Titlu: titlu de creanţă fiscală reprezentat de decizia privind tariful de acces la SEAP. Executare silită a creanţei pe care o individualizează realizată de un executor judecătoresc. Nelegalitate.
Tip speţă: Sentinţă civilă
Număr speţă: 3089
Data speţă: 09.03.2015
Domeniu asociat: contestaţie la executare
Instanţa reţine că potrivit art. 64 coroborat cu art. 65 al. 1 din HG nr. 1660/2006, în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. X (03.08.2009) orice autoritate contractantă înregistrată în SEAP are obligaţia să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem, urmând ca plata tarifului de acces în SEAP să se efectueze în baza deciziei titlu de creanţă emise de operatorul SEAP şi a facturii anexate la aceasta.
Coroborând dispoziţiile legale cuprinse în art. 64 şi 65 din HG nr. 1660/2006 cu menţiunile din cuprinsul Dispoziţiei X, rezultă că această decizie este titlu executoriu fiscal în temeiul art. 141 al. 2 din OG 92/2003. Or, potrivit art. 136 al. 1 din OG 92/2003 creanţele fiscale pot fi urmărite silit numai de către organele de executare silită fiscale, iar potrivit art. 138 al. 1 din OG 92/2003 executarea silită a creanţelor fiscale se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali
Asupra cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, contestatoarea Şcoala G. a formulat contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare emise de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti în dosarul de executare nr. 752/2014, respectiv somaţia de plată şi titlul executoriu reprezentat de decizia nr. X din 03.08.2009 privind pe creditoarea intimata A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea acestor acte şi suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii, în temeiul art. 718 NCPC.
În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut că la data de 19.11.2014, a primit de la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti somaţia privind executarea titlului executoriu reprezentat de Decizia-titlu de creanţă X, aducându-i-se la cunoştinţă că trebuie să achite sumele reprezentând debit conform deciziei, majorări de întârziere la plată şi cheltuieli de executare silită, invocând dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 2 din OG nr. 22/2002.
Astfel, neexistând sume prevăzute cu această destinaţie în bugetul ordonatorului de credite, orice tip de executare silită împotriva contestatoarei nu va putea viza decât sumele din conturile de cheltuieli de organizare şi funcţionare, astfel că dispoziţiile art. 72 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 500/2002 statuează că este infracţiune nerespectarea art. 14 alin. 3 din acelaşi act normativ, în acord cu care “Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare”.
Contestatoarea a mai invocat dispoziţiile art. 3 din OG nr. 22/2002, conform cărora în cazul în care instituţia publică nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată după împlinirea termenului de 6 luni, numai atunci se poate trece efectiv la executarea silită conform dispoziţiilor codului de procedură civilă.
Totodată, contestatoarea a mai arătat că nu a fost înştiinţată de existenţa deciziei devenită titlu executoriu decât odată cu somaţia de plată, fiind astfel privată de posibilitatea de a-l contesta, accesul în SEAP fiind făcut doar în termenul stabilit de art. 66 din HG nr. 370/2009, respectiv primul semestru al anului 2009, perioadă în care accesul era gratuit.
De asemenea, contestatoarea a mai susţinut că nu a fost înştiinţată şi nu cunoaşte modul de calcul al accesoriilor, respectiv al penalităţilor şi majorărilor de întârziere la plată, astfel că suma menţionată nu poate fi certă, lichidă şi exigibilă.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 711-719 Cod procedură Civilă şi art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
Prin întâmpinarea formulată, intimata, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, invocând dispoziţiile art. 3 din HG nr. 1660/2006, prevederi în baza cărora contestatoarea a optat să se înregistreze în sistem în calitate de autoritate contractantă, având obligaţia să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem în cuantum de 2500 lei, conform dispoziţiilor art. 64 alin. 1 din HG nr. 1660/2006, plata acestui tarif efectuându-se în baza deciziei titlu de creanţă emisă de operatorul SEAP şi a facturii anexate la ceasta, conform art. 65 din acelaşi act normativ.
Astfel, operatorul SEAP avea obligaţia, potrivit art. 66 alin. 3 din HG nr. 1660/2006, să emită decizia titlu de creanţă şi factura pentru tariful de acces până la data de 15.08.2009, în baza acestor prevederi legale fiind emisă Decizia X şi factura pe care le-a expediat în termenul legal de 10 zile de la emitere.
Intimata a mai precizat că, având în vedere că obligaţia de plată menţionată în Decizia X a devenit scadentă la data de 17.09.2009 şi nu a fost contestată în termenul legal, nu se poate anula un act administrativ printr-o contestaţie la executare, motiv pentru care a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca tardiv introdus, astfel că, întrucât în urma somaţiilor debitorul nu a înţeles să-şi achite datoria, s-a recurs la executarea silită.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin Decizia emisă de preşedintele A. S. S. I. contestatoarea Şcoala G. a fost obligată la plata sumei de 1785 lei reprezentând tarif de acces la SEAP, obligaţia de plată devenind scadentă la 17.09.2009. În cuprinsul acestei decizii se mai arată că acest act constituie titlu de creanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 110 al. 3 din OG 92/2003, iar după expirarea termenului de plată devine titlu executoriu.
În temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia mai sus arătată intimata a formulat cerere de executare silită adresată SPCEJ, cerere ce a fost înregistrată pe rolul acestui birou de executori judecătoreşti în data de 22.09.2014, fiind astfel format dosarul execuţional nr. 752/2014.
Executorul judecătoresc a formulat cerere de încuviinţare a executării silite, cerere ce a fost admisă de Judecătoria Craiova prin încheiere.
Prin încheierea nr. 752/12.11.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 1126,56 lei, iar prin somaţia de plată emisă în data de 12.11.2014 executorul judecătoresc a pus în vedere contestatoarei să plătească suma totală 5564,43 lei compusă din 1785 lei debit conform deciziei, 2652,87 lei penalităţi de întârziere şi 1126,56 lei cheltuieli de executare silită.
Instanţa reţine că potrivit art. 64 coroborat cu art. 65 al. 1 din HG nr. 1660/2006, în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. X, orice autoritate contractantă înregistrată în SEAP are obligaţia să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem, urmând ca plata tarifului de acces în SEAP să se efectueze în baza deciziei titlu de creanţă emise de operatorul SEAP şi a facturii anexate la aceasta.
Coroborând dispoziţiile legale cuprinse în art. 64 şi 65 din HG nr. 1660/2006 cu menţiunile din cuprinsul Dispoziţiei X, rezultă că această decizie este titlu executoriu fiscal în temeiul art. 141 al. 2 din OG 92/2003. Or, potrivit art. 136 al. 1 din OG 92/2003 creanţele fiscale pot fi urmărite silit numai de către organele de executare silită fiscale, iar potrivit art. 138 al. 1 din OG 92/2003 executarea silită a creanţelor fiscale se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.
Prin urmare, instanţa arată că executarea silită a creanţei cuprinsă în Decizia nr. X trebuie făcută în conformitate cu normele cuprinse în OG 92/2003 (Codul de procedură fiscală) şi este de competenţa exclusivă a organelor de executare fiscale, prin intermediul executorilor fiscali. Or, în cauza de faţă se constată că executarea silită a acestei creanţe s-a făcut în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, de către un executor judecătoresc.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că somaţia emisă la data 12.11.2014 în dosarul de executare nr. 752/2014 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti este nelegală, instanţa în conformitate cu prevederile art. 651 alin. 1, 703 şi 719 alin. 1 Cod de procedură civilă va admite contestaţia la executare precizată formulată de contestatoarea Şcoala G., în contradictoriu cu intimata A. şi va anula somaţia emisă la data 12.11.2014 în dosarul de executare nr. 752/2014 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite instanţa urmează a o respinge ca rămasă fără obiect având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă.
Având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, are în vedere suspendarea cauzei până la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare şi totodată că la acest termen cauza a rămas în pronunţare pe fond, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
