Constatarea operării compensaţiei legale între două sau mai multe datorii reciproce stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se poate face în cadrul unei acţiuni în constatare de sine stătătoare ci numai în cadrul unei contestaţii la executare.
Curtea de Apel Craiova. Secţia comercială.
Reclamanta SC M. SA CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâta SC C. COM SRL solicitând instanţei să constate că a operat compensarea datoriilor lor reciproce până la concurenţa sumei de 277.251.354 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că există datorii reciproce stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile iar, în temeiul art. 1144 C. civil, a operat compensaţia de drept a datoriilor reciproce certe, lichide şi exigibile.
Prin sentinţa nr. 3501/2006 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reţinându-se faptul că litigiul este comercial, iar în urma compensării, datoria SC C. COM SRL către SC M. SA este de peste un miliard lei( Rol).
Prin sentinţa nr. 3364/20 iunie 2006 Tribunalul Dolj a respins cererea, reţinând că, deşi părţile au creanţe reciproce, în speţă au fost săvârşite acte incompatibile cu compensarea legală a acestora în condiţiile în care s-a solicitat executarea silită a creanţelor lor, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei legale sau judiciare.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Curtea va admite apelul, având în vedere următoarele considerente:
Deoarece creanţele a căror compensare se solicită provin din titluri executorii, respectiv hotărâri judecătoreşti irevocabile, Curtea apreciază că numai în cadrul unei contestaţii la executare se poate analiza eventuala stingere a obligaţiilor reciproce sau compensarea acestora.
O cerere în constatare, cu caracter de sine stătător, având ca obiect compensarea unor datorii reciproce putea fi promovată numai în situaţia în care ne-am fi aflat în prezenţa unui litigiu de fond, nesoluţionat, având ca obiect pretenţii reciproce.
Cum, în speţă, ne aflăm în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti care au tranşat în mod irevocabil aspecte de fond referitoare la cuantumul şi caracterul creanţelor, compensarea datoriilor reciproce decurgând din aceste titluri executorii nu poate fi realizată decât în cadrul executării.
Ca atare, Curtea apreciază că în speţă acţiunea promovată de reclamantă are caracterul unei contestaţii la executare.
Este irelevant în cauză faptul că mai există încă două contestaţii la executare pe rolul instanţelor judecătoreşti , respectiv contestaţia la executare formulată de SC C. COM SRL împotriva procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la 21.06.2004, ce formează obiectul dosarului nr. 4040/2005 al Tribunalului Dolj sau contestaţia la executare formulată de SC M. SA, ce formează obiectul dosarului nr. 24279/2004 al Judecătoriei Craiova, cauze suspendate în temeiul dispoziţiilor 244 pct.1 C.pr. civ.
Astfel, Curtea apreciază că prezenta acţiune, ce are caracterul unei contestaţii la executare, este independentă din punct de vedere juridic de celelalte două acţiuni sus-menţionate.
Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. 1 C.pr. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Cum, în speţă, instanţa de executare este judecătoria, competenţa materială, în primă instanţă, în ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare, aparţine acesteia.
Deoarece tribunalul s-a declarat competent a soluţiona cauza în primă instanţă , iar Curtea, ca instanţă de apel, având în vedere considerentele sus-menţionate, a stabilit o altă competenţă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. 2 C.pr. civ.
Aplicând dispoziţiile legale arătate, Curtea va admite apelul, va anula sentinţa apelată şi va trimite cauza spre judecare, în primă instanţă, Judecătoriei Craiova, ca instanţă competentă în soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
