Solicitări privind suspendarea actelor de executare silită


ROMÂNIA

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr. …………….

Dosar nr. …………….

ÎNCHEIERE

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data ……………….

Şedinţa publică din data ……………….

Tribunalul constituit din:

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: ………………….

Preşedinte: ………………….

Judecător: ……………….. 

Judecător: ……………….. 

Grefier : ………………………

Grefier : ………………………

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată ……………….. , în contradictoriu cu intimatul contestator …………………. , împotriva sentinţei civile nr. …………………… pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în cauza având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

TRIBUNALUL,

TRIBUNALUL,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 17.02.2016.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2016.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

………………………… …………………………..

GREFIER

GREFIER

………………………….

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată …………………… , în contradictoriu cu intimatul contestator ……………….. , împotriva sentinţei civile nr………….. pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în cauza având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea din şedinţă din data de ………… , încheiere care face parte integrantă din  prezenta decizie  civile, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de ………….. .

Deliberând asupra prezentului apel, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr……………., contestatorul …………….. in contradictoriu cu intimata …………… a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce formează dosarul nr. ………… al ……………….. , prin care a solicitat admiterea contestaţiei, anularea tuturor actelor de executare, înştiinţarea poprire, adrese poprire, somaţie mobiliară şi cheltuieli de executare, precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, dosar nr. …………. Judecătoria Sector 3.

Prin sentința civilă nr……….  pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a hotărât: admite cererea formulata de contestatoarea ………… in contradictoriu cu intimata ………….. ; anulează toate actele de executare din dosarul de executare nr. ………… al B.E.J. …….. precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de ………….. de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. ……………… .

În considerentele sentinței civile pronunțate, prima instanță a reținut:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul BEJ …………………. la data de ……., intimata a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului-contestator în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenţie seria …….. nr. ………. pentru recuperarea sumei de ….. euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în baza dispoz. art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.

Prin încheierea din data de …………. , s-a admis cererea formulată de creditoarea intimată şi s-a deschis dosarul de executare silită nr. ……….. pe rolul BEJ ……….. .

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de …………. de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. ……….. , a fost încuviinţată executarea silită a creanţei în cuantum de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în echivalent lei la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei plăţii în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenţie seria …….. nr. ……….. .

Prin încheierea nr ……….. emisă în dosarul de executare nr. …………. , au fost stabilite cheltuieli de executare silită în cuantum de …………  lei.

Prin somaţia mobiliară emisă la data de ………  în dosarul de executare nr. ………….., i s-a pus în vedere debitorului-contestator ca în termen de o zi de la comunicare să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a achita creditoarei suma de ……. euro (la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară achitării) şi suma de ……….. cheltuieli de executare.

În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I Cpc., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce priveşte motivul invocat de către contestator prin cererea formulată referitor la incidenţa legii contravenţionale execuţionale mai favorabile, instanţa îl apreciază ca întemeiat.

Potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia. Iar aceste dispoziţii au caracter obligatoriu şi pentru instanţă.

Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul avea obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, şi un tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă. Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire. Prin urmare, în prezenta cauză devin incidente dispoziţiile art. 12 teza a doua – regim sancţionator mai uşor pentru o faptă identică cu cea reţinută în sarcina contestatorului.

Chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată ……………………. pentru folosirea drumurilor naţionale fără achitarea rovinietei, totuşi, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancţiuni complementare, caracterul sancţionator rezultând şi din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, în condiţiile în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a se proceda la o evaluare în concret a prejudiciului cauzat …………… prin neplata rovinietei, ci la o sumă standard reprezentând contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză şi se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale. Faptul că tariful de despăgubire nu se regăseşte în enumerarea expresă şi limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001 nu schimbă natura acestuia de sancţiune pentru că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare, iar sancţiunea achitării tarifului de despăgubire era prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.

Mai mult decât atât, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, nu cu excepţia sancţiunilor penale sau contravenţionale mai favorabile. Prin urmare, ori de câte ori o lege contravenţională cuprinde dispoziţii mai favorabile, fie că acestea se referă la sancţiunea amenzii sau la alte tipuri de sancţiuni, fie că se referă la termene de comunicare, fie că se referă la termene de atacare, la condiţii de atacare etc., această lege mai favorabilă trebuie aplicată în întregul ei conţinut.

De asemenea, instanţa constată faptul că, inclusiv Curtea Constituţională prin Decizia nr. 112/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, a constat faptul că, în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire – suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta – textul de lege criticat conţine o normă contravenţională mai favorabilă, în concordanţă cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.

Totodată, instanţa va lua în considerare şi prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, la care Curtea Constituţională a făcut referire şi în Decizia nr. 112/2014. Astfel, prin Decizia nr.  228/2007, Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admiţând astfel excepţia de neconstituţionalitate şi constatând că dispoziţiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancţionează” prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia.

Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancţiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare şi prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind obligativitatea aplicării legii contravenţionale mai favorabile şi în plan execuţional, instanţa constată că a intervenit o lege contravenţională mai favorabilă, astfel încât, sancţiunea chiar aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei neanulat, nu se mai putea executa odată cu intrarea în vigoare a Legii 144/2002.

Faţă de cele de mai sus arătate, instanţa va admite contestaţia şi va anula toate actele de executare din dosarul de executare nr. …………  al BEJ ………………………… precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de ………… de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. ……………. .

Împotriva sentinței civile nr……….. pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, intimata ………………… , a declarat apel, înregistrat la data de …………….. pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate.

În motivarea apelului, apelanta – intimată a susținut:

În momentul pronunţării narării instanţa de fond s-a aflat in eroare, reţinând in mod nefondat ca tariful de despăgubire stabilit prin titlul executoriu contestat a fost abrogat de dispoziţiile Legii nr. 144/2012.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, învederează faptul ca in speţa de fata acestea nu se aplica.

Astfel, solicită instanţei de apel sa constate faptul ca dispoziţiile invocate se aplica de la data intrării vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenţionale săvârşite după aceasta data.

Prin urmare, in ceea ce priveşte titlul executoriu contestat, precizează  faptul ca dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenţionala a fost săvârşita in data de ………… , ci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea G nr. 15/2002, învederează  faptul ca in speţa de fata acestea nu se aplica.

Astfel, conform dispoziţiilor sus invocate, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (….) aplicate si contestate in instanţa pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. ”

Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienţii care fost sancţionaţi in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanţa tarifele de despăgubire.

Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenţionala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienţi care au contestat in instanţa.

Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca Ieşea nu prevede, nici ‘iuitorul nu are dreptul sa o interpreteze”.

Mai mult decât atât, in temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

In acest sens, invederează instanţei de judecata faptul ca incepand cu data comunicării procesului verbal in cauza, contestatorul a avut la dispoziţie posibilitatea formulării plângerii impotriva acestuia in conformitate cu dispoziţiile OG nr. 2/2001.

Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani, deşi comunicarea procesului – verbal in cauza s-a efectuat conform dispoziţiilor legale, si ca urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.

Prin urmare, atât timp cat procesul verbal de contravenţie emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistand o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse in acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, deţine un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanţei prevăzuta in actul sancţionator, care a intrat in putere de lucru judecat.

De asemenea, precizează faptul ca in speţa de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanţelor rezultata dintr-un proces verbal intocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanţa.

Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenţie, ea nu se mai sancţionează chiar daca a fost săvârşita inainte de data intrării in vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabila in speţa, intrucat Legea nr 144/2012 nu dezincrimineaza fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligaţia de plata a tarifului de despăgubire.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa apelată în raport cu motivele de apel invocate și potrivit art.479 din C.proc.civ., tribunalul reţine:

Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul – debitor …………… a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr………… al B.E.J. …………. , la solicitarea intimatei – creditoare ………………, în vederea realizării creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin procesul – verbal de constatare a contravenției seria ……… nr. …………… în temeiul art.8 alin.(3) din O.G. nr.15/2002, invocând dispozițiile Legea nr.144/2012.

Prin sentința apelată a fost admisă contestația la executare formulată și au fost anulate actele efectuate în dosarul de executare nr. …………. al B.E.J. …………………… , prima instanță reținând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare și că sunt incidente prevederile mai favorabile ale Legii nr.144/2012.

Apelul declarat de intimat, prin care s-a susținut inaplicabilitatea în cauză a Legii nr.144/2012, este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Dispoziția legală conține, într-adevăr, o dispoziție legală mai favorabilă, însă această dispoziție își găsește aplicare doar în situația expres reglementată – contravenienților care au contestat procesele – verbale în instanță. Contestatorul însă nu a făcut dovada că a contestat în instanță procesul – verbal contravențional.

Având în vedere faptul că debitorul contestator nu a contestat în instanţă pe calea plângerii contravenţionale procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ……… nr. …………. , tariful de despăgubire de 28 euro prevăzut de acesta nu a fost anulat în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012, fiind în continuare datorat.

Mai mult, tribunalul reține că tariful de despăgubire stabilit de art.8 alin.(3) din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale complementare, ci natura unei despăgubiri, în sensul art.3 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor, și în sensul art.23 alin.(1) din O.G. nr./2001, potrivit căruia, în cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

Prin Decizia nr.165/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Curtea Constituțională a reiterat faptul că în concepţia Ordonanţei Guvernului nr.15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea şi degradarea drumurilor naţionale) cauzat (prejudiciul fiind rezultatul direct al acţiunii de folosire a drumurilor naţionale fără plata rovinietei) prin fapta ilicită săvârşită de utilizator (folosirea drumului naţional fără plata rovinietei). Aşadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă a răspunderii pentru săvârşirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. Curtea observă că art.I pct.2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menţionat, astfel încât nedeţinerea rovinietei valabile atrage sancţiunea contravenţională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligaţia plăţii tarifului de despăgubire. Curtea Constituțională a mai reiterat și că, referitor la pretinsa discriminare, cele două categorii de persoane, respectiv contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 – tarife care se anulează conform textului criticat – şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art.16 din Constituţie.

Astfel, tribunalul reține că tariful de despăgubire reprezintă evaluarea legală a pagubei cauzate intimatei ………………………. prin săvârșirea faptei contravenționale de a circula fără a deţine rovinietă valabilă. Fiind vorba despre evaluarea legală a unui prejudiciu, în cauză nu își găsesc aplicare nici art.12 alin.(2) din O.G. nr.2/2001, privind aplicarea sancțiunii contravenționale mai favorabile, nici art.15 alin.(2) din Constituție, privind aplicarea sancțiunii contravenționale mai favorabile.

Pentru considerentele prezentate, reținând caracterul întemeiat al motivelor de apel invocate, în temeiul art.650 alin.(3) și art.480 alin.(1) din C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat și va schimba în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

În temeiul art.482 raportat la art.453 alin.(1) din C.proc.civ., tribunalul va obliga intimatul – contestator la plata către apelanta – intimată a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru achitată pentru apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta – intimată …………………… , cu sediul în …………… , în contradictoriu cu intimatul – contestator ……………. , cu sediul în …………………. , împotriva sentinţei civile nr. ……………… pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în cauza având ca obiect contestație la executare.

Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul:

Respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17.02.2016.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR

…………………. ……………………………

………………………………….