Număr: 889/2012 (data: 30.10.2012)
Autor: Judecătoria Beclean
Domeniu asociat: contestaţie la executare
Titlu executoriu reprezentat de o ordonanţă pronunţată în baza OUG 119/2007. Contestatoarea nu a uzat de calea de atac a cererii în anulare împotriva ordonanţei care constituie titlul executoriu, unde ar fi avut posibilitatea să invoce aspectele de fond menţionate în prezenta acţiune, aspecte care, raportat la prevederile imperative ale art. 14 al. 2 din OUG 119/2007, nu mai pot fi analizate în cadrul unei contestaţii la executare.
S-a luat în examinare pronunţarea hotărârii în cauza civilă privind pe contestatoarea SC F.D. SRL, împotriva intimatei SC B. SRL, având ca obiect contestaţie la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în şedinţa publică din data de 20.06.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea hotărârii în vederea depunerii de către contestatoare a fişei cont client actualizate şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei de faţă:
Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub nr. 348/186/27.02.2012, contestatoarea SC F.D. SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, să se dispună:
– anularea titlului executoriu Ordonanţa nr. 8199/2011 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011;
– anularea tuturor formelor/actelor de executare silită cuprinse şi întreprinse în dosarul execuţional nr. 12/ex/2012 al BEJ B.D.M.;
– suspendarea executării silite ce face obiectul dosarul execuţional nr. 12/ex/2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei contestaţii, potrivit art. 403 al. 1 C.pr.civ..
Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că prin somaţia comunicată prin executorul judecătoresc, intimata a solicitat achitarea sumei de 49.219,85 lei reprezentând debit restant. Începând cu anul 2009, între părţi s-au derulat raporturi comerciale în baza contractului nr. 2696/2329/2009. Aşa cum a arătat şi în dosarul de ordonanţă de plată, contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţiile contractual asumate şi a achitat până în prezent obligaţiile de plată. Reiterează că, raportat la extrasul de cont ataşat cererii de chemare în judecată (nesemnat şi neştampilat), facturile fiscale scadente în anul 2010 (nr. 248476/19.022010 şi 275477/4.05.2010) nu le regăseşte în contabilitatea sa, nefiind astfel emise în cfm. cu contractul cadru şi neasumate de contestatoare. Astfel, creanţa rezultată din cele 2 facturi nu are caracter cert şi exigibil şi nu-i poate fi imputată obligaţia de plată în cauză. Mai mult, privitor la aceste facturi fiscale, inexistente din punctul său de vedere, în mod netemeinic au fost calculate şi impuse penalităţi de întârziere în sumă de 1652,56 lei. În lipsa unei expertize de specialitate (probă ce solicită a fi încuviinţată) care să determine existenţa şi cuantumul soldului debitor, învederează o altă neregularitate, constând în dovada caracterului cert al creanţei şi asumării acesteia de către contestatoare.
Se mai arată de către petentă că a efectuat plăţi atât anterior depunerii şi soluţionării ordonanţei de plată, cât şi anterior deducerii spre executare silită a titlului executoriu, plăţi ce nu au fost scăzute din cuantumul debitului restant şi al penalităţilor. Consecinţa acestui aspect este neregularitatea demersului de executare din perspectiva prevederilor codului de procedură civilă, creanţa executată silit nefiind datorată la momentul emiterii somaţiei din data de 20.02.2012.
În drept, s-au invocat prevederile art. 399 şi urm. C.pr.civ., art. 403 al. 2 C.pr.civ., art. 10 al. 1 şi 2 din OG 2/2001.
Au fost anexate: somaţia emisă în dosarul execuţional nr. 12/ex/2012, proces verbal privind cheltuielile de executare silită întocmit de executorul judecătoresc la 17.02.2012, Ordonanţa nr. 8199/1.11.2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011.
Legal citată, intimata SC B. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, menţinerea executării silite şi a tuturor formelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 12/ex/2012 ca fiind legale, menţinerea titlului executoriu reprezentat de ordonanţa nr. 8199/1.11.2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011 ca fiind temeinică şi legală, şi respingerea petitului privind suspendarea executării silite.
În motivare, s-a arătat că, pe calea contestaţiei la executare, petenta nu poate invoca apărări de fond, de natură a pune în discuţie fondul cauzei, deoarece acestea trebuiau formulate odată cu soluţionarea pricinii, sau prin promovarea unei cereri în anulare a ordonanţei, deoarece în caz contrar se aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Raportat la prevederile art. 14 al. 2 din OUG 119/2007, se arată că toate apărările debitoarei vizează aspecte de fond ce nu pot face obiectul contestaţiei la executare. Mai mult, acestea au fost analizate de instanţă şi calificate ca netemeinice, iar contestatoarea nu a înţeles să se prevaleze de calea procedurală a cererii în anulare.
În ce priveşte plăţile efectuate de contestatoare, intimata menţionează că nu înţelege a le contesta, dimpotrivă le recunoaşte, şi a înştiinţat executorul judecătoresc la 14.03.2012 cu privire la cuantumul debitului restant şi, implicit, obiectul executării silite. Plăţile parţiale efectuate de contestatoare întăresc caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, putând a fi asimilate unei recunoaşteri a datoriei. Se mai arată că nu sunt argumentate sau probate în vreun fel cauzele pentru care se solicită anularea executării silite, astfel că nu există nici un temei în baza căruia să fie anulat titlul executoriu sau executarea silită însăşi.
Cu privire la suspendarea executării silite, solicită a se avea în vedere prevederile art. 403 C.pr.civ., iar în situaţia în care petenta nu a depus sau nu înţelege a depune cauţiunea fixată, solicită respingerea acestui petit.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 C.pr.civ., art. 62 din Lg. 58/1934, art. 399-404 C.pr.civ., art. 3712 C.pr.civ., art. 241 al. 2 C.pr.civ..
Au fost anexate întâmpinării: extras de cont la data de 14.03.2012, adresa comunicată de intimată executorului judecătoresc din data de 14.03.2012 (precizare cerere de executare silită).
La termenul de judecată din data de 25.04.2012, a fost depusă la dosar dovada achitării cauţiunii în cuantum de 4.000 lei de către contestatoare (chitanţele nr. 2705277/1/23.04.2012 şi nr. 2708504/1/25.04.2012, recipisele de consemnare nr. 409034/1/23.04.2012 şi nr. 409356/1/25.04.2012). La acelaşi termen, în baza art. 403 al. 1 C.pr.civ., instanţa a dispus suspendarea executării silite începută în dosarul execuţional nr. 12/ex/2012 al BEJ B.D.M., până la soluţionarea de către această instanţă a contestaţiei la executare.
La data de 22.05.2012, contestatoarea a depus la dosar o cerere de amânare, solicitând în probaţiune încuviinţarea efectuării unei expertize contabile pentru determinarea soldului debitor în momentul emiterii titlului executoriu până în prezent. Totodată, a arătat că înţelege să se înscrie în fals cu privire la facturile fiscale nr. 248476/19.022010 şi 275477/4.05.2010, pe care nu le recunoaşte, nu le-a semnat şi nici nu le regăseşte în contabilitatea sa, nefiind astfel emise în cfm. cu contractul cadru şi neasumate de ea.
Prin răspunsul la solicitările contestatoarei, intimata a solicitat respingerea cererii în probaţiune, raportat la cele arătate în întâmpinare, la prevederile art. 399 al. 4 şi urm. C.pr.civ. şi la faptul că se solicită această expertiză pentru determinarea soldului debitor în momentul emiterii titlului executoriu. Faţă de înscrierea în fals a facturilor, consideră că apărările cfm. art. 177-185 C.pr.civ., nu fac obiectul contestaţiei la executare, întrucât petenta avea posibilitatea să conteste eventualele înscrisuri în baza cărora s-a emis titlul executoriu, fie prin intermediul procedurii ordonanţei de plată, fie prin intermediul unei căi de atac. Cu toate acestea, învederează că aceste facturi poartă ştampila societăţii şi semnătura reprezentantului acesteia. Consideră că debitoarea contestatoare încearcă cu rea credinţă să tergiverseze punerea în executare a unui titlu executoriu emis de o instanţă judecătorească, astfel că solicită să fie obligată la plata unei amenzi în cfm. cu prevederile art. 404 al. 3 C.pr.civ. În drept, s-au invocat prevederile art. 399, art. 177-185, art. 404 C.pr.civ.
La solicitarea instanţei de a face dovada sumelor achitate de la data comunicării dosarului execuţional către instanţă (cum s-a susţinut), contestatoarea a depus la dosar mai multe ordine de plată şi chitanţe (f. 35-42). Ulterior, a depus fişa contului client actualizată pentru a face dovada soldului debitor actual.
A fost comunicat de către BEJ B.D.M. dosarul execuţional nr. 12/ex/2012 şi a fost ataşat prezentului dosarul nr. 123/186/2012 al acestei instanţe (având ca obiect încuviinţare executare silită în baza ordonanţei nr. 8199/2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 8199/1.11.2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011, a fost admisă în parte cererea formulată de SC B. SRL în contradictoriu cu debitoarea SC F.D. SRL şi a fost obligată debitoarea la plata sumelor de 34.502,22 lei reprezentând debit neachitat cfm. facturilor fiscale depuse la dosar, de 9135,03 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului de 43278,11 lei calculate de la data scadenţei fiecărei facturi fiscale şi până la data de 29.08.2011, precum şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei ordonanţe nu a fost exercitată calea de atac, astfel că a rămas definitivă şi irevocabilă.
Prin încheierea nr. 141/1.02.2012 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 123/186/2012 a fost încuviinţată executarea silită în baza ordonanţei sus menţionate. Întrucât debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, la solicitarea intimatei creditoare SC B. SRL, s-a început executarea silită împotriva acesteia pentru recuperarea sumelor sus menţionate, fiind întocmit dosarul execuţional nr. 12/ex/2012 de BEJ B.D.M.
A fost emisă somaţie către debitoare pentru achitarea debitului de 49.219,85 lei, reprezentând debit restant, penalităţi de întârziere, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită în cfm. cu dispoziţiile legale în materie. Somaţia a fost comunicată debitoarei la data de 20.02.2012.
La 16.03.2012 creditoarea a comunicat executorului judecătoresc o precizare a cererii de executare silită (f.21 dosar execuţional, f.19 dosar instanţă), prin care a arătat că, având în vedere plăţile parţiale efectuate de către debitoare, sumele ce fac obiectul executării silite sunt: 26.571,42 lei reprezentând debit restant, 9153,03 lei penalităţi de întârziere, 44 lei cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare silită avansate de creditoare în dosarul execuţional.
Potrivit procesului verbal din 19.04.2012 întocmit de executorul judecătoresc, s-a procedat la distribuirea sumei de 19.285,57 lei recuperată în dosarul execuţional până la acea dată (de la terţul poprit Casa de Asigurări de Sănătate Bistriţa Năsăud), creditoarei fiindu-i eliberată suma de 14.914,57 lei, din care 14.291,97 lei creanţă (parţial), constatându-se că mai rămâne de recuperat suma de 21.414,48 lei creanţă, executarea silită urmând a se continua până la recuperarea integrală a sumei.
În contestaţia la executare formulată, contestatoarea SC Farmacia Dalia SRL a invocat lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei cuprins în facturile fiscale nr. 248476/19.02.2010 şi 275477/4.05.2010, susţinând că acestea nu se regăsesc în contabilitatea sa şi nu sunt asumate, precum şi faptul că a mai efectuat plăţi anterior depunerii şi soluţionării ordonanţei de plată şi anterior deducerii spre executare a titlului executoriu.
Potrivit art. 14 din OUG 119/2007 „(1) Ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. (2) Împotriva executării silite a ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare”.
În speţă, contestatoarea nu a uzat de calea de atac a cererii în anulare împotriva ordonanţei care constituie titlul executoriu, unde ar fi avut posibilitatea să invoce aspectele de fond menţionate în prezenta acţiune, aspecte care, raportat la prevederile imperative ale art. 14 al. 2 din OUG 119/2007, nu mai pot fi analizate în cadrul unei contestaţii la executare.
De altfel, aceleaşi aspecte de fond din prezenta contestaţie (inclusiv cele referitoare la cele două facturi) au fost invocate şi în întâmpinarea formulată de debitoarea contestatoare în dosarul 9201/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureş, astfel că au fost analizate de instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, ocazie cu care s-a constatat definitiv şi irevocabil caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei. Astfel, existenţa şi cuantumul debitului au fost stabilite în cadrul dosarului având ca obiect ordonanţă de plată, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă. Totodată, plăţile efectuate de debitoare nici nu au fost contestate de creditoarea intimată, în întâmpinare aceasta recunoscându-le, motiv pentru care a şi înştiinţat executorul judecătoresc cu privire la sumele ce fac obiectul executării silite ca urmare a plăţilor parţiale efectuate de debitoare (debitul restant fiind diminuat la suma de 26.571,42 lei, la care se adaugă penalităţile de întârziere, cheltuielile de judecată şi cheltuielile de executare).
Deşi contestatoarea a invocat în prezenta acţiune ca temei de drept art. 10 al. 1, 2 din OG 5/2001 (care dă posibilitatea debitorului care nu a formulat cerere în anulare, să invoce apărări de fond împotriva titlului executoriu în cadrul contestaţiei la executare), acesta nu poate fi avut în vedere întrucât titlul executoriu, în speţă Ordonanţa nr. 8199/1.11.2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 9201/320/2011, a fost pronunţată în baza OUG 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, şi nu în baza OG 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
În ce priveşte plăţile pretins efectuate de către debitoare după comunicarea către instanţă a dosarului execuţional (aşa cum a arătat reprezentantul contestatoarei la termenul din 25.04.2012), nu s-a indicat de contestatoare cuantumul acestor sume, iar intimata a arătat în întâmpinare că nu înţelege a le contesta, ci dimpotrivă, le recunoaşte. Oricum, plăţile efectuate pe parcursul executării silite nu pot constitui motiv pentru anularea formelor de executare, acestea urmând a fi avute în vedere în dosarul execuţional la calcularea debitului rămas de achitat.
Deşi s-a solicitat anularea titlului executoriu şi a tuturor formelor şi actelor de executare silită, nu s-au invocat motive care să justifice o astfel de solicitare, petenta contestând doar caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, susţinere care a fost analizată anterior.
Prin urmare, examinând actele depuse la dosarul execuţional, şi având în vedere considerentele de mai sus, precum şi faptul că nu s-a invocat nici un motiv de anulare a actelor de executare, urmează a se constata că actele de executare silită efectuate sunt temeinice şi legale, astfel că va fi respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată.
În ce priveşte solicitarea intimatei referitoare la obligarea contestatoarei la plata unei amenzi pentru încercarea, cu rea credinţă, a tergiversării punerii în executare a titlului executoriu, raportat la prevederile art. 404 al. 2 C.pr.civ., urmează a se reţine că nu s-a făcut dovada exercitării cu rea credinţă a prezentei contestaţii. Contestatoarea a promovat prezenta acţiune uzând de o cale procedurală prevăzută de lege, astfel că, neputând fi reţinută o rea credinţă din partea acesteia, nu poate fi obligată la plata unei amenzi.
Văzând şi disp. art. 274 Cod procedură civilă, urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC F.D. SRL, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL.
Respinge ca nefondată solicitarea intimatei privind obligarea contestatoarei la plata unei amenzi în baza art. 403 al. 2 C.pr.civ..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27.06.2012.
