Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 24.10.2014, sub nr. (..), reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat obligarea pârâtului T.M, la plata sumei de 100,45 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare furnizate de reclamanta, aferente perioadei februarie – mai 2014, a sumei de 6,36 lei, cu titlu de penalitati de întârziere, calculate la acest debit de la data scadentei pâna la data formularii actiunii, a penalitatilor de întârziere calculate în continuare, pâna la plata efectiva a debitului principal si cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamanta a aratat ca, în baza contractului nr.29/03.11.2011 si a conventiei de facturare individuala nr. 13401/02.12.2013, reclamanta a furnizat pârâtului apa potabila si a preluat apa uzata si meteorica.
Reclamanta a precizat ca pârâtul nu a achitat facturile emise pentru serviciul prestat de aceasta, în baza contractului mentionat mai sus, pentru perioada februarie – mai 2014, desi a fost notificat în acest sens.
În ceea ce priveste penalitatile de întârziere, reclamanta a sustinut ca este îndreptatita a le solicita, pârâtul fiind obligat a le suporta, în temeiul art. 19 din contractul încheiat între parti, având în vedere si dispozitiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apa si de canalizare si art. 120 alineat 7 din Codul Fiscal.
În drept, cererea a fost întemeiata pe prevederile art. 1350, ale Legii nr. 241/2006 si pe cele ale art. 1025-1032 Cod Procedura Civila.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 50 lei, conform art. 6 alineat 1 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus: listing, notificare nr.957/2014, contractul nr.29/2011, conventia nr. 13401, facturi restante, tabel cu proprietarii care sunt de acord cu facturarea individuala, tabel cu defalcarea consumurilor, borderou de transmitere facturi si certificat constatator emis de O.R.C.
În probatiune, reclamanta a solicitat încuviintarea si administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanta, nu a depus formularul de raspuns completat corespunzator si nu a raspuns pretentiilor reclamantei printr-un alt mijloc adecvat.
Instanta a încuviintat pentru reclamanta proba cu înscrisuri, luând act ca acestea au fost depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Între reclamanta si Asociatia de proprietari S, a fost încheiat contractul nr. (…)/03.11.2011, având ca obiect furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa potabila si de canalizare de catre reclamanta în favoarea asociatiei. În baza acestuia, constituind Anexa A la contract, între reclamanta, Asociatia de proprietari si pârât s-a încheiat conven?ia de facturare individuala a consumurilor de apa si canalizare, înregistrata sub nr.13401. În temeiul acestora, reclamanta presta serviciul de alimentare cu apa si de canalizare, pârâtul obligându-se sa plateasca contravaloarea acestui serviciu, în termenul stipulat în contract.
Instanta retine ca între parti au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligatiilor asumate în acest cadru, atrage raspunderea partii în culpa.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanta are în vedere, principiul fortei obligatorii a contractului, consacrat de dispozitiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între partile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-si respecte obligatiile asumate.
De asemenea, prevederile art. 1350 alineat 1 si 2 Cod Civil impun oricarei persoane sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat, iar pentru situatia în care, fara justificare nu îsi îndeplineste aceasta îndatorire, aceasta este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, în conditiile legii.
În egala masura, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptatit la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, si poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natura a obligatiei, atunci când aceasta executare nu este imposibila.
În plus, pentru nerespectarea la scadenta a unei obligatii având ca obiect o suma de bani, posibil a fi executata în natura, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta, pâna la momentul platii, în cuantumul convenit de parti, conform art.1535 alineat 1 Cod Civil, iar art. 1539 Cod Civil permite cumulul penalitatii cu executarea în natura a obligatiei principale în situatia în care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea la timp a obligatiilor asumate.
În speta, instanta apreciaza ca, în cauza, sunt pe deplin îndeplinite conditiile raspunderii civile contractuale în sarcina pârâtului: fapta ilicita savârsita cu vinovatie, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligatiei ce reclamanta sustine a fi fost încalcata de pârât (obligatia de plata a serviciilor furnizate de reclamanta – obligatie pozitiva, de rezultat), instanta retine ca reclamantei îi revine sarcina de a proba existenta obligatiei, prin contractul legal valabil încheiat între parti si prejudiciul, legea instituind o prezumtie de culpa a debitorului, prin simplul fapt al neexecutarii obligatiei. În ceea ce priveste fapta ilicita, ca element al raspunderii contractuale, neexecutarea obligatiei reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este rasturnata, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, facând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanta retine ca dovedita raspunderea contractuala a pârâtului. Acesta, desi a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei – furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa potabila si de canalizare, nu a achitat la scadenta contravaloarea acestor servicii, furnizate conform facturilor depuse la dosar, în cuantum de 100,45 lei, debit aferent perioadei februarie – mai 2014.
Pârâtul a fost notificat de reclamanta, anterior declansarii litigiului, cu privire la debitul restant.
Reclamanta a solicitat si penalitati de întârziere aferente debitului principal, mentionat mai sus.
Pentru nerespectarea la scadenta a obligatiei de plata a serviciilor furnizate de reclamanta, pârâtul datoreaza acesteia din urma, penalitati de întârziere, în conformitate cu dispozitiile legale mentionate mai sus, ce reglementeaza raspunderea civila contractuala si daunele – interese, raportate la art. 19 din conventia de facturare individuala nr. 13401, încheiata între parti, în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor în vigoare.
Având în vedere dispozitiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, precum si ale art. 19 din conventia mentionata, cererea de obligare a pârâtului la plata penalitatilor de întârziere, de la scadenta debitului de 100,45 lei, pâna la achitarea lui efectiva, este întemeiata, instanta urmând sa o admita. În consecinta, instanta va obliga pârâtul la suma de 6,96 lei, cu titlu de penalitati de întârziere calculate la debitul principal, de la data scadentei pâna la data formularii actiunii si penalitati de întârziere calculate la debitul principal, în continuare pâna la achitarea efectiva a acestuia.
Reclamanta a solicitat si obligarea pârâtului la plata sumei de 30 lei, reprezentând taxa notificare.
Asa cum s-a aratat mai sus, pârâtului i-a fost comunicata, prealabil demararii actiunii, o notificare, înregistrata sub nr. 957 la B.E.J. D.D, prin care acesta a fost somat sa achite debitul ce face obiectul actiunii. Alaturi de aceasta notificare, reclamanta a depus la dosarul cauzei, factura nr.3084/01.07.2014 emisa de B.E.J. D.D, pentru onorariul aferent unor notificari, inclusiv a celei mentionate mai sus si chitanta de plata a facturii respective.
Având în vedere principiul acoperirii integrale a prejudiciului produs reclamantei prin fapta ilicita a pârâtului, fata de considerentele mai sus expuse ?i de dispozitiile legale analizate, instanta apreciaza ca pretentiile deduse judecatii de reclamanta, având ca obiect sumele reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare, penalitati de întârziere si suma de 30 lei, reprezentând contravaloare taxa notificare, sunt întemeiate.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecata, conform dispozitiilor art. 453 Cod Procedura Civila si art. 1031 Cod Procedura Civila, retinând culpa procesuala a pârâtului în declansarea prezentului litigiu, instanta îl va obliga pe acesta la plata catre reclamanta la plata cheltuielilor de judecata, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.
