III-a Penală din Legnica, referinţă III Kop 172/11, rezultă că persoana condamnată nu şi-a exprimat acordul la predarea sa pe teritoriul României, a declarat că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul Poloniei, iar prin hotărârea definitivă din 04 noiembrie 2011 instanţa de judecată a respins executarea mandatului european de arestare. În aceste condiţii, condamnatul a renunţat şi la garanţia oferită de statul român, în baza Deciziei-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre 2002/584/JAI, de a-i fi rejudecată cauza.
Din conţinutul art. 466 alin. 3 Cod procedură penală rezultă, prin interpretarea per a contrario, că pentru persoana pentru care s-a refuzat extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare nu curge termenul de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal, aspect ce conduce la concluzia că aceste persoane nu au deschisă această cale de a beneficia de o nouă procedură de judecată.
În plus, art. 469 alin. 1 lit. a Cod procedură penală impune instanţei să verifice dacă cererea a fost formulată de una din persoanele prevăzute la art. 466, or petentul nu este persoană judecată în lipsă şi nici persoană faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare.
Necesitatea formulării cererii de către persoanele predate în baza mandatului european de arestare rezultă şi din celelalte reglementări ale redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, respectiv art. 468 alin. 3 şi 470 – persoana privată de libertate este adusă la judecată (acest lucru este imposibil de realizat în cazul refuzului predării întrucât persoana privată de libertate nu se află pe teritoriul României şi nu există nici o dispoziţie legală care să permită transferul persoanei condamnate în România); art. 469 alin. 2 – instanţa poate suspenda executarea hotărârii (fiind preluată executarea hotărârii de către alt stat, dispoziţia instanţei nu ar avea efecte juridice); art. 469 alin. 9 – instanţa poate dispune luarea faţă de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b – e (întrucât inculpatul se află arestat în alt stat, nu se pot lua, practic, măsuri preventive faţă de acesta).
