Dosar nr. XXXX/217/2011 Acţiune în constatare
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI SECŢIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. XXX A
Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx
Instanţa compusă din:
PREŞEDINTE-
Judecător –
Grefier –
La ordine pronunţarea asupra apelului civil formulat de apelanta pârâtă SC X România SA Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul intimat Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, şi pârâţii intimaţi M. I. şi SC Y SRL – prin administrator judiciar, împotriva sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/217/2011 al Judecătoriei Darabani, având ca obiect acţiune în constatare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie şi când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru xx.xx.xxxx, iar apoi pentru astăzi,
După deliberări,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelului civil, de faţă;
Prin cererea înregistrată la această instanţă cu nr. XXXX/217/2011 din xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani a chemat în judecată S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău, pe numitul M. I., domiciliat în com. Mihai Eminescu, sat Cătămărăşti Deal, jud. Botoşani, fost reprezentant zonal al respectivei societăţi comerciale – actualmente angajat al S.C. Z S.A. Bucureşti, şi pe S.C Y S.R.L. Păltiniş, prin reprezentant, A. D. din comuna Păltiniş, jud. Botoşani pentru a se dispune în conformitate cu prevederile art. 249 alin. 2 C. pr. pen, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, anularea contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx, pretins întocmit la data de xx.xx.xxxx între beneficiarul S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău şi furnizorul S.C. Y S.R.L. din comuna Păltiniş, jud. Botoşani – reprezentant A., D., având ca obiect cultivarea şi livrarea sfeclei de zahăr în campania de toamnă 2006 de către cea de a doua societate către prima, cu referire la cultura de sfeclă de zahăr de pe o suprafaţă de 130 ha de pe care ar fi trebuit realizată o producţie medie de 30 tone/ha şi una totală de 3900 tone (filele 78, 79 dosar urmărire penală).
În sensul celor solicitate mai sus, s-a evocat faptul că prin ordonanţa nr. XXX/P/2009 din xx.xx.xxxx emisăde prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ de 1000 lei fostului angajat al S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău – numitul M. I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, reţinându-se că deşi raportat la circumstanţele personale ale acestuia şi la circumstanţele reale concrete, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (dar întruneşte elementele constitutive ale acesteia) fostul învinuit a comis-o în sensul că a efectuat sine die „anularea” celor două contracte încheiate între părţile sus-menţionate cu privire la înfiinţarea de către cea din urmă (S.C. Y S.R.L. Păltiniş) a două culturi de sfeclă de zahăr de 100 ha, respectiv 30 ha şi întocmirea unui singur contract cu privire la cultivarea unei suprafeţe de 130 ha de sfeclă de zahăr, acest din urmă contract (ce a constituit obiectul litigiului penal soluţionat prin sus-menţionata ordonanţă a Parchetului de pe lângă judecătoria Darabani) fiind depus la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti şi având caracter esenţial în dispunerea sentinţei arbitrare nr. XX/xx.xx.xxxx prin care S.C. Y S.R.L. Păltiniş a fost obligată la plata sumelor de 120.978 lei, cu titlu de despăgubire către S.C. X ROMÂNIA S.A Buzău şi 14445,55 lei cheltuieli de arbitrare.
S-a arătat în continuare că după comunicarea către fostul învinuit M. I. (fost reprezentant al S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău) a ordonanţei nr. XXX/P/2009 întocmită la data de xx.xx.xxxx de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, acesta şi-a recunoscut în mod tacit comiterea faptei şi vinovăţia, neatacând respectiva ordonanţă în procedurile instituite de art. 278 ind. 1 C. pr. pen. şi următoarele, ci, mai mult chiar, a achitat amenda administrativă aplicată şi cheltuielile judiciare stabilite, ambele în cuantum de 1000 lei fiecare, trimiţând chitanţele ce atestă efectuarea acestor plăţi pe adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (data expedierii: xx.xx.xxxx).
În drept, reclamantul a invocat disp art. 249 alin. 2 C. pr. pen, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, în temeiul cărora în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, procurorul dispune şi sesizarea instanţei competente a se pronunţa cu privire la desfiinţarea totală a unui înscris.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copiile certificate ale ordonanţei nr. XXX/P/2009 întocmită la data de xx.xx.xxxx de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani şi ale referatului întocmit la data de xx.xx.xxxx de către ofiţerul din cadrul I.P.J. Botoşani – Serviciul de Investigare a Fraudelor, originalul conform cu realitatea şi a celui plăsmuit de către fostul învinuit M. I. (filele 76-83 dosar urmărire penală) şi copia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, întocmit de către specialistul din cadrul I.P.J. Botoşani – Serviciul Criminalistic (filele 117-128 dosar urmărire penală).
Pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. Bucureşti a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, fie având în vedere apărările formulate, fie pe fond, ca neîntemeiată.
Pe cale de excepţie, pârâta a invocat:
1. Excepţia lipsei timbrajului:
A invocat în întâmpinare, în susţinerea acestei excepţii, prevederile art. 20 alin. 1 şi 3 , coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. f şi art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997, apreciind pârâta că reclamanta nu se afla în ipoteza de excepţie prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât prezenta acţiune nu are ca obiect venituri publice, astfel că faţă de împrejurarea că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul indicat în întâmpinare,a solicitat admiterea excepţiei şi anularea acţiunii.
2. excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar excepţia inadmisibilităţii acesteia.
În acest sens, pârâta a solicitat instanţei să aibă în vedere toate apărările expuse prin concluziile scrise nr. XXX/xx.xx.xxxx, depuse pentru termenul din xx.xx.xxxx.
În combaterea susţinerilor reprezentatului reclamantei de la termenul din xx.xx.xxxx, care a invocat decizia ICCJ nr. 2/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, pârâta precizat că într –adevăr aşa cum a statuat ICCJ prin decizia sus-menţionată, art. 45 alin. 1 C. pr. civ, coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, conferă legitimitate procesuală activă procurorului de a formula acţiune pentru desfiinţarea unui înscris, ori de câte ori dispune netrimiterea în judecată, însă, apreciind din interpretarea gramaticală a art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen., că acest drept se exercită cu respectarea unei condiţii de formă, prealabile introducerii acţiunii, instituite de acelaşi text normativ, şi anume obligativitatea dispunerii: „Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale şi asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.”
S-a subliniat în continuare caracterul obligatoriu al inserării în dispozitivul ordonanţei a măsurii sesizării instanţei civile, fapt ce rezultă din imperativul „se dispune” folosit de legiuitor în reglementarea art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, care este justificat de necesitatea garantării respectării dreptului constituţional la apărare. Astfel, s-a arătat că orice parte interesată, căreia ordonanţa trebuie să-i fie comunicată, conform art. 246 alin. 1 C. pr. pen, are posibilitatea de a contesta ordonanţa, supunând controlului judiciar superior, măsura desfiinţării înscrisului în condiţiile art. 275 coroborat cu 278 ind. 1 şi următoarele C.pr. pen. or, în prezenta speţă, acest lucru nu s-a întâmplat, Ordonanţa nr. XXX/P/2009 din xx.xx.xxxx nedispunând sesizarea instanţei civile conform art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C. pr. pen, şi acţiunea fiind , totuşi, promovată.
Promovarea acţiunii în aceste condiţii este de natură să vătămate grav drepturile şi interesele S.C. X ROMÂNIA S.A., întrucât pârâta este în imposibilitatea de a contesta ordonanţa mai sus menţionată sub aspectul legalităţii măsurii sesizării instanţei civile pentru desfiinţarea CPCLP , atâta vreme cât, această măsură nu se regăseşte în dispozitivul ordonanţei.
Pentru că potrivit art. 105 alin. 2 C. pr. civ, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, vor fi declarate nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, pârâta a solicitat admiterea excepţiei şi anularea cererii de chemare în judecată.
În subsidiar, în măsura în care va fi respinsă excepţia nulităţii, apreciind că în speţă dispunerea prin ordonanţă a măsurii sesizării instanţei civile are valoarea unei condiţii prealabile de exercitare a acţiunii civile, în sensul art. 109 alin. 2 C. pr. civ, condiţie ce nu este îndeplinită, pârâta a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că în interpretarea prevederilor art. 14 alin. 3 lit. a C. pr. pen, acţiunea civilă pornită în condiţiile art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 are ca finalitate repararea pagubei încercate de o parte, prin actul presupus a fi falsificat, reparare ce se face prin anularea înscrisului în cauză, instanţa învestită în aceste condiţii fiind chemată să cerceteze falsul prin orice mijloace de probă (în condiţiile art. 184 C. pr. civ.) şi urmând să se pronunţe atât cu privire la existenţa faptei ilicite, cât şi cu privire la existenţa unui prejudiciu.
Pârâta a mai solicitat ca instanţa să aibă în vedere că în cuprinsul acţiunii nu au fost învederate şi nici dovedite, motivele care justifică soluţia anulării contractului CPCLP XXX/xx.xx.xxxx privind realizarea de către S.C. Y S.R.L. a unei suprafeţe de 130 ha sfeclă, deşi este o cauză civilă în cadrul căreia sarcina probei incumbă reclamantului.
În speţă, a mai considerat că nu a fost probată săvârşirea unei fapte ilicite, în sensul celor reţinute de către reclamantă, dimpotrivă, ansamblul probator invocat de pârâtă atestând contrariul.
a) Astfel, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, invocat în acţiune, de către reclamantă, reprezintă în opinia pârâtei un document extrajudiciar, întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală şi nu în prezenta cauză, care nu-i este opozabil pârâtei, nefiind efectuat în condiţii de contradictorialitate care să permită propunerea de obiective/efectuarea de obiecţiuni, iar în măsura în care instanţa va trece peste apărările invocate mai sus, pârâta a solicitat să se reţină faptul că:
Din lectura paginilor raportului dedicate analizei art. 3 din Contractul XXX/xx.xx.xxxx, comparativ cu acelaşi articol din contractul prezentat de S.C. Y S.R.L., pagini din raport ce se află la dosar la filele 125 (ultimul alineat), 126, 127 (anterior concluziilor), pârâta nu a regăsit argumentele de ordin ştiinţific care justifică concluzia specialistului criminalist exprimată la punctul 6 din concluziile raportului, potrivit căreia cifra 3 înaintea grupului de cifre „900” şi cifra „1” înaintea grupului de cifre „30” ar reprezenta modificări ce „au fost efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptural asemănător celui cu care au fost executate menţiunile iniţiale, încărcat cu aceeaşi substanţă scripturală din punct de vedere cromatic.
În asemenea ipoteze, jurisprudenţa a statuat că: dacă concluziile raportului de expertiză nu sunt rezultatul unor raţionamente precise şi verificabile, ci al unor simple aprecieri ale expertului, raportul de expertiză nu poate fi omologat (Tribunalul Suprem, decizia nr. 1168/1964, Repertoriu pe anii 1952-1969, pag. 788).
S-a mai arătat şi faptul că unul dintre aspectele esenţiale în analizarea contractelor, învederat în permanenţă de către pârât organului de urmărire penală, a fost acela că singurul format de hârtie folosit de către X România S.A. pentru contractele de producere, cumpărare, livrare şi plată a rădăcinilor de sfeclă în anul 2006 a fost formatul A3 (în care prima şi ultima pagină din contract sunt pe aceeaşi filă, iar pag. 2 şi 3 se află pe verso-ul aceleiaşi file, tocmai pentru a preveni săvârşirea de infracţiuni), iar nu formatul A4 (adrese X nr. XXXX/xx.xx.xxxx – filele 98-99 – dosar de urmărire penală, respectiv nr. XXXX/xx.xx.xxxx, fila 100, dosar de urmărire penală) şi că toate contractele aferente 2006 care au fost cerute de organul de urmărire penală şi trimise de X România S.A., conform adreselor de mai sus, sunt în format A3.
Or, s-a evocat în continuare de pârâtă că în raport nu se sesizează această diferenţă esenţială de format, în sensul că contractele prezentate de către pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A sunt în format A3, în vreme ce ale pârâtei Y sunt în format A4 (format la care se poate ajunge prin ruperea în două a unui A3), dar se precizează în mod absolut surprinzător că cele 13 contracte analizate (între care şi cele prezentate de X conform adreselor de mai sus) ar fi fost redactate pe aversul şi reversul unor coli de hârtie format A4, aspect infirmat de realitate.
Pentru toate aceste motive, coroborat cu cele expuse mai jos, pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. s-a considerat îndreptăţită să conteste acest raport, solicitând instanţei înlăturarea sa din ansamblul probelor utile cauzei.
b) De asemenea, s-a arătat că concluziile de la punctul 6 al raportului de constatare tehnico –ştiinţifică expuse mai sus, sunt contrazise flagrant de probe ce emană de la însăşi pârâta S.C. Y S.R.L. autoarea plângerii penale, pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. solicitând ca instanţa să aibă în vedere concluziile scrise depuse de S.C. Y S.R.L. în dosarul de arbitraj nr. XXX/2007, pentru termenul din xx.xx.xxxx şi transmise şi prin fax, din care a redat pasaje aflate la filele 67-68 dosar Judecătoria Darabani, respectiv:
„În fapt, între S.C Y S.R.L. şi S.C. X S.A. s-a încheiat CPCLP nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Contratul a fost înlocuit cu acelaşi nr. XXX/xx.xx.xxxx.
Potrivit art. 3.1 din contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx, ne-am asumat obligativitatea de a însămânţa sfecla de zahăr în suprafaţa de 130 ha, fapt pe care l-am efectuat conform antecalculaţiei nr. XX/xx.xx.xxxx şi a proceselor verbale de lucrări efectuate pe suprafaţa destinată culturii de sfeclă de zahăr nr. XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx şi anume de arat, fertilizat, pregătit pat germinativ, erbicidat şi semănat” (fila 2 din concluziile scrise).
„S.C. Y S.R.L. a însămânţat conform contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx cele 130 ha contractate de S.C. X ROMÂNIA S.A. (filele 2 şi 3 din concluziile scrise).”
Aşadar, din cele expuse mai sus, rezultă în opinia pârâtei SC X ROMÂNIA SA, că la momentul soluţionării litigiului ce a format obiectul dosarului arbitral XXX/2007 al Curţii de Arbitraj, S.C. Y S.R.L. prin reprezentatul său legal, nu numai că nu a afirmat că contratul CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx ar fi fost falsificat prin presupuse adăugiri ulterioare, nu numai că nu a negat vreun moment existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate prin CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx (în speţă realizarea a 130 ha sfeclă de zahăr) ci, dimpotrivă, a şi recunoscut în mod expres acest contract şi obligaţiile derivând din el.
În plus, în cadrul dosarului de arbitraj S.C. Y S.R.L. nu a declanşat procedura înscrierii în fals conform art. 180-183 C. pr. civ, deşi erau în discuţie condiţiile angajării răspunderii sale civile contractuale.
Pentru că apărări similare, în sensul recunoaşterii CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx, încheiat pentru suprafaţa de 130 ha au fost formulate de către Y S.R.L. şi în cadrul acţiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului XXXX/2/2008 CAB (fila 63 dosar), s-a apreciat de către pârâta SC X SA că plângerea penală a fost formulată ulterior soluţionării definitive şi irevocabile a dosarului arbitral, în mod vădit şicanator, iar nu pentru protejarea vreunui interes legitim.
c) S-a mai evocat că Teza unicităţii angajamentului contractual dintre pârâta S.C. X S.A. şi furnizor (cultivator), în speţă existând un singur contract CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx –pentru suprafaţa de 130 ha sfeclă de zahăr şi nu două contracte (unul de 100 ha şi unul de 30 ha cum susţine Y) este susţinută de prevederile art. 2.3 din Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr, aprobat prin ordinul MAPDR 1189/2005, fila 113 dosar urmărire penală, care dispune:
„Între cultivator şi fabrică va fi încheiat un contract de producere, cumpărare, livrare şi plată , recunoscut de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ca instrument legal pentru acordarea subvenţiei pe produs pentru recolta anului 2006”.
În practică a fost dovedit acest aspect, prezentând organului de urmărire penală lista contractelor încheiate de către pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. în 2006 cu cultivatorii de sfeclă (252 contracte) – fila 140 dosar urmărire penală.
3. Cu privire la prejudiciu, pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A.a considerat că în speţă nu s-a făcut dovada vătămării suferite de către pârâta S.C. Y S.R.L., vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea CPCLP XXX/xx.xx.xxxx.
S-a arătat că susţinerea din cererea de chemare în judecată privind faptul că CPCLP XXX/xx.xx.xxxx ar fi avut un rol esenţial în pronunţarea sentinţei arbitrale XX/xx.xx.xxxx este o afirmaţie mai mult decât critică, în condiţiile în care nu s-a dovedit că dacă, ad absurdum, s-ar fi avut în vedere două contracte (unul de 100 ha şi altul de 30 ha) în loc de unul singur, soluţia pronunţată în dosarul de arbitraj ar fi fost alta.
În acest sens, pârâta a solicitat instanţei să constate că din totalul de 130 ha asumate, oricum Y nu a realizat decât 94 ha sfeclă – fapt confirmat de raportul de recoltare semnat de ambele părţi – fila 44 dosar instanţă. A precizat pârâta că obligaţia de a realiza 130 ha este obligaţie de rezultat: ea nu presupune doar însămânţarea a 130 ha sfeclă, ci presupunea ca la finalul campaniei de sfeclă Y să aibă, în fapt, efectiv 130 ha cu sfeclă ce putea fi recoltată, ori pârâta a prezentat în faţa Curţii de Arbitraj un proces verbal încheiat cu Allianz Ţiriac de contestare a daunelor, fără dată certă, proces ce privea numai o suprafaţă de 14,42 ha sfeclă din lunca Prutului, înlăturat de convenţia arbitrală;
În ceea ce priveşte despăgubirile, acestea au fost calculate în dosarul arbitral în baza clauzei tip de la art. 5.1 care este identică, indiferent la ce formă a contractului se face raportarea, în sensul că se calculează la valoarea producţiei de sfeclă contractate – aşadar la totalul de 130 ha, fiind lipsit de relevanţă dacă totalul de 130 ha este privit ca un întreg sau ca suma dintre 100 ha + 30 ha – calculul aritmetic fiind acelaşi;
– În condiţiile în care dosarul arbitral, devenit apoi XXXX/2/2008 (CAB, ICCJ), avea ca obiect angajarea răspunderii civile contractuale a Y S.R.L., răspundere pe care organele de urmărire penală pretind că pârâta putea să o diminueze în sensul reducerii cuantumului daunelor (conform opiniei exprimate de I.P.J. în referatul cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală), pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. a arătat că nu cunoaşte motivarea pentru care pârâta (care s-a bucurat de asistenţă avocaţială) a recunoscut existenţa CPCLP XXX/xx.xx.xxxx, în loc să-l înscrie în fals, bazat pe susţinerile sale privind existenţa a două contracte şi eventual să indice apoi pe care dintre ele l-a realizat integral.
A apreciat pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. că modul în care copârâta a înţeles să se apere în dosarul arbitral denotă fără putinţă de tăgadă că aceasta a recunoscut existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate prin CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx.
Prin sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx, JudecătoriaDarabani a respins excepţia netimbrării, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţii ridicate de pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. cu sediul în Bucureşti, X, nr. Y, sector Z, în contradictoriu cu reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani şi pârâţii M. I., domiciliat în satul Cătămărăşti-Deal, comuna Mihai Eminescu, jud. Botoşani şi S.C. Y S.R.L. cu sediul în loc. Păltiniş, jud. Botoşani, prin administrator judiciar Cabinetul de insolvenţă B. L..
A admis acţiunea civilă pentru anulare act formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, în contradictoriu cu pârâţii S.C. X ROMÂNIA S.A., M. I. şi S.C. Y S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvenţă B. L..
A anulat contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx, pretins întocmit la data de xx.xx.xxxx între beneficiarul S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău şi furnizorul S.C. Y S.R.L. din comuna Păltiniş, jud. Botoşani -reprezentat de A. D. – având ca obiect cultivarea şi livrarea sfeclei de zahăr în campania din toamna anului 2006 de către cea de-a doua societate către prima, cu referire la cultura de sfeclă de zahăr de pe o suprafaţă de 130 ha de pe care ar fi trebuit realizată o producţie medie de 30 tone/ha şi una totală de 3.900 tone.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa arbitrală XX/xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXX/2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. X ROMÂNIA S.A., cu sediul în Buzău, X nr. Y, împotriva pârâtei S.C. Y S.R.L. cu sediul în comuna Păltiniş, jud. Botoşani şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 120978 lei (RON), cu titlu de despăgubire, şi 14445,55 lei cheltuieli de arbitrare.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Arbitral a reţinut că pârâta nu a cultivat sfeclă de zahăr pe întreaga suprafaţă la care s-a obligat (numai 100 ha din cele 130 ha contractate), astfel că datorează despăgubirea de 30 % convenită prin contract, în sumă totală de 120978 lei (RON).
Totodată s-a evocat în considerentele sentinţei că Inspectoratul de Poliţia Botoşani – Serviciul de Investigare a fraudelor, prin referatul nr. XXX/P/2009/B1/AA din xx.xx.xxxx, a reţinut că:
Obiectul acţiunii comerciale a fost contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care S.C. Y S.R.L. Păltiniş şi-a asumat obligaţia de a cultiva sfeclă de zahăr pe o suprafaţă de 130 ha, cu consecinţa – dacă nu va cultiva suprafaţa convenită – plăţii către S.C X ROMÂNIA S.A. Buzău a unei despăgubiri de 30% şi că din valoarea producţiei de sfeclă contractată, conform art. 5.1 din contract. Hotărârea Tribunalului Arbitral s-a pronunţat în defavoarea S.C. Y S.R.L. Păltiniş, întrucât S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău a depus la dosar un contract de producere, cumpărare, livrare şi plată a rădăcinilor de sfeclă de zahăr pentru anul agricol 2006, falsificat. Astfel, s-a reţinut de organul de poliţie că , unul dintre cele două contracte încheiate între părţi în primăvara anului 2006, respectiv contractul de 100 ha a fost anulat de către S.C X ROMÂNIA S.A Buzău, fără acordul şi înştiinţarea celeilalte părţi, iar al doilea contract, cel de 30 ha a fost falsificat prin adăugarea cifrei 1 în faţa grupului de cifre 30 la rubrica reprezentând suprafaţa care se va cultiva cu sfeclă de zahăr şi adăugarea cifrei 3 în faţa grupului de cifre 900, reprezentând cantitatea de sfeclă de zahăr contractată. Prin acest fals, s-a arătat în referatul organului de Poliţie că s-a realizat un contract în suprafaţă de 130 ha cu o cantitate de sfeclă de zahăr contractată de 3.900 tone, contract deţinut numai de una dintre părţile contractuale, respectiv S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău, cealaltă parte contractuală, respectiv S.C Y S.R.L. Păltiniş deţinând două contracte, unul de 100 ha cu o cantitate de 3000 tone sfeclă de zahăr şi unul de 30 ha, cu o cantitate de 900 tone sfeclă de zahăr.
A mai arătat judecătorul fondului în continuarea considerentelor sentinţei sale că din conţinutul sesizării mai rezultă că S.C. Y S.R.L. Păltiniş a înfiinţat suprafaţa totală de 130 ha cu sfeclă de zahăr, înscrisă pe cele două contracte, unul de 100 ha şi unul de 30 ha, fapt dovedit şi prin existenţa a două procese verbale de recepţie şi restituire din xx.xx.xxxx încheiate de către comisia formată din reprezentanţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Botoşani, reprezentantul Asociaţiei Cultivatorilor de sfeclă de zahăr Roman, reprezentantul S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău şi reprezentantul S.C Y S.R.L. Păltiniş.
Ori, aceste două procese verbale pentru acordarea sprijinului de 1500 lei/ha aferente suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, conform O.U.G. 20/2006 au fost întocmite separat pe cele două suprafeţe, respectiv 100 ha şi 30 ha, după cum au fost întocmite şi contractele, în anul agricol respectiv, la cultura de sfeclă de zahăr S.C Y S.R.L. Păltiniş obţinând şi o despăgubire de la Allianz Ţiriac Asigurări S.A. pentru suprafaţa de 14,42 ha cu daună 100%, suprafaţă care s-a realizat peste 100 ha recoltate şi care nu a fost luată în calcul de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti, motivând că data tipărită în subsolul fiecărei pagini din procesul verbal de constatare-evaluare a daunelor la culturile agricole întocmit de firma de asigurare arată „mai 2003” cu trei ani înainte de anul pentru care s-a încheiat contractul cu S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău.
Instanţa a mai reţinut că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani – Serviciul Criminalistic a precizat că contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx încheiat între S.C. X ROMÂNIA S.A şi S.C. Y S.R.L., comparativ cu contractul fără număr şi nedatat încheiat între aceleaşi societăţi, prezintă deosebire în ceea ce priveşte menţiunile completate în tabelul de la art. 3; aceste diferenţe constând în scrierea cifrei „3” înaintea grupului de cifre „900”, respectiv a cifrei „1” în faţa grupului de cifre „30”; aceste modificări fiind efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptural asemănător celui cu care au fost executate, precizând că menţiunile de completare ce formează scrisul incriminat de pe toate contractele în litigiu a fost executat de către numitul M. I..
S-a mai reţinut în considerente că M. I. a recunoscut (declaraţia dată în faţa organelor de poliţie la xx.xx.xxxx – fila 57 dosar Parchet) că între S.C. X ROMÂNIA S.A. Buzău şi S.C. Y S.R.L. Păltiniş în primăvara anului 2006 s-au întocmit 2 contracte de producere, cumpărare, livrare şi plată a sfeclei de zahăr, unul pentru 100 ha şi altul pentru 30 ha.
S-a mai arătat că prin ordonanţa nr. XXX/P/2009 din xx.xx.xxxx Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, în temeiul art. 10 lit. b din Codul de procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal, a aplicat învinuitului M. I. o amendă administrativă de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, M. I. neatacând respectiva ordonanţă.
Instanţa de fond a respins şi excepţia netimbrării, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.
1. Referitor la excepţia lipsei timbrajului instanţa a constatat că
Pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. Bucureşti deşi a susţinut că Parchetul ar trebui să timbreze acţiunea la valoarea contractului atacat pe motivul că acţiunea sa nu are ca obiect venituri publice sau situaţiile de excepţie prevăzută de art. 17 din Legea 146/1997, această dispoziţie prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile inclusiv în căile de atac formulate potrivit legii, de Senat, de Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curte Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, din lectura textului rezultând că Parchetul (Ministerul Public) este scutit de plata taxei de timbru indiferent de obiectul cererii.
2. Referitor la excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că: decizia nr. 2/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un Recurs în interesul legii a statuat că art. 45 alin. 1 Cod procedură , coroborat cu art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 Cod procedură penală conferă legitimitate procesuală activă procurorului de a formula acţiune pentru desfiinţarea unui înscris ori de câte ori dispune netrimiterea în judecată, în cauză nefiind pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. XXX/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (care se face printr-o acţiune penală cu obiect „plângere împotriva ordonanţei procurorului” în baza art. 278 ind. 1 C. pr. pen.), această ordonanţă devenind definitivă, prin neatacare în faţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
3. Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că deşi
– Pârâta S.C. X ROMÂNIA S.A. Bucureşti a susţinutr că acţiunea Parchetului este inadmisibilă, pe motiv că Parchetul trebuia să dispună prin ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sesizarea instanţei civile, ca o condiţie prealabilă de exercitare a acţiunii civile în sensul art. 105 alin. 2 C.pr. civ, iar în speţă prin Ordonanţa nr. XXX/P/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. I., fără a se dispune sesizarea instanţei civile competente (în speţă Judecătoria Darabani) cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris (în speţă contractul în litigiu), Parchetul a sesizat instanţa cu privire la desfiinţarea contractului în litigiu, acoperind această lacună din ordonanţa respectivă.
Părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei, pârâta SC X România SA Bucureşti a declarat apel în termen legal solicitând în principal desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă sau la o altă instanţă egală în grad, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii fie având în vedere apărările expuse pe cale de excepţie, fie pe fond, ca neîntemeiată.
În motivele petiţiei s-a evocat faptul că în mod nelegal instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx, în condiţiile în care măsura complementară a anulării totale sau parţiale a înscrisului pretins falsificat nu s-a dispus prin Ordonanţa de netrimitere în judecată din xx.xx.xxxx.
A arătat pârâta că potrivit disp. ar. 249 Cod pr. penală coroborate cu art. 245 alin.1 cod procedură penală, prin ordonanţa prin care se dispune scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, organul de urmărire penală trebuie să dispună şi în privinţa măsurilor complementare (menţinerea sau revocarea măsurilor asiguratorii, confiscarea specială a bunurilor, restituirea bunurilor, restabilirea situaţiei anterioare, sesizarea instanţei civile cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, cheltuielile de judecată, restituirea cauţiunii etc) ori de câte ori constată că raportat la circumstanţele concrete ale speţei o atare măsură complementară se impune a fi adoptată.
Ori, în speţă, a evocat în continuare pârâta-apelantă prin Ordonanţa de netrimitere în judecată din xx.xx.xxxx Ministerul Public, fie intenţionat, fie dintr-o scăpare, nu a dispus nimic în legătură cu desfiinţarea totală a Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx şi că, în lipsa oricărei dispoziţii pe latură civilă, este inadmisibilă sesizarea directă a instanţei civile cu o acţiune în anularea înscrisului cu privire la care nu s-a reţinut săvârşirea nici unei infracţiuni.
În mod nelegal prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a nelegalei sesizări deşi art. 249 al.2 Cod pr. penală coroborat cu art. 245 alin.1 lit. c ind. 1 Cod pr. penală stabileşte că „prin ordonanţa de încetare a urmării penale se dispune totodată asupra: sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris ”
S-a arătat deci că dispunerea măsurii complimentare a sesizării instanţei civile prin Ordonanţa de netrimitere în judecată se constituie în acest caz special într-o condiţie prealabilă şi obligatorie de sesizare a instanţei cu o acţiune, civilă, în condiţiile art. 109 ind.1 Cod procedură civilă, neparcurgerea acestei proceduri prealabile şi obligatorii atrăgând nulitatea actului de sesizare a instanţei civile, potrivit art. 105 alin.2 Cod procedură civilă cu consecinţa inadmisibilităţii acţiunii, sesizarea Judecătoriei Darabani fiind deci în afara cadrului strict reglementat de art. 245 alin.1 lit. c ind.1 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, s-a arătat că omisiunea de a dispune prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx cu privire la măsura sesizării instanţei civile cu privire la anularea înscrisului falsificat a încălcat dreptul la apărare atât al persoanelor vizate de respectiva Ordonanţă cât mai cu seamă a SC X ROMÂNIA SA.
De aceea, s-a evocat în continuare că atât învinuitul M. I., cât şi domnii A. I. şi G. G. au renunţat să mai conteste Ordonanţa de netrimitere în judecată în condiţiile în care din dispozitivul acestui document nu rezultă nici o modificare a realităţii juridice cunoscute şi a sumate de aceştia, exercitarea unei plângeri în condiţiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală fiind lipsită de interes raportat la măsurile aparent dispuse.
Mai mult s-a arătat că SC X SA nu a fost parte în dosarul penal nr.XXX/P/2009, nu şi-a putut exprima o poziţie şi nu a putut formula apărări în calitate de parte în acest proces penal, iar Ordonanţa din xx.xx.xxxx nu i-a fost comunicată astfel încât să poată aprecia asupra oportunităţii contestării măsurilor dispuse prin această ordonanţă, fiind astfel nevoită să suporte în patrimoniul său consecinţele juridice ale unui dosar penal în care nu a fost parte şi în cadrul căruia nu s-a putut apăra..
Omisiunea organului de urmărire penală a încălcat şi dreptul persoanelor de a formula plângere prealabilă împotriva Ordonanţei din xx.xx.xxxx în temeiul art. 278 ind. 1 şi urm Cod procedură penală, fiindu-le practic răpită o cale de atac.
În al treilea rând s-a arătat că, în materia sancţiunilor nu există instituţia „ acoperirii lacunelor” astfel cum în mod nelegal şi fără nici un temei şi-a motivat prima instanţă soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare, în speţă Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani acoperind „lacuna” de a dispune prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx măsura sesizării instanţei civile cu o nouă greşeală şi anume, sesizarea directă şi nelegală a instanţei civile, fără parcurgerea procedurii prealabile şi obligatorii.
În acest fel dreptul la apărare al SC X ROMÂNIA SA şi a celorlalte persoane implicate în dosarul penal nr. 536/P/2009 a fost de două ori încălcat, mai întâi le-a fost golit de conţinut dreptul de a formula plângere prealabilă în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, iar ulterior Contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx a fost anulat.
S-a criticat faptul că s.c. nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Darabani este nemotivată întrucât din cuprinsul sentinţei civile nu rezultă că instanţa de fond ar fi făcut o minimă analiză a apărărilor apelantei sau a probelor invocate, ceea ce echivalează cu ne motivarea hotărârii/necercetarea fondului.
S-a arătat în continuare că prima instanţă a făcut un amplu expozeu al situaţie de fapt şi a redat cu acurateţe cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de Parchet, respectiv apărările din apărare, doar o pagină şi jumătate fiind alocate considerentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate, considerente în care instanţa nu răspunde în nici un fel aspectelor procedurale ori de fond invocate de pârâta SC X ROMÂNIA SA
•Astfel, în ciuda dispoziţiilor imperative ale art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă, care obligă instanţa de judecată să precizeze în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, prima instanţă nu a adus nici un argument pentru care a înlăturat toate apărările pe fond ale pârâtei SC X ROMÂNIA SA.
•S-a criticat faptul că prima instanţă şi-a fundamentat decizia de anulare a Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx exclusiv pe actele de urmărire penală (finalizate de altfel cu o soluţie de netrimitere în judecată) pe care le-a preluat trunchiat şi le-a interpretat partinic, în condiţiile în care, aşa cum s-a apreciat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nu are caracterul unei hotărâri definitive, şi, ca urmare, instanţa civilă este obligată să judece acţiunea civilă stabilind ea însăşi, pe bază de probe, pe lângă prejudiciul suferit, culpa celui care se pretinde că l-a provocat şi legătura cauzală dinte aceste elemente.
Astfel s-a criticat în continuare faptul că Judecătoria Darabani a apreciat că se impune anularea contractului XXX/xx.xx.xxxx de vreme ce organele de cercetare penală au relevat numai că fapta pârâtului M. I. îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals, fără a mai verifica în concret dacă sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a acestei sancţiuni cu caracter civil.
Astfel s-a criticat faptul că prima instanţă nu a verificat în cadrul cercetării judecătoreşti dacă pretinsa falsificare a contractului a produs vreo vătămare şi cine a suferit această vătămare, şi dacă această pretinsă vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx.
S-a arătat că prima instanţă nu s-a preocupat nici de aspectul că în faţa tribunalului arbitral şi al instanţelor comerciale învestite cu anularea hotărârii arbitrale, pretinsa parte vătămată SC Y SRL a recunoscut în mod expres existenţa Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx încheiat cu SC X România SA pentru cultivarea a 130 ha de teren şi nici nu a verificat de ce SC Y SRL a înţeles să conteste existenţa acestui contract abia în momentul în care a fost a obligată în mod definitiv şi irevocabil la plata de despăgubiri.
Pe fond s-a evocat faptul că sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx este netemeinică şi nelegală, nefiind date condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a fi aplicată sancţiunea anulării contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx.
S-a arătat că nu există faptă ilicită, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de anulare a contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx fiind un document extrajudiciar, întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală şi nu în prezenta cauză, nefiind efectuat în condiţii de contradictorialitate cu apelanta, impunându-se efectuarea unui nou raport de expertiză grafoscopică în depline condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului la apărare a tuturor părţilor.
Astfel, s-a evocat în continuare că raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică reprezintă un document extrajudiciar întocmit în dosarul de urmărire penală şi nu în prezenta cauză, soluţia instanţei de fond fiind cu atât mai inechitabilă cu cât, aşa cum s-a menţionat anterior SC X România SA nu a fost parte în respectivul dosar penal, dar este nevoită să suporte consecinţele procesului civil care a fost soluţionat pe baza unor probe pe care nu le-a cunoscut la momentul administrării lor.
Pe de altă parte, în paginile raportului dedicate analizei art. 3 din contractul XXX/xx.xx.xxxx, comparativ cu acelaşi articol din contractul prezentat de Y SRL nu s-au regăsit argumentele de ordin ştiinţific care justifică concluzia specialistului criminalist exprimată la punctul 6 din concluziile raportului, potrivit căreia cifra 3 înaintea grupului de cifre „900” şi cifra 1 înaintea grupului de cifre „30” ar reprezenta modificări ce au fost efectuate prin scriere ulterioară cu instrument scriptură asemănător, celui cu care au fost executate menţiunile iniţiale, încărcat cu aceiaşi substanţă scripturală din punct de vedere cromatic.
Un alt aspect esenţial în analiza contractelor învederat în permanenţă de pârâtă organului de urmărire penală a fost faptul că singurul format de hârtie folosit de X ROMÂNIA SA pentru contractele de producere, cumpărare, livrare şi plată a rădăcinilor de sfeclă în anul 2006 a fost formatul A 3 (în care prima şi ultima pagină din contract sunt pe aceiaşi filă, iar paginile 2 şi 3 se află pe versoul aceleaşi file, tocmai pentru a preveni săvârşirea de infracţiuni), iar nu formatul A 4, însă în raport nu s-a sesizat această diferenţă, esenţială de format A 3.
De asemenea, s-a arătat că însăşi pârâta SC Y SRL a recunoscut expres existenţa şi şi-a asumat conţinutul Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx pe care l-a încheiat pentru cultivarea cu sfeclă de zahăr a 130 ha, astfel cum rezultă din cuprinsul concluziilor scrise depuse de Y SRL în dosarul de arbitraj nr. XXX/2007.
În continuare s-a redat susţinerea SC Y SRL care a recunoscut că a însămânţat conform contractului XXX/xx.xx.xxxx cele 130 ha contractate fapt pe care l-a efectuat conform antecalculaţiei nr. 54/ 4 aprilie 2006.
Aşadar, a concluzionat apelanta că din cele expuse mai sus rezultă că la momentul soluţionării litigiului ce a format obiectul dosarului arbitral XXX/2007 al Curţii de Arbitraj , SC Y SRL prin reprezentantul său legal nu numai că nu a afirmat că , contractul CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx ar fi fost falsificat prin presupuse adăugiri ulterioare, nu numai că nu a negat vreun moment existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate prin CPCLP nr. XXX/xx.xx.xxxx (în speţă realizarea a 130 ha sfeclă zahăr) ci, dimpotrivă , a recunoscut în mod expres acest contract şi obligaţiile derivând din el.
Se susţine în continuare că existenţa unui singur contract CPCL P XXX/xx.xx.xxxx pentru suprafaţa de 130 ha sfeclă, iar nu a două contracte (unul de 100 ha şi altul de 30 ha cum susţine Y) este susţinută de prevederile art. 2.3 din Acordul interprofesional pentru sfeclă de zahăr, aprobat prin Ordinul MAPDR nr. 1188/2005, fila 113 dosar urmărire penală care prevede că: „între cultivator şi fabrică va fi încheiat un contract de producere, cumpărare, livrare şi plată (CPCLP) recunoscut de Ministerul Agriculturii , Pădurilor, Dezvoltării Rurale ca instrument legal pentru acordarea subvenţiei pe produs pentru recolta anului 2006.”
De asemenea, a fost criticat şi modul de interpretare a declaraţiei pârâtului M. I. din faza cercetării penale şi faptul că prima instanţă a ignorat declaraţiile şi explicaţiile acestui pârât oferite organului de cercetare penală la audierea din xx.xx.xxxx, atunci când, confruntat cu originalele contractelor exhibate de SC Y SRL a arătat că nu crede că îi aparţine şi că îşi aminteşte de existenţa şi încheierea unui singur contract cu acest furnizor.
S-a arătat că în speţă nu s-a făcut nici dovada vătămării care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea contractului CPLPC nr. XXX/xx.xx.xxxx evocându-se faptul că din totalul de 130 ha asumate oricum Y nu a realizat decât 94 ha sfeclă, fapt afirmat de raportul de constatare semnat de ambele părţi (f.44 ds jud. Darabani) fiind lipsit de relevanţă dacă totalul de 130 ha este privit ca un întreg sau ca o sumă dintre 100 şi 30 ha calculul aritmetic fiind acelaşi.
Chiar şi în ipoteza în care ad absurdum s-ar admite că au existat două contracte ( unul încheiat pentru 100 ha şi altul pentru 30 ha), despăgubirile la care ar fi fost obligată SC Y SRL de către tribunalul arbitral ar fi fost în acelaşi cuantum pârâta neîndeplinindu-şi integral obligaţiile în nici o variantă contractuală, penalităţile de 30% din valoarea producţiei de sfeclă de zahăr contractate colectându-se chiar şi în ipoteza celei mai uşoare neexecutări.
S-a arătat în continuare că oricum pretinsul prejudiciu invocat de SC Y SRL nu este unul cert şi efectiv, întrucât SC X ROMÂNIA SA a fost în imposibilitatea de a-şi recupera de la debitoarea sa această creanţă, întrucât prin sentinţa comercială nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. XXXX/40/2009 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la debitoarea SC Y SRL. Şi că prin urmare, potrivit art. 36 din Legea 85/2006 toate acţiunile judiciare şi măsurile de executare silită formulate împotriva debitoarei falite au fost suspendate de drept.
Nici până în prezent creditoarea SC X România SA nu şi-a acoperit prejudiciul suferit prin executarea defectuoasă a Contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx şi nu a reuşit să execute suma de 120.978 ron acordată cu titlu de despăgubiri prin sentinţa arbitrală nr. XXX/xx.xx.xxxx, definitivă şi irevocabilă.
Prin întâmpinarea la apel (fila 61 – 65 dosar apel) pârâta S.C. Y SRL Botoşani a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
În motivele întâmpinării a arătat că în realitate au existat două contracte, respectiv contractul nr. XXXX/xx.xx.xxxx – pentru cultivarea a 100 ha sfeclă de zahăr şi contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx pentru cultivarea a 30 de ha de sfeclă de zahăr, ambele contracte având aceleaşi clauze contractuale, dar privind suprafeţe de teren diferite şi cultivate în condiţii diferite şi de aceea nu a fost posibilă realmente cumularea lor într – unul singur.
Astfel, dacă pentru suprafaţa de 100 ha s –a realizat întreaga producţie, cea de –a doua suprafaţă de 30 de ha a fost calamitată datorită folosirii unui teren impropriu.
Pentru că odată cu pregătirea terenului pentru anul următor s –a constatat că recoltarea suprafeţei de 100 ha nu s –a făcut în condiţiile contractate întrucât maşina de recoltat a lăsat circa 30% din producţie în pământ, tăind rădăcinile, pârâta în cauză a solicitat despăgubiri de la S.C. „X” S.A care în loc să analizeze şi să remedieze paguba, a falsificat contractul de 30 ha, anulându – l pe cel de 100 ha aşa cum rezultă din cercetarea făcută de Parchet (creând artificial un singur contract cu valoare mai mare).
Prin urmare, s –a arătat în continuare că acest contract (de 30 ha) este contractul la care trebuie să se raporteze instanţa atât pentru calificarea căii de atac cât şi cu privire la situaţia de fapt, repunerea în situaţia anterioară vizând anularea contractului fals şi reţinerea celui real de 30 ha.
S –a mai arătat că situaţia de fapt privind existenţa celor două contracte a fost dovedită cu procesele – verbale de recepţie şi restituire din xx.xx.xxxx întocmite separat pe cele două suprafeţe, dar şi cu faptul că pârâta a şi obţinut o despăgubire de la Allianz Ţiriac Asigurări S.A daună ce s –a acordat pentru contractul de 30 ha, pentru 14,42 ha, iar nu din cel de 100 ha sau de 130 ha, cum greşit au susţinut apelanţii.
O probă incontestabilă ce a condus la reţinerea falsului, a reprezentat – o raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. XXXXXX/2010, care atestă existenţa unui contract fără număr şi fără dată, între aceleaşi societăţi, cu modificări efectuate prin scriere ulterioară ce constau în inserarea cifrei 1 înaintea grupului de cifre 30 – indici ce vizau suprafaţa şi în inserarea cifrei 3, înainte de grupul de 900 t – indici ce făceau referire la producţie.
De altfel, a evocat în continuare pârâta S.C. Y în întâmpinare că M. I., cel căruia i s –a atribuit înscrierea falsă, a recunoscut în declaraţia dată în faţa organelor de Poliţie (fila 57 dosar Parchet) că între S.C. X S.A şi S.C. Y s –au încheiat două contracte de producere, cumpărare, livrare şi plată a sfeclei de zahăr, unul pentru 100 ha şi altul pentru 30 ha.
În legătură cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de apelantă s –a arătat că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare pe motiv că ordonanţa Parchetului nu cuprinde această dispoziţie complementară. În primul rând, se impune precizarea că nici un text legal nu prevede expres că inserarea / neinserarea unei dispoziţii complementare de natură penală într – o ordonanţă penală, se asimilează vreunei proceduri prealabile civile, iar în al doilea rând nu se poate echivala o dispoziţie penală cu o procedură prealabilă de natură civilă.
Câtă vreme, s –a evocat în continuare de pârâta S.C. Y SRL Botoşani în întâmpinare, Parchetul avea calitate procesual – activă şi a respectat termenul civil de anulare, nimeni nu – i poate îngrădi dreptul de a cere anularea unui contract fals.
Mai mult, desfiinţarea unui înscris fals, reprezintă potrivit Î.C.C.J o obligaţie : „expresia „se dispune” , folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedind faptul că, în situaţia dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanţa civilă”
Apelul declarat este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce priveşte motivul vizând excepţia inadmisibilităţii cererii introductive, pentru aceea că Ordonanţa din 24 inie 2011 a prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani nu a dispus măsura complementară a sesizării instanţei civile cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a contractului nr. XXX/xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoşani o apreciază neîntemeiată.
Astfel, textul procedurii penale nu condiţionează legitimitatea procurorului de a introduce o astfel de cerere, de o astfel de menţiune, ci dimpotrivă stabileşte prin art. 245 alin. 1 Cod procedură penală că este obligat să sesizeze instanţa civilă.
În cauză nu este dată nici critica vizând nemotivarea sentinţei de fond, care în considerentele sale a răspuns atât excepţiilor ridicate de S.C. X România .. (care nu se impun a fi reluate) enunţând inclusiv argumentele pentru care a reţinut o anumită situaţie de fapt, instanţa fiind suverană a aprecia probele din punctul de vedere al concludenţei şi pertinenţei lor, iar faptul că a dat relevanţă unor probe contestate de apelantă (raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, altor înscrisuri din dosarul de urmărire penală) nu înseamnă că nu şi – a motivat soluţia, ci doar că nu şi –a însuşit apărările apelantei.
Trebuie arătat aici că înscrisurile din dosarul de urmărire prenală precum contractele încheiate pentru suprafaţa de 100 ha şi 30 ha de părţi, procesele – verbale de recepţie, cererile adresate de pârâta S.C. Y SRL Botoşani la APIA în vederea obţinerii sprijinului financiar pentru înfiinţarea culturilor, declaraţiile învinuitului, etc. nu se impuneau a fi depuse din nou (în copie) şi în dosarul instanţei putând fi cercetate şi analizate în acelaşi mod din dosarul de urmărire penală
Pe fond se reţin următoarele:
Într-adevăr pentru pronunţarea judecătorească a sancţiunii anulării unui contract este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii care se desprind din cele ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vătămare, culpă şi legătură cauzală între faptă şi vinovăţie, şi desigur vătămarea să nu poată fi remediată decât prin anulare actului ilicit.
În speţă, sunt îndeplinite toate aceste condiţii şi în primul rând fapta de falsificare prin care a fost întocmit contractul XXX/xx.xx.xxxx care rezultă din coroborarea tuturor probelor dosarului şi susţinerilor părţilor implicate şi nu în mod special şi singular, din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 622776/16 nov. 2010 contestat de pârâtă SC X SA, decât în măsura în care şi acest înscris se coroborează cu celelalte probe ale cauzei şi tind la o concluzie unică şi pertinentă.
În expunerea motivelor pe care Tribunalul Botoşani şi-a întemeiat soluţia instanţa va evoca la început situaţia de fapt reţinută şi apoi dovezile pe care se fundamentează.
Între părţi s-au încheiat două contracte: contractul nr. XXX/xx.xx.xxxx(f. 22 ds. apel vol.II) pentru suprafaţa de 100 ha şi contractul nedatat şi fără număr încheiat pentru suprafaţa de 30 ha (filele 10 – 18 dosar penal nr. XXX/2009 ataşat) şi nu un sigur contract pentru suprafaţa de 130 ha.
Această situaţie de fapt rezultă din declaraţia pârâtului M. I. care recunoaşte existenţa anterioară a contractului încheiat la xx.xx.xxxx pentru suprafaţa de 100 ha, fapt însuşit şi de apelantă însă cu specificaţia că la cererea reprezentantului pârâtei SC Y SRL – A. D. de a se mări suprfaţa pentru ca acesta să încaseze subvenţii mai mari care se acordau funcţie de suprfaţa cultivată/semănată, pârâtul a întocmit un nou contract pentru 130 ha.
Prin urmare, a arătat M. I. că a convenit cu SC Y SRL să fi anulat contractul de 100 ha şi să fie întocmit un contract nou pentru 130 ha, ori, susţinerea pârâtului este în contradicţie u înscrisurile prezentate la APIA de reprezentantul Y SRL „în vederea obţinerii unor subvenţii mai mari”.
Astfel, la xx.xx.xxxx (f. 88 ds penal) acesta din urmă depune o cerere pentru o suprafaţă de 100 ha, iar la data de xx.xx.xxxx (f.89 ds penal ) o altă cerere pentru acordarea sprijinului financiar pentru încă o suprafaţă de 30 ha cultivată cu sfeclă de zahăr în anul 2006 şi deci nu contract unic pentru 130 ha, sau unul pentru 130 ha şi altul pentru 30 ha.
Nici nu ar fi avut cum, consideră Tribunalul Botoşani să solicite la xx.xx.xxxx sau chiar la xx.xx.xxxx, subvenţii în temeiul unui contract ce s-ar fi încheiat ulterior, adică la xx.xx.xxxxpentru că actul era condiţia formulării cererii de subvenţie şi chiar potrivit susţinerilor lui M. Ion cererea trebuia însoţită şi de procesul verbal de recepţie al lucrării de semănat.
Ori, pentru acordarea sprijinului financiar reprezentantul SC Y SRL a ataşat două contracte unul 100ha şi unul de 30 ha şi nu unul singur de 130 ha fapt ce rezultă inclusiv din adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx (785 ds. penal ataşat) emisă de către APIA Centru jud. Botoşani prin care la solicitarea IPJ Botoşani Serviciul de Investigare al Fraudelor înaintează acestui organ penal „xerocopii după cererile solicitantului nr. X/xx.xx.xxxx şi nr. XX/xx.xx.xxxx şi după contractele de producere, cumpărare, livrare şi plată rădăcinilor de sfeclă de zahăr în anul agricol 2006 ataşate acestor cereri.
Deci, au fost înregistrare la acest organ două contracte însumând 130 ha şi nu unul singur, convenţiile fiind încheiate anterior formulării cererilor şi nu inexistente la momentul înregistrării solicitărilor.
Mergând mai departe, procesele verbale de recepţie şi restituire au fost încheiate la xx.xx.xxxx pentru suprafeţe diferite respectiv 30 ha (f. 86 ds. penal ataşat) şi 100 ha (f.87 ds. penal) ori şi aceste două înscrisuri confirmă susţinerea că acordarea subvenţiilor de către APIA presupunea depunerea contractelor dar şi a proceselor verbale de recepţie pentru fiecare contract în parte.
În apărare pârâta SC X a invocat în motivele de apel că prevederea legală reprezentantă de art. 2.3 ds Ordinul MAPDR 1188/2005 impunea întocmirea unui contract unic şi de aceea s-a încheiat un contract de 130 ha, însă analizând textul Tribunalul Botoşani constată că cerinţa legiuitorului a fost încheierea unei singure convenţii în considerarea produselor de aceeaşi natură şi nu a unui singur contract indiferent de suprafeţele contractate şi momentul lor, şi de altfel, susţinerea aceasta a apelantei este contrazisă de declaraţiile unuia din reprezentanţii săi, dată în faţa cercetării penale, care a arătat că „încheierea unui contract unic ţinea de fapt „de practica societăţii”.
Concluzionând, ideea existenţei unui contract unic şi deci necesitatea încheierii la xx.xx.xxxxa contractului de 130 ha în loc cel de 100 ha (încheiat de fapt în martie 2006, fundamentată de pârâta S.C. X SRL Botoşani pe mai multe susţineri, una că reprezentantul Y a dorit subvenţii mai mari pentru 130ha în loc de 100 ha, alta că era o prevedere legală care impunea formatul unic şi în sfârşit practica societăţii, este în totală contradicţie cu actele dosarului, şi nu a fost probată.
Prin urmare, pentru Tribunalul Botoşani este evident că au fost două contracte chiar şi fără a da relevanţă în mod special recunoaşterii persoanei care a modificat contractul încheiat pentru cele 30 ha,ci pentru că această recunoaştere dată în faza urmării penale se coroborează cu celelalte susţineri reţinute de instanţă în aliniatele precedente.
În ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico ştiinţifică din faza urmării penale pe care instanţa de fond şi-a întemeiat în mod esenţial soluţia, criticat în apel pentru neadministrarea probei în condiţii de contradictorialitate, Tribunalul Botoşani a dispus efectuarea unui raport criminalistic la cererea apelantei în cauză, de Laboratorul de Expertize Criminalistice Iaşi (f. 36 verso). Din acest document rezultă că „nu există indicii de intervenţie ulterioară” momentului completării asupra menţiunilor cifrice corespunzătoare art. 3 din contractul de producere, cumpărare, livrare şi plată a rădăcinilor de sfeclă de zahăr în anul 2006 nr. XXX/xx.xx.xxxx aferent rubricilor „cantitatea de sfeclă de zahăr contractată” şi „suprafaţa care se va cultiva cu sfeclă de zahăr”, expertiza concluzionând că nu se poate stabili dacă cifrele „3” şi „1” au fost executate concomitent cu grupul de cifre „900”, respectiv „30” sau ulterior adăugând în faţa grupului de cifre „900” respectiv „30”.
Prin urmare, expertiza deşi nu confirmă concluziile raportului de expertiză tehnico ştiinţifică nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx invocat în acţiune de reclamanta nici nu infirmă o atare posibilitate, fiind foarte greu de stabilit cu certitudine o asemenea intervenţie în condiţiile în care menţiunile completării lor pe actele în litigiu provin de la o singură persoană şi s-a făcut cu acelaşi instrument de scriere, stilou cu bilă încărcat cu pastă albastră şi de aceeaşi nuanţă şi proprietate, expertul neputând stabili dacă este vorba de acelaşi acte sau exemplare diferite ale aceluiaşi act, iar în ceea ce priveşte formatul a paginii A 3 , care se compune din lipirea pe linia mediană a paginii A 4, reţinându –se că este nerelevant acest aspect din perspectiva paginii pe care a fost completat.
În orice caz , faptul că raportul de expertiză nu exclude nici o variantă în ceea ce priveşte intervenţia pe contractul încheiat iniţial pentru 30 ha, va fi avut în vedere în contextul probelor evocate, dar şi pentru cele ce urmează şi aici vor fi analizate apărările părţii adverse.
– Pârâta SC Y a recunoscut întotdeauna că a cultivat o suprafaţă totală de 130 ha conform contractelor încheiate cu SC X nr. XXX/xx.xx.xxxx şi chiar apelanta a citat în motivele sale de apel susţinerile SC Y din concluziile scrise depuse în dosarul de arbitraj nr. XXX/2007 potrivit cărora „SC Y”SRL a însămânţat conform contractului XXX/xx.xx.xxxx cele 130 ha contractate cu SC X România SA, ori recunoaşterea sa privind întinderea suprafeţelor convenite de părţile litigiului se coroborează cu toate înscrisurile şi dovezile de până acum, ori dacă contractul încheiat pe 100 ha în martie 2006 a devenit contractul XXX/xx.xx.xxxx pentru 130 ha , înseamnă o obligaţie pentru 160 ha, pentru care deşi reprezentantul S.C. Y SRL Botoşani a dorit subvenţii mai mari, cum a motivat pârâtul M. I. încheierea noului contract pentru 130 ha, nu a prezentat la APIA înscrisul falsificat, ci înţelegerile celor două părţi vizând un total 130 ha, contracte care existau şi trebuiau să existe la data la care s-au formulat cererile.
Deci, pârâta SC Y SA Botoşani a recunoscut în cadrul tuturor litigiilor că s-a obligat faţă de pârâta – apelantă SC X SA pentru o suprafaţă de 130 ha, dar în temeiul a două contracte, iar această situaţie este întărită de: demersurile efectuate la instituţiile oficiale, de răspunsul acestora la relaţiile solicitate de organele de cercetare penală privind existenţa convenţiilor, de recunoaşterea pârâtului M. I. (că a modificat ulterior contractul) şi nu în ultimul rând de persoana interesată să producă aceste modificări
Mai mult, dacă pârâta S.C. „Y” SRL Botoşani nu s-a folosit de înscrisul falsificat pentru a obţine subvenţii mai mari, la organul abilitat să le acorde, fiind înregistrate două contracte, se impune a fi analizat cine era interesat să producă acele modificări (falsuri).
În contextul acestei analize tribunalul Botoşani reţine două aspecte esenţiale, unul privind recunoaşterea pârâtei S.C „Y” SRL Botoşani că a realizat doar 94 ha din cele 100 ha şi al doilea că locaţiile terenurilor înscrise în cele două contracte sunt diferite, unele parcele fiind calamitate .
Că sunt două amplasamente o dovedeşte inclusiv declaraţia dată la organul de cercetare penală de învinuitul M. I. care recunoscând existenţa unui proces – verbal de recepţie pentru suprafaţa de 100 ha şi unul pentru 30 de ha a arătat că primul teren este în frontieră cu comuna Viişoara, iar cel de –al doilea este „ Lângă Prut” (declaraţia file 37 dosar apel)
Dacă luăm în considerare că pentru acesta din urmă s –a întocmit un proces – verbal de constatare a prejudiciului cauzat de factorii de mediu (fila 28 dosar penal) care din punctul de vedere al pârâtei S.C „Y” Botoşani are relevanţă în ceea ce priveşte modul de evaluare al daunelor pe care trebuie să le plătească S.C. „X” putem cu uşurinţă să înţelegem de ce pentru această societate este important să rămână două contracte.
Este adevărat şi faptul că i se impută pârâtei S.C. „Y” S.A. Botoşani antedatarea acestui proces – verbal (mai 2003) însă deşi nu face obiectul cercetării judecătoreşti a acestei cauze, Tribunalul Botoşani notează cu titlu de observaţie că în cuprinsul acestui formular tipizat se regăseşte perioada la care se referă, respectiv xx.xx.xxxx– xx.xx.xxxx.
Prin urmare, este necontestabilă existenţa faptei, vinovăţia săvârşirii sale rezultând din aceea că orice convenţie presupune acordul persoanelor semnatare, ori în speţă SC Y SRL Botoşani este străină de modificările de contract inserate în mod unilateral de angajatorul SC X ROMÂNIA, voinţa unui contractant neputând fi substituită de nimeni, iar pentru a reclama acest fapt partea nu trebuie să aleagă un moment anume.
În ceea ce priveşte prejudiciul, apelanta a mai susţinut că acesta nu este dat în speţă întrucât şi dacă suprafaţa de 130 ha pe care s-a angajat pârâta SC Y SRL a fost înscrisă într-un contract unic, sau s-ar compune din două suprafeţe, suprafaţa efectiv cultivată a fost de 94 ha, pentru restul datorându – se penalităţile contractuale, încât nu justifică o vătămare pentru care ar putea fi desfiinţat actul contestat.
Tribunalul Botoşani apreciază referitor la acest aspect că vătămarea este dată de faptul că nimănui nu-i poate fi imputată obligaţia pe care nu a contractat-o şi pentru care nu şi-a exprimat voinţa, iar în al doilea rând au fost explicate raţiunile pentru care pârâta S.C. Y se consideră prejudiciată cu ceea ce priveşte calculul daunelor.
Aşa fiind, faţă de cele evocate în precedent, Tribunalul Botoşani a considerat critica apelantei nefondată, va respinge apelul şi va păstra soluţia Judecătoriei Darabani ca fiind legală şi temeinică, făcând aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC X SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Darabani, pe care o păstrează, în contradictoriu cu reclamantul intimat Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, şi pârâţii intimaţi M. I. şi SC Y SRL – prin administrator judiciar
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.
Preşedinte, Judecător, Grefier,
