R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA – I – CIVILĂ
Dosar nr. XXXX/193/2010 – Recurs –
– Anulare act –
DECIZIA CIVILĂ NR. 112 – R
Şedinţa publică de la data de 09 Februarie 2012
La ordine, pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de recurenţii – pârâţi C. E. şi C. M., împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21 Septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosar nr. XXXX/193/2010, în contradictoriu cu intimaţii – reclamanţi C. T. şi C. C. D., având ca obiect de judecată acţiune pentru – anulare act. –
Dezbaterile asupra fondului cererii de recurs au avut loc în şedinţa publică din data de 02 februarie 2012, fiind cuprinse în încheierea de şedinţă din acea dată, făcând parte integrantă din prezenta şi când, pentru a da posibilitatea părţilor în litigiu, prin intermediul apărătorilor angajaţi, de a formula şi prezenta eventuale concluzii scrise la dosar, s-a dispus amânarea pronunţării cauzei pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
T R I B U N A L U L ,
Asupra recursului civil, de faţă, constată că;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoşani, la data de 04 mai 2010, reclamantul C. MX., a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâţii C. E. şi C. M., solicitând anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19 septembrie 2008, la Biroul Notarului Public ,,A. R. – V. A. M.” din Botoşani, pentru lipsa discernământului vânzătoarei la data încheierii actului, pentru folosirea de manopere dolosive din partea cumpărătorilor şi neplata preţului, consimţământul vânzătoarei fiind viciat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâtul C. E. este fratele său, ei fiind singurii moştenitori ai părinţilor lor, C. C. şi C. O.. După decesul tatălui lor, C. C., survenit la data de 07.05.2011, au rămas ca moştenitori el şi pârâtul, precum şi mama lor, C. O. care a continuat să locuiască singură în imobilul situat în satul Nicşeni. Arată că, el îşi vizita mai rar mama însă pârâtul avea depozitate în curtea părinţilor diverse materiale de construcţii, având înfiinţată o firmă în acest sens şi, deci, era mai tot timpul împreună cu mama sa.
Odată cu trecerea timpului, starea de sănătate a mamei părţilor s-a agravat iar în anul 2008, a fost internată în repetate rânduri la Spitalul de Psihiatrie Botoşani şi la Spitalul judeţean Botoşani, fiind diagnosticată cu ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive”, medicii constatând că este incapabilă de autoîngrijire, dezorientată tempo-spaţial, cu tulburări de memorie, necesitând îngrijire.
Reclamantul susţine că, într-un din vizitele efectuate la Nicşeni, mama sa i-a povestit că pârâtul a dus-o în municipiul Botoşani unde a semnat un contract la Romtelecom pentru a plăti mai puţin la telefon. Ulterior a aflat de la Primăria locală că mama sa vânduse imobilul pârâtului, preţul vânzării fiind de 8000 lei, sumă pe care mama sa nu a primit-o, pârâţii profitând de starea ei de sănătate şi punând-o să semneze un act pe care în condiţii normale, dacă nu ar fi fost bolnavă şi nu s-ar fi exercitat manopere dolosive din partea pârâţilor care îi administrau până şi pensia C.A.P., defuncta nu l-ar fi încheiat.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de anulare a contractului de vânzare – cumpărare, ca nefondată, cu motivarea că reclamantul ar fi trebuit să formuleze o asemenea cerere în urmă cu mai mult de doi ani atunci când vânzătoarea C. O. era încă în viaţă pentru ca în cadrul procesului să se poată administra o probă cu expertiză medicală de specialitate care să stabilească dacă vânzătoarea a avut sau nu consimţământul viciat. Întrucât vânzătoarea nu intra în categoria interzişilor judecătoreşti şi nu exista nici o împrejurare, de fapt, sau de drept, care să-i limiteze dreptul de dispoziţie, susţinerile reclamantului referitoare la viciile contractului sunt nefondate şi pure speculaţii.
Considerându-se legal investită Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 5667 din 21.09.2011, a admis acţiunea civilă având ca obiect anulare act formulată de reclamantele C. T. şi C. C. D. (introduse în cauză în calitate de moştenitoare legale ale reclamantului iniţial C. MX., decedat în timpul procesului), în contradictoriu cu pârâţii C. E. şi C. M. şi, în consecinţă:
– a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19.09.2008, Biroul Notarului Public Asociat ,,A. R. – V. A. M.”;
– a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 3.927 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa legală a acţiunii, contravaloarea raportului de expertiză medico-legală şi onorariu avocat.
Motivându-şi hotărârea prima instanţă a reţinut că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la un notar public la data 19.09.2008, numita C. O., a vândut pârâtului C. E., cota indiviză de 5/8 din casa situată în comuna Nicşeni, judeţul Botoşani, construită din chirpici, acoperită cu tablă, şi compusă din trei camere, hol şi cămară; cota indiviză de 5/8 din grajdul construit din bolţari, acoperit cu azbociment; – cota indiviză de 1/4 din suprafaţa de 49.206 m. p. teren situată în intravilanul şi extravilanul satului Nicşeni, precum şi cota indiviză de 1/16 din suprafaţa de 70.000 m. p. teren situat în extravilanul aceleiaşi localităţi.
Preţul vânzării l-a constituit suma de 8000 lei, preţ plătit odată cu semnarea contractului, pârâtul precizând că imobilul cumpărat devine bun comun în devălmăşie cu soţia sa, C. M..
Pentru a verifica susţinerile reclamantului referitoare la lipsa discernământului vânzătoarei instanţa de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico legală psihiatrică de către Institutul de Medicină legală Iaşi. În concluziile acestui raport de expertiză s-a precizat că numita C. O. prezintă diagnosticul de demenţă senilă iar la data de 19.09.2008, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nu avea păstrată capacitatea psihică de a semna acte civile. Starea de sănătate a vânzătoarei a fost confirmată şi de martorii audiaţi la cererea reclamantului.
Cu adresa numărul 12691 din 23.05.2011, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Botoşani, a comunicat instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de handicap nr. 3337 din 20 iunie 2008, al numitei C. O., evaluarea complexă fiind făcută pentru diagnosticul ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive”, diagnostic ce rezultă din certificatul medical nr. 4113 din data de 12 iunie 2008.
S-a efectuat şi un supliment la raportul de expertiză medico legală psihiatrică care a confirmat diagnosticul numitei C. O. de ,,demenţă nespecificată”, aceasta nemaiavând păstrată capacitatea psihică de a semna acte civile.
Apreciind că probele administrate au confirmat lipsa discernământului vânzătoarei la încheierea contractului de vânzare cumpărare din 19.09.2008 instanţa a admis acţiunea şi a dispus anularea acestui contract.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi timbrând conform Legii nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, au formulat recurs pârâţii C. E. şi C. M., invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând ca prin admiterea recursului, hotărârea să fie schimbată în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare – cumpărare.
În motivarea petiţiei de recurs, se susţine că în cursul desfăşurări procesului reclamantul nu a produs nici o probă care să dovedească folosirea de manopere dolosive din partea pârâţilor care să determine vicierea consimţământului vânzătoarei şi nici probe în sensul că preţul vânzării nu ar fi fost plătit.
Susţin recurenţii că în cauză s-a administrat o singură probă respectiv o expertiză medico – legală psihiatrică şi care ar fi fost inadmisibilă întrucât s-a realizat exclusiv în baza unor acte medicale şi, ca atare, nu are nici o relevanţă în cauză, iar formularea ,,capacitatea psihică de a semna acte civile” nu are nici o semnificaţi juridică.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, se apreciază că recursul este neîntemeiat.
Prin acţiunea adresată instanţei, reclamantul a invocat ca motive de nulitate a contractului neplata preţului şi folosirea unor manopere dolosive din partea pârâţilor pentru a vicia consimţământul vânzătoarei.
Prin petiţia de recurs pârâţii susţin că motivele de nulitate invocate nu au fost dovedire şi că acţiunea ar trebuit respinsă.
Criticile formulate de pârâţii – recurenţi nu pot fi primite.
Referitor la preţ trebuie observat că în cuprinsul contractului se menţionează că, plata acestuia s-a făcut în prezenţa notarului la semnarea actului.
Nu era necesară administrarea unor probe în legătură cu existenţa unor manopere dolosive din moment ce, un alt motiv de nulitate al contractului invocat prin acţiune, l-a constituit şi lipsa discernământului vânzătoarei.
Din perspectiva acestui motiv de nulitate trebuie observat că, potrivit art. 949 Cod civil poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de către lege iar art. 950 din acelaşi act normativ prevede că ,,necapabili de a contracta sunt: minorii, interzişii, şi în genere toţi cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte.”
Din interpretarea celor două texte de lege, se impune concluzia logică că, capacitatea de a încheia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială şi generală a actului juridic civil.
Prin capacitatea de încheia actul juridic civil se înţelege acea parte a capacităţii de folosinţă a persoanei fizice şi a persoanei juridice ce constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor juridice civile. În această materie, regula sau principiul este capacitatea de a încheia acte juridice civile, incapacitatea constituind excepţia.
În legătură cu regula capacităţii de a încheia acte juridice civile se impun două precizări: în primul rând, sub aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinut că, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare de fapt (de facto); capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când discernământul este de natură psihologică.
În consecinţă, discernământul poate exista, izolat, chiar la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se poate găsi într-o situaţie în care, vremelnic să nu aibă discernământ.
În speţă, chiar dacă în legătură cu numita C. O. nu s-a emis o hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie, lipsa discernământului putea fi probată prin orice mijloc de probă, inclusiv printr-o expertiză medico – legală psihiatrică.
Ca atare, în mod corect prima instanţă a procedat la audierea unor martori cât şi la efectuarea unei expertize medico – legale, probe din care rezultă fără nici un dubiu că în luna septembrie 2008, vânzătoarea suferea de afecţiuni psihice de natură a-i afecta discernământul şi, implicit capacitatea de a încheia acte juridice civile.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor D. E. şi I. A. (filele 101 şi 102 dosar fond), precum şi concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr. 145 din 17.02.2011 a Institutului de Medicină Legală Iaşi în ale cărei concluzii se precizează că: din documentaţia medicală examinată (bilete de ieşire din spital şi foi de observaţie eliberate de Spitalul de psihiatrie Botoşani) rezultă că numita C. O. a prezentat diagnosticul ,,demenţă senilă” iar la data de 19.09.2008, când s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare nu avea capacitatea psihică de a semna acte civile (filele 115 – 117 dosar fond), concluzii confirmate şi de suplimentul la raportul de expertiză efectuat tot de către de Medicină Legală Iaşi (filele 147 – 150 dosar fond).
Medicii legişti au apreciat că o asemenea expertiză a putut fi efectuată şi în lipsa bolnavului psihic (predecedat), actele medicale care le-au fost puse la dispoziţie fiind suficient de concludente pentru a răspunde la obiectivele expertizei.
De altfel, este greu de presupus că pârâţii – recurenţi C. E. şi C. M. nu au sesizat starea de sănătate psihică a numitei C. O. în momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare din moment ce actele aflate la dosarul instanţei de fond relevă că în anul 2008 au internat-o în trei rânduri la Spitalul de Psihiatrie – Botoşani, unde i s-a stabilit diagnosticul ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive” cât şi la Secţia de neurologie a Spitalului ,,Mavromati” – Botoşani, cu diagnosticul ,,sindrom vertiginos persistent demenţă mixtă – vasculară şi senilă”.
Tot înaintea încheierii contractului în discuţie, respectiv în luna iunie 2008, pârâtul a însoţit-o pe mama sa C. O. la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, unde i s-a eliberat un certificat de încadrare în grad de handicap, certificat la baza căruia au stat tocmai diagnosticele din foile de observaţie şi celelalte acte medicale eliberate de Spitalul de psihiatrie – Botoşani.
Concluzionând, se poate aprecia că, în momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19.09.2008, vânzătoare C. O. nu avea discernământul critic păstrat care să-i permită încheierea acestui act juridic, şi drept urmare, în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de pârâţii C. E. şi C. M., împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21.09.2011, pronunţată de Judecătoria Botoşani, judeţul Botoşani, în dosar nr. XXXX/193/2010, cu consecinţa păstrării sentinţei astfel pronunţate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatelor suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat cu chitanţa nr. 56 din 16.11.2011, pe numele doamnei avocat Păun Rodica.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii – pârâţi C. E. şi C. M., ambii citaţi din satul Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21 Septembrie 2011 a Judecătoriei Botoşani, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu intimatele – reclamante C. T., din municipiul Botoşani, Strada X, nr. Y, et. Z, apt. T, judeţul Botoşani şi C. C. D., din municipiul Constanţa, Strada X, nr. Y, bloc Z, sc. T, et. U, apt. V, judeţul Constanţa.
Obligă recurenţii să plătească intimaţilor suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 09 Februarie 2012.
PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
7
