Constată că la data de 13.10.2011, contestatorii D.C., D.
C. F. şi D. A. V. s-au adresat prezentei instanţe ,în contradictoriu cu intimaţii S.C. E. – F. M. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. F. R. S.R.L. şi Ş. D. solicitând anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătoreşti A. S. R. şi Z. D. R. efectuate în dosarele execuţionale nr.243/2007, 373/2009 şi 493-D/2011, ca nelegale.
În subsidiar, s-a solicitat anularea procesului verbal de licitaţie imobiliară din 23.09.2011 al aceluiaşi birou de executori judecătoreşti ca nelegal şi netemeinic, cu cheltuieli de judecată pentru intimaţi.
În motivarea contestaţiei la executare se arată, în esenţă, că în dosarele execuţionale, titlurile executorii sunt două bilete la ordin şi o filă CEC emise de A.F. D. C. F.
În mod nelegal executorul judecătoresc a procedat la executarea silită asupra imobilului din B., nr.- care este proprietatea devălmaşă a contestatorului D. C. împreună cu soţia D. A. care a decedat la -, iar executarea silită trebuia să fie îndreptată şi împotriva contestatoarei D. A. V., fiică şi moştenitoare a defunctei proprietar. Executorul judecătoresc a omis să o citeze şi nici nu i-a comunicat niciun act de executare.
Asociaţia familială mai deţine bunuri în patrimoniu care puteau acoperi creanţa de 82000 lei şi nu trebuia începută executarea silită imobiliară.
Executarea silită este nelegală deoarece preţul de pornire al licitaţiei cu privire la imobil a fost stabilit arbitrar de executor, fiind derizoriu şi vătămător.
În drept s-au invocat art.399 şi următoarele Cod procedură civilă şi s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei şi timbru judiciar de 3 lei.
S-au anexat la contestaţie: procesul verbal/23.09.2011 (fil.5), contractul de asociere (fil.6), certificat de deces (fil.7), certificat de naştere (fil8) şi alte acte de stare civilă (fil.9-11).
Intimatul Ş. D. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei la executare ca nelegală şi netemeinică, precum şi ca tardiv introdusă.
A susţinut că moştenirea invocată nu s-a dezbătut, contestatoarea D. V. nu s-a dovedit că ar fi moştenitoare acceptantă a defunctei, fiind străină de succesiune,executorul nu avea obligaţia să-i comunice acesteia vreun act de executare silită pe adresa ei, şi a procedat legal citând toate părţile din dosarul de executare silită.
S-au mai depus somaţie/27.10.2009 (fil.40), dovadă de primire (fil.41), somaţie/11.05.2010 (fil.42), proces verbal de situaţie/11.05.2010 (fil.43), proces verbal de constatare şi conexare/11.05.2010 (fil.44), proces verbal de constatare/28.05.2010 (fil.45).
S-au conexat şi dosarele execuţionale ale Biroului Executorilor Judecătoreşti A. S. R. şi Z. D. R. nr,243/2007, 373/2009 şi 493-D/2011.
Prin sentinţa civilă numărul 3054 din data de 28 octombrie 2011 Judecătoria Mediaş a admis excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare invocată din oficiu de instanţă şi de intimatul Ş. D. şi a respins contestaţia la executare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele :
Contestatorii care reprezintă o asociaţie familială respectiv AF D. C. F. cu adresa în B. nr.-, unde le-au fost comunicate actele de executare de către biroul executorilor judecătoreşti asociaţi, au solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarele execuţionale nr.243/2007, 373/2009 şi 493D/2011 ca nelegale, precum şi anularea procesului verbal de licitaţie publică imobiliară/23.09.2011 prin care s-a vândut la licitaţie publică imobilul situat în B. nr.- pentru preţul de 51697,2 lei către Ş. D.
Licitaţia a fost fixată conform procesului verbal de licitaţie din 29.07.2011 şi a publicaţiei de vânzare imobiliară şi condiţiile de licitaţie cu aceeaşi dată, în ziua de 23.09.2011.
La data licitaţiei imobilului contestatorul a fost lipsă şi i s-a comunicat un exemplar, data comunicării fiind 26.09.2011.
Acest petit însă, numărul 2 din contestaţia la executare, este subsidiar după cum se afirmă în contestaţia la executare şi este peste termenul legal de 15 zile de la data luării la cunoştinţă raportat la data înregistrării contestaţiei la instanţă (13.10.2011), însă se solicită ca şi petit principal pentru contestatoarea D. A. V. anularea tuturor actelor de executare silită (art.401 Cod procedură civilă).
Această contestatoare nu poate invoca ca fiind în termen faţă de actele de executare silită începute încă din anul 2007. Executorul judecătoresc nu avea cunoştinţă de existenţa ei în condiţiile în care nu figura ca proprietară a vreunui bun imobil şi nici nu s-a dezbătut succesiunea după mama ei D. A., nefiind niciun certificat de moştenitor ataşat la dosar.
Executorul a comunicat actele de executare către asociaţia familială alcătuită din membrii familiei deci şi contestatoarea, în calitate de fiică, avea cunoştinţă.
Formularea astfel a contestaţiei la executare a fost făcută deoarece
contestatorului D. C. i-a mai fost respinsă o contestaţie la executare în dosarul nr.x/257/2010 al Judecătoriei Mediaş (sentinţa civilă nr.2284/2010) şi a introdus-o pe aceasta pentru a fi considerat în termenul legal, faţă de toate actele de executare silită, lucru neacceptabil însă.
Prin urmare s-a admis excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare
invocată de intimatul Ş. D. şi de instanţă din oficiu şi s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatori.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs.
Tribunalul Sibiu a constatat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra
capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de licitaţie imobiliară din 23.09.2011 al aceluiaşi birou de executori judecătoreşti dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare cu privire la petitul doi . ( decizia civilă numărul 372 din 19 aprilie 2012).
Cu ocazia rejudecării instanţa reţine următoarele :
Imobilul din B. nr.- jud. S. , ce constituie sediul asociaţiei sus
menţionate, este proprietatea devălmaşă a contestatorului D. C. împreună cu soţia D. A. , decedată la data de -.
Contestatoarea D. A. V. este fiica defunctei D. A. şi nu face parte din asociaţia familială D. C. F.
Din această asociaţie fac parte numai contestatorii D. C. şi fiul său
contestatorul D. C. F. care au semnat actele constitutive ale asociaţiei şi figurează înscrişi în sistemele de publicitate.
Dintr-o asociaţie familială pot face parte toţi membrii familiei, dar calitatea de
membru nu se dobândeşte decât printr-un acord de voinţă care produce consecinţele juridice respective.
În lipsa acestui acord contestatoarea D. A. V. nu poate fi
considerată membră a asociaţiei familiale , iar terţii pot lua cunoştinţă de acest lucru din consultarea actelor publice precum registrul comerţului. Semnătura tatălui şi a fratelui nu îi poate atribui acesteia o calitate pe care nu şi-o doreşte.
Nici executorul judecătoresc nu a considerat-o membră a asociaţiei,în cadrul
procedurii . Acesta a considerat că membrii asociaţiei debitoare : D. C. şi fiul său contestatorul D. C. F. sunt singurii moştenitori ai defunctei D. A. care a decedat la – şi deci întreg imobilul din B. nr.- este proprietatea lor şi poate fi executat pentru recuperarea datoriei.
Contestatoarea D. A. V. are vocaţie succesorală după mama sa
defuncta D. A. şi nu este debitorul intimaţilor.
Orice urmărire silită împotriva debitorului are şi trebuie să aibă un dublu
fundament: creanţa, cauză a urmăririi şi un titlu executoriu, care constată creanţa.
Cauza urmăririi o constituie dreptul pe care îl are creditorul urmăritor şi a cărui
executare o solicită. De obicei, cauza urmăririi o constituie o creanţă, având ca obiect plata unei sume de bani.
Astfel cum s-a arătat mai sus , intimaţii nu au o creanţă împotriva contestatoarei
D. A. V. şi bineînțeles nu deţin nici un titlu executoriu împotriva acesteia.Apărarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului garantat de dispoziţiile civile,constituţionale şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului presupune şi apărarea intereselor sau a vocaţiei persoanei de a dobândi un bun.
În cauza Străin şi alţii împotriva României Curtea europeană a statuat că” O
măsura care reprezintă o ingerința în dreptul de proprietate trebuie sa asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului (vezi, între altele, cauza Sporrong şi Lonnroth, citata anterior, p. 26, paragraful 69). Preocuparea de a asigura un atare echilibru se reflecta în structura art. 1 din Protocolul nr. 1 în totalitate, așadar şi în a doua teza care trebuie citită în conformitate cu principiul consacrat de prima. În special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat de orice măsura care privează o persoana (cauza Pressos Compania Naviera – S.A. şi alţii împotriva Belgiei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 23, paragraful 38).”
În speţă, lipsirea contestatoarei D. A. V. de cota sa de moştenire
cuvenită după mama ei nu poate fi justificată de interesul intimaţilor-creditori de a-şi recupera creanţa de la tatăl şi respectiv fratele contestatoarei.
Aceasta a contestat în termenul legal procesul-verbal de licitaţie publică
imobiliară încheiat la data de 23.09.2011 de B.E.J. A. R. S. şi Z. D. R. care tinde să o lipsească de dreptul său de proprietate, astfel că pentru motivele invocate mai sus, dar şi pentru faptul că stabilirea preţului de pornire a licitaţiei s-a făcut cu încălcarea disp. art. 411 al.3 C.p.civ. , în condiţiile în care executorul, neavând acordul tuturor părţilor pentru stabilirea preţului de pornire a licitaţiei, trebuia să ceară părerea unui expert în acest sens, instanţa va dispune anularea actului respectiv ,precum şi a tuturor celorlalte acte de executare încheiate ulterior acestuia.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga intimaţii să
plătească contestatorilor suma de 944 lei cheltuieli de judecată.
