Prin sentinţa civilă nr. 2198/23.04.2013 a Judecătoriei Alexandria a fost respinsă contestaţia la executare formulată de ITM Teleorman în contradictoriu cu intimatul NCA reţinându-se că drepturile băneşti supuse executării silite la cererea creditorului-intimat nu se încadrează în prevederile Legii nr. 230/2011 şi ale OGR nr. 71/2009, aceste drepturi rezultând din eliberarea din funcţie a acestuia şi reintegrarea prin hotărâre judecătorească.
Prin recursul declarat, ITM a invocat plata benevolă a unei părţi din drepturile salariale cuvenite, în condiţiile prev. de OGR nr. 71/2009, act normativ care prevede o procedură de executare eşalonată.
Prin decizia sus citată, tribunalul a respins recursul ca nefondat, reţinând că drepturile salariale daunele morale care fac obiectul executării silite rezultă dintr-o hotărâre judecătorească prin care intimatul NCA a fost reintegrat în funcţia deţinută anterior concedierii, sancţiune anulată în mod irevocabil prin sentinţă judecătorească.
Ori, a motivat tribunalul, astfel cum a reţinut şi CC prin decizia 355/22.03.2011 referitor la neconstituţionalitatea disp. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, procedura de executare reglementată prin aceste dispoziţii legale, nu se aplică hotărârilor judecătoreşti prin care instituţiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaţilor ca urmare a concedierilor în mod netemeinic sau nelegal.
Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2009 vizează exclusiv situaţia obţinerii unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate pe procedura normală şi nu este cazul a distinge motivele pentru care instituţiile publice nu au acordat aceste drepturi iar drepturile astfel obţinute grevează bugetul public fără ca guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin buget de stat.
Aşadar ordonanţa nu vizează ipoteza prev. de art. 78 din Legea nr. 753/2003 – Codul muncii ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obţinute prin legi speciale.
