Prin contestaţia le executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.03.2010, sub nr.3409/320/2010, contestatorul E M a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Mureş anularea titlului executoriu nr.3661/28.12.2005 emis de urmăritoarea Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, anularea tuturor actelor de executare silită îndeplinite în baza titlului executoriu, inclusiv a actelor de executare silită prin poprire asupra conturilor bancare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că la data de 28.12.2005 urmăritoarea CAS Mureş a pornit executarea silită în dosarul execuţional nr.3661 pentru recuperarea debitelor în cuantum de 5904 lei, reprezentând contribuţie la fondul de asigurări de sănătate, dobânzi şi penalităţi de întârziere, sens în care a emis somaţia de Titlul executoriu nr.3661/2005. În vederea recuperării sumei menţionate, în baza aceluiaşi titlu executoriu intimata a înfiinţat poprirea asupra conturilor bancare, sens în care a emis adresa de înfiinţare a popririi nr. 8/22.02.2010. Despre această măsură, contestatorul a aflat întâmplător întrucât comunicarea s-a făcut în data de 02.03.2010 la vechea adresă de domiciliu fără predarea efectivă a scrisorii recomandate şi bineînţeles semnătura de primire.
Contestatorul apreciază că titlul executoriu nr. 3661/28.12.2005 emis de către urmăritoare este netemeinic şi nelegal, invocând dispoziţiile art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, art. 1 alin. 2 din OUG nr.150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Contestatorul arată că nu este asigurat al Casei de asigurări de sănătate Mureş, niciodată nu a semnat vreun contract de asigurare cu CAS Mureş şi nu a depus niciodată la CAS Mureş declaraţii fiscale privitoare la activitatea desfăşurată.
Explicaţia constă în faptul că a devenit asigurat al Casei De Asigurări a Avocaţilor din România – Filiala Mureş, dată fiind şi natura profesiei sale de la acea dată, adică cea de avocat în Baroul Mureş.
Ignorând aceasta stare de fapt (inexistenţa vreunui contract de asigurare încheiat cu mine), urmăritoarea CAS Mureş i-a comunicat contestatorului, în cursul anului 2005, somaţia şi Titlul executoriu nr. 3661/28.12.2005 prin care i se aducea la cunoştinţa împrejurarea că ar figura în evidenţe cu debite reprezentând contribuţii, dobânzi si penalităţi de întârziere.
Contestatorul invocă excepţia lipsei de interes a urmăritoarei în ceea ce priveşte demararea executării silite. Contestatorul consideră că titlul executoriu, obiect al dosarului de executare, este lipsit de temei legal deoarece între acesta şi intimată nu exisă stabilit nici un raport juridic obligaţional, iar executarea silită este lipsită de interes deoarece nu are calitatea de asigurat al acestei Case de asigurări de sănătate.
Contestatorul consideră că executarea silita a fost demarată cu nerespectarea în prealabil a dispoziţiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, cu privire la orice obligaţie fiscală există obligaţia emiterii în prealabil a titlului de creanţă. Contestatorul arată că executarea silită din dosarul nr. 3661/2005 a început în baza titlului executoriu nr. 3661/28.12.2005, emis în aceeaşi zi cu somaţia de executare, fără ca în prealabil să i se fi comunicat, cu privire la sumele menţionate în titlul executoriu anterior, vreun titlu de creanţă, acesta fiind privat de posibilitatea de a uza de procedura administrativă de contestare a obligaţiilor fiscale puse în sarcina sa, demarându-se direct executarea silită.
Contestatorul mai arată că în titlul executoriu nu se menţionează nici o modalitate de calcul a sumelor cu privire la care se efectuează executarea silită, nici în privinţa debitului şi nici a accesoriilor.
În drept contestatorul a invocat dispoziţiile art. 274, art.399 şi urm. Cod pr.civilă, OG nr.92/2003, Legea nr.95/2006 şi O.U.G. nr. 150/2002.
La data de 13.05.2010, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei privind tardivitatea contestaţiei la executare, iar pe fondul cauzei, respingerea excepţiei privind lipsa de interes a CAS Mureş în demararea procedurii de executare silită şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii tuturor actelor şi formelor de executare emise de CAS Mureş, ca fiind temeinice şi legale.
Faţă de excepţia privind tardivitatea contestaţiei la executare intimata arată că procedura de executare silită a fost iniţiată la data de 28.12.2005, dată la care s-a emis Somaţia şi Titlu executoriu nr.3661/28.12.2005. Prezenta contestaţie la executare având ca obiect anularea titlului executoriu nr.3661/28.12.2005 şi a actelor de executare emise în baza acestuia a fost înregistrată la Judecătoria Tg.Mureş la data de 10.03.2010, deci după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea titlului executoriu, în care acesta avea la îndemână posibilitatea formulării contestaţiei la executare, sub sancţiunea decăderii, conform art.173 alin.(l) din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cu privire la excepţia lipsei de interes a CAS Mureş, intimata a invocat dispoziţiile art.9 din OUG nr.150/2002.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că s-a iniţiat procedura de executare silită prin emiterea actelor de executare, respectiv Somaţia şi Titlul executoriu 3661/28.12.2005, în vederea recuperării debitelor la Fondul de asigurări de sănătate, aferente veniturilor realizate de contestator din exercitarea profesiei liberale de avocat, conform deciziilor de impunere depuse de contestator la sediul instituţiei.
Anterior emiterii actelor de executare, Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a notificat contestatorul cu privire la obligaţia de plată a acestor contribuţii, cu menţionarea temeiului de drept în virtutea căruia datorează aceste sume.
Urmare acestei notificări contestatorul a depus la sediul instituţiei deciziile de impunere eliberate de Administraţia Finanţelor Publice Mureş, care atestă faptul că în perioada 2000-2005 a realizat venituri din exercitarea unei profesii liberale. La data de 05.12.2005 a fost comunicată înştiinţarea de plată, cu indicarea tuturor obligaţiilor fiscale datorate, calculate în baza deciziilor de impunere. Întrucât aceste obligaţii nu au fost achitate în termen legal, CAS Mureş a iniţiat procedura de executare silită, prin emiterea Somaţiei şi a Titlului executoriu nr.3661/2005, iar ulterior prin înfiinţarea popririi, contestatorul fiind înştiinţat de înfiinţarea popririi la adresa de domiciliu, care figurează atât în baza de date a CAS Mureş cât şi la Administraţia Finanţelor Publice. Confirmarea de primire relevă faptul că acesta a luat cunoştinţă, la această adresă, de înştiinţarea de poprire.
Referitor la obligaţia plăţii acestor contribuţii, intimata învederează faptul că, în conformitate cu legislaţia privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, această calitate încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reşedinţa în România. De asemenea şi persoanele care exercită profesii liberale sau cele care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente au obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate precum şi de a depune trimestrial declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor.
Faţă de susţinerea contestatorului în sensul că nu şi-a exprimat opţiunea de a deveni asigurat al CAS Mureş şi nu a semnat un contract de asigurare în acest sens, intimata precizează că plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat nu este condiţionată de existenţa unui contract, fiind o obligaţie fiscală datorată bugetului general consolidat. Calitatea de asigurat pe care contestatorul a dobândit-o în virtutea contractului încheiat cu Casa de asigurări a avocaţilor din România – filiala Mureş, în temeiul OUG nr.221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, nu atrage exonerarea acestuia de la plata contribuţiilor la fondul de asigurări de sănătate, întrucât sunt contribuţii distincte.
In privinţa conformităţii cu dispoziţiile O.G.nr.92/2003, intimata consideră că procedura de executare silită, respectiv actele de executare silită au fost emise cu respectarea în totalitate a condiţiilor impuse de O.G.nr.92/2003. Aşadar, anterior emiterii actelor de executare a fost comunicată contestatorului înştiinţarea de plată, ca act premergător executării silite, titlul de creanţă fiind redat de deciziile de impunere emise de Administraţia finanţelor publice, pe care contestatorul le-a depus la sediul instituţiei. Ulterior comunicării înştiinţării de plată, nu a fost formulată contestaţie împotriva acesteia ceea ce relevă faptul că, contestatorul nu a fost privat de a uza de procedura administrativă de contestare a obligaţiilor fiscale.
În drept, intimata a invocat dispoziţiile OUG nr.150/2002, OG nr.92/2003 – şi OUG nr.221/2000.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei de tardivitate invocată de intimată, arătând că a formulat contestaţia la executare în termenul legal de 15 zile de la data comunicării popririi, sens în care nu a fost depăşit termenul prevăzut sub sancţiunea decăderii de către art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală, menţionând că obiectul contestaţiei la executare vizează inclusiv actele de executare silită prin poprire asupra conturilor bancare efectuate în baza Titlului executoriu nr. 3661/28.12.2005, or textul de lege mai sus menţionat stabileşte că termenul de 15 zile de introducere a contestaţiei curge de la data de la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.
Prin investirea instanţei cu judecarea contestaţiei la titlu, aceasta implicit trebuie să se pronunţe şi cu privire la aplicarea titlului executoriu nr. 3661/28.12.2005, titlu care nu este emis de către o instanţă judecătorească şi împotriva căruia a formulat apărări de fond în cuprinsul motivării contestaţiei. De asemenea, contestatorul menţionează că O.G. nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală nu stabileşte un termen de decădere pentru contestaţiile ce au ca obiect lămurirea aplicării titlului executoriu fiind aplicabile prevederile dreptului comun.
Contestatorul mai arată că intimata nu a invocat în mod expres decăderea din dreptul de a formula contestaţia, decăderea fiind sancţiunea procesuală care odată constatată de către instanţă stinge dreptul procesual al părţii de a-şi valorifica dreptul subiectiv pe calea acţiunii sau în speţă pe calea contestaţiei la executare, iar tardivitatea invocată de către intimată pe cale de excepţie nu este o sancţiune procedurală.
Referitor la fondul cauzei contestatorul subliniază faptul că nu a depus niciodată şi nu a comunicat intimatei declaraţii cu privire la veniturile realizate din profesia de avocat sau deciziile de impunere pentru plăţi cu titlu de impozit. Aceste decizii de impunere au fost solicitate de către intimată de la D.G.F.P. Mureş.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar următoarele: dovada de primire (f.9), decizia civilă nr.1411/R/2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr.2375/117/2009 (f.10-11), adeverinţă (f.12), tbel (f.13-14). Somaţia nr.3661/25.12.2005 (f.15, 32), titlul executoriu nr.3661/28.12.2005 (f.16, 33), adresa nr.3276 (f.17, 24), confirmare de primire (f.23, 34), situaţia contribuţiilor (f.25), adresa de înfiinţare a popririi nr.8/22.02.2010 (f.26, 27, 28, 29, 30), confirmare de primire (f.31), înştiinţare de plată (f.35), adresa (f.36), decizie de impunere (f.37, 38, 39, 40, 41, 42), adresa nr.18019 (f.44).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de contestatorul E M în contradictoriu cu CAS Mureş s-a solicitat anularea titlului executoriu nr.3661/28.12.2005 emis de urmăritoarea Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, anularea tuturor actelor de executare silită îndeplinite în baza titlului executoriu, inclusiv a actelor de executare silită prin poprire asupra conturilor bancare.
I.Cu privire la anularea executării silite însăşi
Prin cererea introductivă de instanţă contestatorul a formulat prezenta contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva actelor de executare silită ulterioare. Instanţa urmează a analiza separat fiecare act de executare, precum şi executarea silită în ansamblul său.
Cu privire la executarea silită însăşi, instanţa constată faptul că în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, „sunt asiguraţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă”.În acelaşi act normativ se prevede în mod expres la art. 8 alin. 3 faptul că „prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente”
Ca urmare a acestor dispoziţii legale, preluate şi de reglementările legale în vigoare după această dată, instanţa constată faptul că contestatorul avea obligaţia plăţii contribuţiei la sistemul social de sănătate, la data la care desfăşura profesia liberală.
În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a contribuţiei, instanţa constată faptul că CAS Mureş a solicitat prin adresa nr. 18019/20.09.2005 contestatorului să se prezinte la sediul intimatei pentru clarificarea situaţiei privind plata contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate (fila 44). Ulterior acestei date, ca urmare a depunerii declaraţiilor de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pentru anii 2000-2005 (filele 37-42), contestatorul a fost înştiinţat cu privire la obligaţia achitării sumelor cuvenite, fiind emisă înştiinţarea de plată nr. 25216/05.12.2005, titlul executoriu nr. 3661/28.12.2005 şi somaţia nr. 31159/29.12.2005, toate aceste acte fiind comunicate cu confirmare de primire contestatorului, care a recunoscut primirea lor, depunându-le el însuşi la dosarul cauzei.
Raportat la datele mai sus prezentate, instanţa constată faptul că executarea silită însăşi nu prezintă vicii de fond sau de formă care să conducă la constatarea unor nulităţi absolute menite să afecteze în mod ireparabil aceste acte.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului privind inexistenţa unui titlu de creanţă care ulterior să devină titlu executoriu, instanţa constată faptul că în cauză au fost depuse declaraţiile de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe perioada 2000-2005, decizii de impunere în baza cărora s-a calculat contribuţia datorată de către contestator către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Chiar acceptând susţinerile contestatorului, potrivit cărora aceste decizii de impunere nu ar fi fost depuse de către el, susţineri neprobate de altfel şi contrazise de deciziile depuse de intimată la dosarul cauzei, instanţa constată că erau aplicabile în cauză dispoziţiile art. 83 alin. 4 din OG nr. 9/2003, potrivit cu care „nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale”.
De altfel, instanţa constată faptul că toate deciziile de impunere au fost înregistrate de către contestator, fiecare purtând un nr. de înregistrare distinct, pe măsură ce au fost depuse la organul fiscal.
În ceea ce priveşte titlul de creanţă şi titlul executoriu, potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003 , „executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”
Potrivit art. 142 din acelaşi act normativ, „titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” Potrivit jurisprudenţei în materie, titlul executoriu şi titlul de creanţă sunt unul şi acelaşi din punct de vedere al conţinutului, deosebirea fiind dată de termenul de plată ( Decizia nr. 1620/R/2005 a Tribunalului Bucureşti).
Faţă de toate cele prezentate, instanţa constată faptul că contestatorul, deşi înştiinţat în mod legal asupra sumelor datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor art. 177 din OG nr. 92/2003, astfel cum era în vigoare la data emiterii înştiinţării de plată nr. 25216/05.12.2005, înştiinţare care reprezintă act premergător executării silite, conform art. 137 alin. 4 din OG nr. 92/2003 în vigoare la acea dată. În condiţiile în care deciziile de impunere au fost emise ca urmare a comunicării de către contestator a venitului estimat, în vederea calculării sumelor datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de sănătate, prin înştiinţarea de plată s-au adus la cunoştinţa acestuia sumele restante datorate.
Conform art. 137 Cod procedură fiscală, mai sus citat, executarea silită începe doar după ce debitorul a fost înştiinţat să plătească, iar după înştiinţare au trecut 15 zile de la comunicare, înştiinţarea de plată fiind act premergător executării silite. Ori, instanţa constată faptul că înştiinţarea de plată a fost comunicată şi primită de către contestator la data de 13.12.2005, fiind semnată de mama contestatorului (fila 34).
Ca atare, instanţa constată faptul că executarea silită a început la data de 28.12.2005, prin emiterea titlului executoriu şi a somaţiei de plată. Ca urmare, criticarea executării silite însăşi se putea face în termenul imperativ prevăzut de art. 173 alin. 1 Cod procedură fiscală, la acea dată art. 170 alin. 1, respectiv de 15 zile de la data la care „contestatorul a luat cunoştinţă de executare”.
Având în vedere cele mai sus prezentate, instanţa urmează a admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare împotriva executării silite însăşi şi va respinge contestaţia ca fiind tardiv formulată.
II. Cu privire la anularea titlului executoriu nr. 3661/28.12.2005
Faţă de cele mai sus prezentate, instanţa constată faptul că titlul executoriu nr. 3661/28.12.2005 şi somaţia emisă au fost comunicate contestatorului cu confirmare de primire, fiind recepţionate la data de 03.01.2006, conform înscrisului depus la dosar la fila 31. De altfel, titlul executoriu şi somaţia au fost depuse la dosarul cauzei de însuşi contestator, ataşate cererii introductive de instanţă.
Raportat la această dată, instanţa constată că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 173 alin. 1 Cod procedură civilă, la data respectivă art. 170 alin. 1, respectiv contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care „contestatorul a luat cunoştinţă de … actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită”.
Având în vedere cele mai sus prezentate, instanţa urmează a admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare împotriva titlului executoriu nr. 3661/28.12.2005 şi va respinge contestaţia ca fiind tardiv formulată.
III. Cu privire la excepţia lipsei de interes a intimatei
Prin cererea introductivă de instanţă astfel cum a fost formulată, contestatorul a invocat lipsa de interes a intimatei în demararea procedurilor de executare silită împotriva sa. Se invocă faptul că, chiar dacă s-ar stabili că acesta datorează contribuţii la FNUASS în baza Legii nr. 95/2006, acestea nu pot fi calculate şi percepute de CAS Mureş, pe motiv că nu este asigurat al acestei case de asigurări de sănătate.
Astfel cum s-a relevat anterior, în temeiul art. 4 alin. 1 din OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară sunt asiguraţi potrivit acestei ordonanţe.
În conformitate cu art. 65 din acelaşi act normativ, „Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele ..a) să colecteze contribuţiile pentru fond”. În acelaşi timp, potrivit art. 9, „În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere, potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare”
Instanţa reţine aşadar faptul că obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este o obligaţie legală, iar nu una facultativă, pentru toate persoanele fizice, inclusiv pentru cele care desfăşoară profesii liberale.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului potrivit cărora nu avea un contract semnat cu CAS Mureş, instanţa constată faptul că, ca urmare a faptului că această contribuţie este instituită prin lege, nici nu era necesară semnarea unui astfel de contract. Pe de altă parte, referitor la faptul că ar fi asigurat la Casa de Asigurări a Avocaţilor, raportat la prevederile Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor, instanţa constată faptul că potrivit art. 1 alin. 2 din Statut, aceasta „reprezintă organul de specialitate care administrează şi gestionează sistemul propriu de pensii şi de alte drepturi de asigurări sociale pentru avocaţi” . Având în vedere aceste prevederi, instanţa constată faptul că cele 2 asigurări nu se suprapun, contribuţia la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate fiind unică şi obligatorie.
Ca urmare a acestor dispoziţii legale imperative şi ţinând cont de faptul că principala atribuţie a casei de asigurări este cea de colectare a sumelor reprezentând contribuţii ale persoanelor fizice sau juridice la fond, instanţa urmează a respinge excepţia lipsei de interes a intimatei, excepţie invocată de contestator.
IV.Cu privire la anularea actelor de executare silită prin poprire
Raportat la cele mai sus prezentate, privind anularea executării silite însăşi şi a titlului executoriu nr. 3661/2005, instanţa constată faptul că, potrivit art. 173 alin. 1 Cod procedură fiscală, contestaţia se poate formula în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoştinţă despre actul de executare pe care îl contestă. Ori, raportat la data la care s-a comunicat contestatorului adresa de înfiinţare a popririi, instanţa constată faptul că contestaţia la executare a fost formulată în termen.
În ceea ce priveşte criticile aduse actului de executare, instanţa constată faptul că contestatorul nu a criticat în nici un fel actul de înfiinţare a popririi, ci a adus critici executării silite însăşi şi în special titlului executoriu nr. 3661/2005. Ori, raportat la acestea instanţa s-a pronunţat anterior.
În ceea ce priveşte actele de executare silită prin poprire, instanţa constată faptul că acestea au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare cuprinse în Codul de procedură fiscală. Făcând şi aplicarea art. 1169 Cod civil, coroborat cu analiza actelor de executare silită prin poprire, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare împotriva acestor acte ca neîntemeiată.
V.Cu privire la contestaţia la titlu
Prin contestaţia la executare ce face obiectul prezentului dosar, contestatorul a formulat şi o contestaţie la titlu, invocând prevederile art. 4011 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită”.
În conformitate cu Decizia nr. XIV/2007 a ÎCCJ, dată în recurs în interesul legii „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Conform art. 205 Cod procedură fiscală, „împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac”. Decizia pronunţată cu privire la contestaţia promovată poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ.
Aceste dispoziţii urmează a fi interpretate prin coroborare cu cele ale art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cu care, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către instanţă, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dar numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Or, în speţă contestatorul nu a uzat de procedura specială instituită de dispoziţiile OG nr. 92/2003 republicată. Ca atare criticile de fond aduse titlului executoriu nu pot fi cercetate de către instanţă, deoarece exced competenţei sale materiale generale.
Având în vedere cele mai sus prezentate, instanţa urmează a respinge contestaţia la titlu ca fiind inadmisibilă, în lipsa promovării contestaţiei speciale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Raportat la soluţia pronunţată în cauză, instanţa constată faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
