Prin decizia comercială nr. 436/06.10.2004 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis recursul declarat de pârâta Şcoala generală nr. 42 „Nicolae Iorga” Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 2443/E/14.10.2003 care a fost modificată în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. „INSTALATORUL” SRL Iaşi, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei 17 874 000 lei cu titlu de daune, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
S-a reţinut că relaţiile dintre părţi se referă la contractul nr. 452/17.05.2001 privind executarea unor lucrări de instalaţii prin care reclamanta s-a obligat să le efectueze, iar pârâta să plătească lucrările efectuate (actualizate în cazul întârzierilor cu indicii preţurilor de consum).
Art. 12 din contract prevede că: neachitarea la termen a lucrărilor dă dreptul reclamantului să întrerupă executarea concomitent cu solicitarea de despăgubiri în funcţie de rata dobânzii B.R.D la creditele contractate.
Reclamanta a solicitat pârâtei să-i plătească suma de 50 720 995 lei şi instanţa de fond a admis acţiunea pentru această sumă deşi trebuia admisă doar în limita sumei de 17 874 000 lei (cu 32 846 975 lei mai mult).
În cauză, reclamantei îi revenea sarcina probei conform dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, dar nu a procedat în acest fel, nedovedind că există legătură cauzală directă, întârzierea la plată din culpa pârâtei şi contractarea în 2001 a creditului de 550 000 000 lei la B.R.D. Iaşi. Adresele de la dosar nu atestă că motivul contractării creditului a fost împrejurarea întârzierii la plată a pârâtei, cu atât mai mult cu cât după cum rezultă din articolele 4 şi 5 din contract, valoarea negociată a fost de 481 940 959 lei, din care s-a achitata un avans de 96 000 000 lei.
Repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea la plată nu presupune o dublă despăgubire cu acelaşi titlu, respectiv obligaţia de a achita suma datorată actualizată atât cu indicii preţurilor de consum, cât şi cu rata dobânzilor bancare. Contractul este legea părţilor (art. 969 Cod civil), iar în conţinutul acestuia nu s-a prevăzut dependenţa plăţii lucrărilor de asigurarea fondurilor de către un terţ, încât nu poate fi primită susţinerea pârâtei că finanţarea lucrărilor de reparaţii se face de către Consiliul Local al Municipiului Iaşi. Singura care avea obligaţia de a depune toate diligenţele pentru asigurarea sumelor necesare şi achitarea lucrărilor către reclamantă este unitatea şcolară pârâtă.
Prin hotărârea H.C.L. la care se referă pârâta – recurentă, alocarea creditelor bugetare se face doar în baza facturilor şi situaţiei de lucrări vizată de beneficiari din cadrul centrelor financiare.
Prin urmare, pârâta – recurentă trebuie să facă dovada demersurilor întreprinse că aceste sume au fost solicitate, ordonatorul principal de credite (Consiliul Local) care nu i-au pus la dispoziţie aceste fonduri.
Decizia comercială nr. 436/06.10.2004
