Asupra recursului civil de faţă constată:
Prin sentinţa civilă nr. 4438/14.X.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a luat act de renunţarea la judecarea contestaţiei la executare formulată de S.C. H. I. SRL.
Validează decontul privind justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea raportului de expertiză depus la dosar de expert L. D. I. în sumă de 3906 lei.
Obligă contestatoarea să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Sibiu în beneficiul expertului L. D. I. suma de 1953 lei reprezentând onorariu cuvenit expertului.
Obligă pe intimată să achite în Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Sibiu în beneficiul expertului L. D. I. suma de 1753 lei reprezentând diferenţă onorar cuvenit expertului.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Pentru a hotărî astfel instanţa reţine :
La termenul de judecată din 8.10.2012 contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a învederat că renunţă la judecată, astfel că urmează a se lua act de această manifestare de voinţă în condiţiile art.246 C.p. c.
Se va dispune validarea decontului privind justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea raportului de expertiză depus la dosar de expert L. D. I. în sumă de 3.906 lei.
Obligă pe contestatoare să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Sibiu în beneficiul expertului L. D. I. suma de 1953 lei reprezentând onorariu cuvenit expertului.
Obligă pe intimată să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Sibiu în beneficiul expertului L. D. I. suma de 1753 lei reprezentând diferenţă onorariu cuvenit expertului.
În baza art. 274 C. pr. civ instanţa va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât contestatoarea cât şi intimata.
Recurenta S.C. H. I. S.R.L. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi exonerarea societăţii de la plata onorariului pentru expert.
Din motivarea recursului se reţine în esenţă că hotărârea instanţei este una nelegală şi netemeinică întrucât cererea de renunţare la judecată a fost formulată înainte de a se depune raportul de expertiză, iar această probă a fost solicitată de intimată.
În drept se invocă art. 304 pct.8 şi 9 C. pr. civ.
Recurenta S.C. E. I. S.R.L. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii sub aspectul obligării societăţii la plata unor cheltuieli de judecată ocazionate la fondul cauzei.
Din motivarea recursului se reţine că instanţa a apreciat greşit prev. art. 246 alin. 3 C. pr. civ. în cauză fiind incidente prev. art. 304 pct.9 C. pr. civ. textul nepermiţând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate de recurenţi şi în condiţiile art. 3041 C. pr. civ. tribunalul constată ca nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
La 5.04.2012 contestatoarea S.C. H. I. S.R.L. investeşte instanţa de fond cu o contestaţie la executare.
La 18.06.2012 instanţa pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea arhitectură. Ambele părţi sunt de acord cu încuviinţarea acestei probe.
La 5.07.2012 se depune decontul pentru proba încuviinţată.
La 27.08.2012 se contestă decontul, iar la 4.X.2012 contestatoarea prin înscrisul depus la f. 96 dosar fond, declară că renunţă la judecată.
Instanţa prin încheierea civilă nr. 4438/2012 încuviinţează decontul pentru expertiza efectuată în cauză şi ia act de renunţarea la judecată cu consecinţa obligării la plata c/val. expertizei efectuată în cauză.
În atare situaţie susţinerea recurentei S.C. H. I. S.R.L legată de momentul renunţării la judecată este străină cauzei şi în contradicţie cu starea de fapt reţinută de instanţa de fond, decontul pentru raportul de expertiză fiind depus anterior cererii de renunţare la judecată, deci expertiza ordonata în cauză la acea data era efectuată, astfel că instanţa de fond a făcut o corectă aplicarea a disp. art. 246 C. pr. civ.
Solicitarea intimatei S.C. E. M. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost de asemenea în mod corect respinsă întrucât cheltuielile de judecată solicitate vizau onorariul avocaţial în cauză nefiind dovedite aceste cheltuieli.
Recurenta S.C. E. I. S.R.L. deşi contestă hotărârea instanţei de fond în motivarea recursului se reţine că …”instanţa de apel a aplicat greşit prev. art. 246 alin 3 C. pr. civ…”
Astfel recurenta prin critica adusă hotărârii nu motivează în ce constă nelegalitatea hotărârii întrucât ambele părţi au fost obligate la renunţarea la judecarea contestaţiei la executare iar pentru onorariul avocaţial solicitat , nici în faţa instanţei de recurs nu s-a făcut dovada cheltuielilor solicitate.
Pentru considerentele expuse constatând că instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărârea cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cazului de speţă, în condiţiile art. 312(1) C. pr. civ., recursurile astfel cum au fost formulate vor fi respinse ca nefondate cu opinie majoritară.
Cu opinie separată în sensul că se impunea admiterea recursului declarat de intimata S.C. E. I. S.R.L. şi modificarea sentinţei sub aspectul cheltuielilor de judecată şi respingerea recursului contestatoarei S.C. H. I. S.R.L.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
În opinia separată se susţine că se impunea admiterea recursului declarat de intimata S.C. E. I. S.R.L. şi modificarea sentinţei atacate sub aspectul cheltuielilor de judecată şi respingerea recursului S.C. H. Im. S.R.L.
Soluţia menţionată mai sus se impunea pentru următoarele motive:
În cauză, contestatoarea S.C. H. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. E. I. S.R.L. a solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul nr. 75 din 2002 al BEJ S. B. întrucât ea şi-a executat de bună-voie obligaţiile stabilite în sarcina sa.
Întrucât intimata s-a opus admiterii contestaţiei, susţinând că nu au fost executate obligaţiile din contractul încheiat de părţi, instanţa de fond, la cererea contestatoarei a pus în discuţie şi a încuviinţat o expertiză tehnică de specialitate care să stabilească în ce măsură contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
Instanţa a stabilit ca fiecare parte să achite jumătate din onorariu.
După ce s-a efectuat expertiza, expertul a depus decontul pentru ca acesta să fie achitat de către părţi, moment în care contestatoarea a declarat că renunţă la judecată.
Intimata a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art.274-276 Cod proc. civ., cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care are culpă procesuală. Ca urmare, sub acest aspect nu interesează care parte şi-a îndeplinit sau în ce măsură şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, ci care parte a avut iniţiativa procesului şi, mai ales, iniţiativa renunţării la acesta mai înainte ca instanţa să poată stabili soluţia asupra dreptului dedus judecăţii.
Din acest punct de vedere recursul declarat de intimata S.C. E. I. S.R.L. este întemeiat. Întrucât contestatoarea a renunţat la judecată înainte ca instanţa să poată pronunţa o soluţie care să tranşeze litigiul dintre părţi, se impunea ca aceasta să achite toate cheltuielile pe care intimata a dovedit că le-a efectuat până la acel moment, respectiv onorariul de avocat şi avansul achitat din onorariul de expert. Partea neachitată din onorariul expertului se cuvenea să o plătească tot contestatoarea
