R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 240
Şedinţa publică de la 10 martie 2016
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : …………
GREFIER : ……………..
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii civile formulată de către reclamanta S.C. Comerţ „……..” S.R.L.
în contradictoriu cu pârâţii S.C. R…………… C…. R…….. S.R.L. şi S.C. A….. D……. S.A., pentru constatare nulitate act.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din
data de 25 februarie 2016, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din
acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea
deliberării, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 10 martie 2016.
T R I B U N A L U L
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1619/119/2013, reclamanta SC
Comerţ ………. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R….. C…… R……….. SRL, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin
care să dispună anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 de denunţare a contractului de agent nr. AG022 din 16.12.2005, cu
consecinţa menţinerii valabilităţii acestui contract şi să constate că prevederile art. 10 respectiv 10.2 şi 10.3 sunt nule
absolut.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat, la data de 16.12.2005, contractul de agent
nr. AG022, pe durată nedeterminată, prevederile sale fiind respectate şi îndeplinite cu bună-credinţă de reclamantă.
Obiectivele de vânzări de A…. D….. au fost mereu îndeplinite, chiar şi în contextul crizei economice, depăşind cu mult media
pe ţară. În primul trimestru al anului 2010 reclamanta s-a clasat printre agenţii bonificaţi pentru realizarea obiectivului
de livrări în proporţie de 116,07%. Cu toate acestea, din partea conducerii SC A….. D….. SA s-a luat o decizie
discriminatorie împotriva reclamantei. La data de 14.06.2010, printr-o notificare, i s-a adus la cunoştinţă rezilierea
contractului de agent, decizie motivată de scăderea accentuată a pieţei din România şi adâncirea crizei economice şi
financiare. Însă, dreptul de a comercializa vehicule ca agent D….. a fost acordat fără întârziere unei alte societăţi, baza
de date a societăţii conţinând datele clienţilor din judeţul Covasna a fost pusă la dispoziţia societăţii M…. S.R.L.
Din notificare rezultă că pârâta a procedat la denunţarea unilaterală a Contractului în baza disp. art. 10 din
Contract, însă doar art. 10.3 reglementează ipotezele în care comitentul contractului de agent poate denunţa unilateral
contractul. Indicarea întregului articol 10 constituie o exercitare cu rea-credinţă a drepturilor contractuale de către
pârâtă. Singura ipoteză plauzibilă ar fi cea prevăzută la art. 10.3 litera i, ce vizează necesitatea de a reorganiza
integralitatea sau o parte substanţială a reţelei de agenţi. Or, o astfel de reorganizare nu a fost adusă la cunoştinţă
reclamantei, dreptul de a reprezenta D…. fiind acordat unei alte societăţi. Se încalcă astfel disp. art. 6 alin. 1 din L nr.
509/2002, precum şi disp. art. 14 alin. 1 din Codul Civil.
În concluzie, reclamanta arată că emiterea notificării de denunţare a contractului fără nicio explicaţie, cu
indicarea unui articol care constituie un capitol întreg din contract, reprezintă în mod evident o exercitare cu
rea-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor contractuale. Pentru aceleaşi considerente, disp. art. 10.2 potrivit cărora
oricare dintre părţi poate notifica intenţia de denunţare unilaterală a contractului, fără a argumenta în fapt şi în drept
decizia, sunt contrare disp. art. 6 alin. 1 din L nr. 509/2002.
În drept au fost invocate art. 1350 Cod Civil, disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 509/2002.
La cerere au fost ataşate contractul de agent (fila 8), notificarea nr. STR206/10.06.2010 (fila 50).
La data de 27.06.2013 reclamanta a formulat o completare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata de
daune materiale în cuantum de 550.000 Euro şi daune morale în cuantum de 500.000 Euro.
În motivare a arătat că despăgubirile constau în pierderea veniturilor din activitatea de vânzare maşini noi, costul
investiţiei făcute pentru expunerea şi vânzarea autoturismelor comercializate ca agent comercial al pârâtei, neamortizat prin
încetarea bruscă a contractului, pierderile materiale din cauza reacţiei clienţilor. Atitudinea pârâtei a afectat reclamanta
în plan profesional, economic, social şi moral. Situaţia creată de acest conflict a avut un impact negativ asupra imaginii
sale pe piaţă.
Pârâta SC R… C……… R……. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a
Tribunalului Covasna, excepţia netimbrării cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
În motivare se arată că pârâta nu este parte a contractului de agent şi nici semnatară a Notificării a cărei anulare se
cere, aceste documente fiind semnate de către SC A….. D….. SA, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă.
La data de 22.10.2013 reclamanta a depus o nouă completare de acţiune, solicitând introducerea în cauză a SC A…… D……..
SA. De asemenea, au fost modificate şi petitele acţiunii, respectiv s-a solicitat:
– în principal –
• anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 cu consecinţa menţinerii valabilităţii contractului
• anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 cu consecinţa menţinerii valabilităţii contractului
• să se constate că preved. art. 10.2 şi 10.3 sunt nule absolut
• să se constate că preved. art. 10.2 şi 10.3 sunt nule absolut
• obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 400.000 Euro
• obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 400.000 Euro
• obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 500.000 Euro
• obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 500.000 Euro
– în secundar
– în secundar
• să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizaţia nu au fost negociate de părţi iar cuantumul acesteia este
• să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizaţia nu au fost negociate de părţi iar cuantumul acesteia este
inechitabil
inechitabil
• să se stabilească cuantumul acestei indemnizaţii la un nivel echitabil
• să se stabilească cuantumul acestei indemnizaţii la un nivel echitabil
• obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 150.000 Euro .
• obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 150.000 Euro .
În motivare se arată că între SC A…. D…. SA şi SC R…. C……. R……… SRL s-a încheiat, la data de 16.12.2011, un contract
de colaborare prin care SC R…… a preluat, începând cu data de 1.01.2012, toate drepturile şi obligaţiile SC A….. D……. SA
decurgând din orice contract de agent, motiv pentru care acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în
care se solicită menţinerea valabilităţii contractului de agent.
În ce priveşte indemnizaţia în caz de încetare a contractului se arată că această clauză se găseşte în contractele de
agent încheiate şi cu alţi agenţi permanenţi, contractul fiind unul tipizat, de aderare, fiind încheiat fără vreo negociere
între părţi. De altfel, reglementarea contractuală în discuţie este contrară disp. art. 22 alin. 1 din L nr. 509/2002,
această indemnizaţie trebuind a fi determinată ca medie a comisioanelor încasate pe durata a 5 ani de contract. La data
transmiterii Notificării de reziliere relaţiile comerciale dintre părţi durau de 7 ani, prin urmare acordarea unei
indemnizaţii reprezentând comisionul pe o lună nu este echitabilă.
În ceea ce priveşte despăgubirile se arată că decizia intempestivă a pârâtei pune reclamanta în situaţia de a nu putea
recupera investiţia făcută în vederea executării acestor contracte.
Pârâta SC A…. D……. SA a formulat la data de 23.01.2014 întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei
teritoriale a Tribunalului Covasna, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune iar pe fond respingerea acţiunii ca
neîntemeiată.
În motivare se arată că de la încetarea Contractului, respectiv de la data primirii Notificării de denunţare din
10.06.2010 şi până la data chemării în judecată, 28.11.2013, a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani de zile, în cauză
găsindu-şi aplicabilitatea dispoziţiile privind termenul general al prescripţiei extinctive prevăzute la art. 3 alin. 1 din
Decretul 167/1958, republicat (legea sub incidenţa căreia a început să curgă prescripţia), în ceea ce priveşte dreptul la
acţiune cu privire la capetele de cerere privind pretenţiile materiale. În toată această perioadă îndelungată de timp,
reclamanta nu a făcut nici un demers faţă de pârâtă pentru a reclama vreunul din pretenţiile invocate în cererea de chemare
în judecată.
De asemenea, societatea reclamantă a încasat suma reprezentând indemnizaţia de denunţare, în valoare de 55.351,59 lei,
fără să conteste acest cuantum până la această dată. Pe de altă parte, art. 22 (5) din Legea nr. 509/2002 (aplicabilă
raportului juridic în speţă) prevede faptul că „dreptul la indemnizaţie se stinge dacă agentul nu îl pune în întârziere pe
comitent, cu privire la pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie.” Astfel, în
condiţiile în care reclamanta a încasat deja indemnizaţia stabilită conform Contractului, fără să o conteste, iar de la
încetarea Contractului a trecut mai bine de un an, respectiv peste 3 ani, orice pretenţii legate de această indemnizaţie sunt
prescrise.
Pe fondul cauzei se arată că contractul a fost agreat pe o perioadă nedeterminată, cu posibilitatea renunţării la
colaborare la iniţiativa oricăreia dintre părţi, cu respectarea prevederilor privind perioada de preaviz şi indemnizaţia
Agentului, în situaţia în care dreptul la denunţare ar fi exercitat de către A…… D….. S.A, care acţionează în calitate de
mandant în respectivul Contract. Acesta este şi motivul pentru care dispoziţiile Legii nr. 509/2002 privind agenţii
comerciali permanenţi se completează cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial, revocabilitatea fiind de
esenţa mandatului. Punerea la îndoială a dreptului mandantului de a înceta un mandat ar conduce la încălcarea flagrantă a
normelor imperative de drept civil.
Notificarea de denunţare îndeplineşte toate aceste condiţii legale şi contractuale, Contractul fiind denunţat prin
aplicarea Articolului 10 care nu prevede obligaţia motivării denunţării. Nu există nici o prevedere legală care să oblige un
mandant, în speţă A…. D…. SA, să nu îşi numească sau să colaboreze cu un alt mandatar în locul mandatarului iniţial, sau să
nu aibă mai mulţi agenţi în aceeaşi zonă geografică.
În continuare, se arată că Legea nr. 509/2002 are dispoziţii exprese cu privire la încheierea şi încetarea contractului
de agenţie, dispoziţii care sunt cuprinse şi în Contract. Astfel, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, contractul
de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui
preaviz. Potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol 20, în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul
minim de preaviz se măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fară ca durata termenului de preaviz să
depăşească 6 luni. Drept urmare, dispoziţiile contractuale a căror nulitate absolută se cere sunt perfect valabile, fiind în
concordanţă cu Legea şi voinţa părţilor exprimată la semnarea Contractului.
Întrucât denunţarea contractului este perfect legală, pârâta nu este ţinută răspunzătoare pentru nicio consecinţă
prejudiciabilă înregistrată de reclamantă. Aceasta cunoştea încă din momentul semnării Contractului faptul că acesta este pe
durată nedeterminată, denunţarea fiind posibilă în orice moment, cu un preaviz care poate varia între o lună şi maximum 6
luni. În acest context, reclamanta a avut întotdeauna reprezentarea faptului că orice cheltuieli pe care le realizează în
executarea Contractului trebuie dimensionate în conformitate cu dispoziţiile Legii şi Contractului, riscul nerecuperării unor
cheltuieli nedimensionate corespunzător fiind asumat în totalitate de reclamantă.
Chestiunile referitoare la daunele eventuale decurgând din încetarea mandatului se discută exclusiv din punctul de
vedere al cheltuielilor realizate de mandatar în executarea mandatului şi nerecuperate pe parcursului derulării mandatului,
nu din punctul de vedere al dreptului mandantului de a revoca mandatul acordat, fără ca acesta să fie obligat să acorde
explicaţii sau justificări deciziei sale unilaterale de revocare.
În ceea ce priveşte costul investiţiilor neamortizate prin încetarea bruscă a Contractului, nu există nicio dovadă a
faptului că „show-room-ul spaţiu de prezentare şi vânzare”’ ar fi fost realizat la solicitarea A….. D…… S.A. pentru
reprezentarea mărcilor Grupului. Show-room — spaţiu de prezentare şi vânzare – reprezintă în fapt o clădire cu un spaţiu de
expunere şi birouri administrative, ce poate fi oricând utilizată pentru alte activităţi de vânzare mărfuri de orice fel, mai
ales în condiţiile în care reclamanta, prin intermediul altor societăţi din Grupul Bogyo din care face parte, reprezintă şi
alte mărci auto (FORD, FIAT, ALFA ROMEO), clădirea putând fi utilizată ca spaţiu de prezentare a oricăreia din mărcile
sus-amintite. În virtutea faptului că reclamanta a avut statut de agent, amenajarea specifică mărcii D……. (semnalistică
exterioară şi interioară) a fost suportată financiar de A…… D………… Aceste clădiri sunt utilizate atât pentru activitatea de
agent cât şi pentru activitatea de servicii post-vânzare, desfăşurată în baza Contractului de Reparator Distribuitor
Autorizat D….., care nu a încetat la momentul încetării Contractului de agent, acest contract derulându-se şi în prezent.
În ceea ce priveşte plecarea unor angajaţi instruiţi, şcolarizaţi ai firmei, susţinerea nu are nici un temei având în
vedere că încetarea unor contracte (nu a tuturor contractelor) ale unei societăţi comerciale nu are drept consecinţă şi
încetarea activităţii respectivei firme şi, implicit, a contractelor de muncă ale salariaţilor acesteia. În conformitate cu
dispoziţiile art. 4.6 din Contract, sesiunile de formare profesională au fost asigurate şi oferite în mod gratuit de către
Automobile Dacia.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, reclamanta nu dovedeşte că ar fi suferit vreun prejudiciu în calitate de
persoană juridică, strict ca urmare a încetării Contractului (în urma unui preaviz cu o durată de 5 luni). Astfel, reclamanta
nu dovedeşte prejudiciul de imagine invocat, condiţie esenţială pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, precum şi
existenţa legăturii de cauzalitate între denunţarea contractului şi prejudiciul invocat. Din contră, chiar reclamanta susţine
că numele B….. şi societăţile care poartă acest nume reprezintă un brand local şi regional, dovedind astfel însăşi reclamata
că societăţile din Grupul B…. nu au nevoie de reprezentarea mărcii D…. pentru a prospera. Societatea reclamantă reprezintă în
continuare marca D…… în calitate de Reparator Distribuitor Autorizat.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 20.02.2014 instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a
Tribunalului Covasna şi a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
În şedinţa publică din data de 17.04.2014 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC Comerţ
……. de a solicita anularea, respectiv nulitatea relativă a unui act unilateral -Notificarea STR206.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 22.05.2014 instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive a SC R…… C……. R…..e SRL şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC Comerţ ……..
În probaţiune părţile au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba cu expertiză contabilă, probe
încuviinţate şi administrate de instanţă, sens în care au fost depuse la dosar răspunsurile la interogatoriu ( fila 18-vol
III) şi a fost întocmit Raport de expertiză tehnică contabilă ( fila ).
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele:
Între reclamanta SC Comerţ …….. SRL şi pârâta SC A……..D….. SA s-a încheiat, la data de 16.12.2005, contractul de
agent nr. AG022 având ca obiect prospectarea, informarea şi asistarea clientelei în vederea cumpărării de vehicule,
negocierea cu clienţii a vânzării vehiculelor D……. şi preluarea de comenzi pentru vehicule de la clienţi şi transmiterea
acestora, în vederea aprobării de către D……… La art. 3.1 se prevede că agentul (respectiv reclamanta) este împuternicit să
acţioneze în vederea negocierii vehiculelor către D……, în îndeplinirea acestui mandat agentul având mai multe misiuni.
Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.01.2006, la punctul 10.2 prevăzându-se că
partea care doreşte să denunţe prezentul contract va trebui să prevină cealaltă parte prin scrisoare recomandată, termenul de
preaviz fiind de 1 lună pe perioada primului an, urmând a fi prelungit cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început,
fără a depăşi 6 luni.
La art. 11 este stipulată o indemnizaţie ce urmează a fi primită de agent în caz de denunţare a contractului de către
D….., cuantumul acesteia fiind prevăzut la 1 lună de comision, calculată ţinându-se cont de media aritmetică a comisioanelor
încasate de către agent.
La data de 10.06.2010, pârâta Dacia a emis notificarea STR206 (fila 50-vol I), prin care reclamantei i s-a adus la
cunoştinţă încetarea contractului de agent în temeiul art. 10 din contract, după încheierea duratei de preaviz de cinci luni
de la data primirii notificării, decizie motivată de scăderea accentuată a pieţei din România şi adâncirea crizei economice
şi financiare. Se menţionează că, în conformitate cu art. 11.2, reclamanta are dreptul la o indemnizaţie echivalentă cu o
lună de comision.
Reclamanta a trimis pârâtei o adresă de răspuns (fila 52 vol. I), prin care a arătat că nu este de acord cu rezilierea
unilaterală a contractului, însă pârâta şi-a menţinut intenţia de încetare a contractului de agent începând cu data de
14.11.2010 (fila 58).
În acest sens, reclamanta a introdus prezenta acţiune, multiplu completată, prin care a solicitat, în final:
– în principal
În primul rând, se impune a lămuri legea aplicabilă, respectiv dacă prezenta cerere de chemare în judecată se judecă
în baza prevederilor vechiului Cod civil sau în baza Noului Cod civil. În acest sens, tribunalul reţine că potrivit art. 6
alin. 3 Noul Cod civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în
vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, iar potrivit art. 102 alin. 1 din L nr. 71/2011, contractul este
supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea,
efectele, executarea şi încetarea sa, prin urmare, contractul fiind încheiat în anul 2005, în speţă sunt aplicabile
prevederile vechiului Cod civil.
Analizând prioritar excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC Comerţ ……. S.R.L. instanţa reţine, cu titlu de
principiu, că anularea, respectiv nulitatea relativă a unui act poate fi solicitată de persoana al cărei interes a fost
nesocotit la încheierea acestuia. În speţă, notificarea este, într-adevăr, un act individual, însă acesta se adresează
reclamantei, urmărind a modifica raporturi juridice în privinţa acesteia, respectiv rezilierea contractului de agent, context
în care reclamanta justifică un interes evident în solicitarea anulării actului şi, prin prisma interesului, şi calitate
procesuală activă în speţă, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă.
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R…. C…. R…. SRL instanţa reţine că nici contractul
de agent, nici Notificarea, nu sunt semnate, respectiv nu emană de la pârâta R…., aceste documente fiind semnate de către SC
A……. D…….. SA. Într-adevăr, între SC A……. D….. SA şi SC R… C……… R…….. SRL s-a încheiat la data de 16.12.2011 un contract de
cesiune prin care SC R………… a preluat, începând cu data de 1.01.2012, toate drepturile şi obligaţiile SC A……… D………SA decurgând
din contractele de agent enumerate în tabelul anexă la contract.
Însă, pe de o parte, instanţa reţine că acest contract de cesiune s-a încheiat ulterior datei la care a încetat
contractul de agent ca urmare a notificării. Pe de altă parte, cesiunea a vizat strict contractele de agent enumerate în
anexă, nu orice contract de agent, cum a susţinut eronat reclamanta, astfel că în ipoteza anulării notificării şi a
menţinerii valabilităţii contractului, acesta nu poate face automat obiectul cesiunii către R….., ci trebuie cesionat în mod
explicit. Pentru aceste argumente, chiar în ipoteza admiterii acţiunii, pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză,
motiv pentru care excepţia urmează a fi admisă iar acţiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă respinsă ca fiind
introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune,excepţie de fond, absolută şi peremptorie, instanţa reţine
că această excepţie a fost invocată cu privire la petitele privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale,
atât în principal cât şi în subsidiar.
În acest sens, instanţa constată că acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 12.06.2013, în contradictoriu cu
pârâta SC R…. C…….R….. SRL. În urma formulării întâmpinării de către aceasta şi a invocării excepţiei lipsei calităţii
procesuale pasive, reclamanta şi-a completat acţiunea la data de 22.10.2013 (potrivit ştampilei aplicată pe cerere),
solicitând introducerea în cauză a pârâtei SC A….. D… SA şi modificându-şi acţiunea în forma prezentată anterior. Data
introducerii în cauză a pârâtei este data sesizării instanţei cu această modificare de acţiune şi nu data la care instanţa a
dispus citarea acesteia sau pârâta a primit citaţia.
Dreptul la acţiunea având ca obiect daune (materiale sau morale) a luat naştere la momentul expirării termenului de
preaviz, respectiv momentul încetării contractului – data de 14.11.2010, şi nu la momentul primirii notificării-10.06.2010,
până la momentul expirării termenului de preaviz existând posibilitatea, cel puţin teoretică, ca pârâta să se răzgândească şi
să menţină contractul în fiinţă. Raportând acest moment la data introducerii completării de acţiune – 22.10.2013, instanţa
reţine că termenul de prescripţie de 3 ani aplicabil în cauză nu a expirat, astfel că dreptul de a cere daune nu este
prescris.
În ceea ce priveşte termenul de 1 an prevăzut de art. 22 (5) din Legea nr. 509/2002 (aplicabilă raportului juridic în
speţă) -„dreptul la indemnizaţie se stinge dacă agentul nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile sale,
într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie”- se constată că acesta priveşte dreptul de a solicita
indemnizaţia, în cazul în care aceasta nu a fost achitată, textul fiind, în opinia instanţei, de strictă aplicare. În speţă,
însă, se contestă cuantumul indemnizaţiei prin prisma lipsei negocierii sale şi a cuantumului său inechitabil, astfel că
termenul de 1 an nu este aplicabil în speţă.
De altfel, în măsura admiterii pretenţiilor subsidiare ale reclamantei şi a constatării că preved. art. 11.2 nu au
fost negociate de părţi, iar cuantumul acesteia este inechitabil, termenul de prescripţie ar începe să curgă de la momentul
la care instanţa ar constata nulitatea prevederii contractuale, de la acel moment născându-se dreptul reclamantei de a
solicita o indemnizaţie în alt cuantum. Ca atare, din orice unghi am aborda problema, termenul de prescripţie nu este
împlinit, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei instanţa reţine că, în esenţă, motivul invocat de reclamantă în susţinerea cererii de anulare a
Notificării nr. STR206/10.06.2010 vizează temeinicia acesteia, respectiv faptul că motivele ce au stat la baza notificării de
reziliere nu corespund realităţii. În acest sens, reclamanta susţine că în situaţia în care notificarea ar fi fost emisă fără
motivare, aceasta ar fi fost emisă cu respectarea prevederilor contractuale şi nu ar mai fi existat posibilitatea contestării
sale.
Raportat la acest aspect, instanţa reţine prevederile art. 10.2 din contract, unde este stipulat că partea care
doreşte să denunţe prezentul contract va trebui să prevină cealaltă parte prin scrisoare recomandată, termenul de preaviz
fiind de 1 lună pe perioada primului an, urmând a fi prelungit cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără a
depăşi 6 luni.
Aceste prevederile contractuale sunt în deplină concordanţă cu disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, ce prevăd
că contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea
obligatorie a unui preaviz. Textul normativ este limpede şi nu prevede necesitatea motivării intenţiei de denunţare, singura
condiţie fiind aceea a preavizului. Prin urmare, pretenţia reclamantei – de a constata nulitatea absolută a art. 10. din
contract în măsura în care oricare dintre părţi poate notifica intenţia de denunţare unilaterală a contractului, fără a
argumenta în fapt şi în drept decizia – nu are suport în lege, ci dimpotrivă, dispoziţiile contestate nefiind contrare disp.
art. 6 alin. 1 din L nr. 509/2002.
Se impune precizarea că acest contract de agent este, în esenţă, un contract de mandat, iar revocabilitatea este de
esenţa mandatului, cum corect a susţinut şi pârâta.
A solicita instanţei de judecată să aprecieze asupra temeiniciei deciziei de denunţare a contractului presupune o
ingerinţă în modul de desfăşurare a activităţii comerciale de către agent. Cu alte cuvinte, instanţa nu poate aprecia dacă se
impunea sau nu măsura denunţării contractului de agent prin prisma contextului economic sau a activităţii agentului,
respectiv dacă scăderea accentuată a pieţei din România şi adâncirea crizei economice şi financiare erau reale şi luarea
măsurii era necesară. Această apreciere este de competenţa exclusivă a comitentului, acesta fiind liber să ia orice măsură
necesară planului său de afaceri.
În speţă, notificarea a fost emisă în deplină concordanţă cu prevederile contractuale şi cu dispoziţiile legale în
materie, fiind respectat termenul de preaviz asumat prin contract de către ambele părţi. Or, în lipsa unor încălcări a
contractului sau a legii, instanţa nu poate anula notificarea pe motiv că nu se impunea sau nu era cazul a fi emisă.
Nu are relevanţă nici faptul că s-a menţionat în notificare întregul articol 10, această menţiune neputând fi
considerată exercitare cu rea-credinţă a drepturilor contractuale de către pârâtă.
Nu este relevant în speţă nici faptul că dreptul de a comercializa vehicule ca agent D…. a fost acordat unei alte
societăţi. Nu există nicio prevedere contractuală sau legală care să interzică D…… să acorde dreptul de agent unei alte
societăţi, aceasta fiind liberă să îşi aleagă partenerii contractuali.
În concluzie, instanţa constată că nu există niciun motiv de nulitate al notificării nr. STR206/10.06.2010 şi nu se
impune nici anularea prevederilor art. 10.2 şi 10.3, de altfel prevederile art. 10.3 vizând ipoteza unor circumstanţe
excepţionale ce nu se regăsesc în speţă.
Pe cale de consecinţă vor fi respinse şi capetele de cerere vizând acordarea de daune materiale, acestea fiind
accesorii petitului de constatare a nulităţii.
Analizând petitul subsidiar, respectiv să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizaţia nu au fost negociată de
părţi, iar cuantumul acesteia este inechitabil, instanţa reţine că, potrivit art. 22 alin. 1, la încetarea contractului de
agenţie agentul este îndreptăţit să primească de la comitent o indemnizaţie. Valoarea indemnizaţiei nu poate depăşi o sumă
echivalentă cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe
parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu însumează 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza
mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective.
Se observă că în lege este prevăzut cuantumul maxim al indemnizaţiei, fără a se face vorbire de un cuantum minim.
Părţile sunt libere să stabilească prin contract cuantumul indemnizaţiei, singura condiţie fiind ca aceasta să nu depăşească
cuantumul unei remuneraţii anuale. Se observă că legea se referă la valoarea remuneraţiei anuale (ca maxim al indemnizaţiei)
atunci când vorbeşte de media anuală a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract şi nu la
valoarea indemnizaţiei.
Astfel, instanţa reţine că indemnizaţia stabilită în contract este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale de
mai sus, contractul fiind semnat de ambele părţi. Lipsa negocierii clauzei, invocată de către reclamantă, nu a fost dovedită
de către aceasta, pe de altă parte contractele sunt încheiate în aceeaşi formă cu toţi agenţii contractanţii, neputând fi
acordate condiţii mai favorabile unuia dintre agenţi, în acest sens fiind dispoziţiile art. 6 din L nr. 21/1996.
Se impune precizarea că lipsa negocierii nu atrage de plano nulitatea unei clauze contractuale, ci doar în măsura în
care aceasta este abuzivă şi creează un dezechilibru semnificativ între obligaţiile şi drepturile părţii. În speţă, nu se
poate reţine existenţa vreunui dezechilibru ( de altfel neinvocat) şi nici încălcarea exigenţelor bunei-credinţe, partea
încasând indemnizaţia stipulată fără a o contesta sub nicio formă la momentul respectiv.
Indemnizaţia primită a fost în cuantum de 55.351,59 lei, cuantum apreciat ca fiind perfect echitabil de către instanţă,
în condiţiile în care, aşa cum a susţinut pârâta, reclamanta nu a avut inserată în contract o clauză de neconcurenţă.
Pe cale de consecinţă va fi respins şi capătul de cerere vizând acordarea de daune materiale, acesta fiind accesoriu
petitului de constatare a caracterului inechitabil al indemnizaţiei.
În concluzie, reţinând că pârâta nu a încălcat prevederile contractuale, iar notificarea de reziliere este valabilă şi
în concordanţă cu legea şi dispoziţiile contractuale, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Văzând prevederile art. 453 instanţa va obliga reclamanta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 9.920 lei
către pârâta SC R….. C….. R…..SRL şi la plata sumei de 5.431,20 lei către pârâta SC A….. D…… S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Â Ş T E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC Comerţ …….. SRL invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R…. C…. R….. SRL, cu sediul social în Bucureşti, ……..,
înregistrată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub nr. ………, C.U.I./C.I.F. ………., şi în consecinţă
respinge acţiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă.
Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Comerţ …….. SRL cu sediul în Sfântu-Gheorghe,
……….., judeţul Covasna, înmatriculată la ORC sub nr. …………., cod fiscal ……… în contradictoriu cu pârâta SC A…… D….. S.A. cu
sediul social în ……………., înmatriculată la ORC sub nr. ………., CUI …….. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta SC R…. C……….. R………. S.R.L. a sumei de 9.920 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta SC A…. D…… S.A. a sumei de 5.431,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunţată azi, 10 martie 2016 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
PREŞEDINTE, GREFIER,
