Obligaţiile asumate de AVAS prin contractele de vânzare cumpărare acţiuni, cu privire la obţinerea unor înlesniri bugetare, sunt obligaţii de diligenţă şi nu de rezultat, iar faptul că autoritatea a întocmit documentaţiile necesare şi s-au emis ordinele comune cu ministerele de resort implicate echivalează cu îndeplinirea obligaţiei. Faptul că organele bugetare au pornit executarea pentru obligaţiile bugetare respective nu reprezintă o neîndeplinire a obligaţiilor de către AVAS, obligaţia asumată de aceasta nefiind una de rezultat.
Obligaţia AVAS faţă de cumpărătorul acţiunilor este o obligaţie de evicţiune, iar nu o obligaţie contra viciilor însă, întrucât cumpărătorul a cunoscut în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare situaţia financiară a societăţii ale cărei acţiuni le-a cumpărat, vânzătorul nu răspunde pentru evicţiune.
Reclamantul C M a solicitat instanţei obligarea AVAS să-şi respecte obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, în sensul acordării facilităţilor fiscale prevăzute de Legea 137/2002 şi HG 577/2002. A solicitat totodată şi suspendarea plăţii preţului acţiunilor până la îndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul SO/04/4.07.2002 prin care a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni al SC G SA iar, în conformitate cu prevederile acestui contract, trebuia să beneficieze de înlesniri fiscale, iar aceste înlesniri trebuiau acordate prin ordin comun al APAPS şi al ministerelor de resort. Susţine că neemiterea ordinelor a dus la pornirea executărilor silite astfel încât, tot patrimoniul societăţii a fost sechestrat. În aceste condiţii, în temeiul art.1364 cod civil, reclamanta a solicitat să se dispună şi suspendarea plăţii preţului acţiunilor neachitate încă, în condiţiile în care există indicii că se va produce o evicţiune, pârâta având obligaţia de garanţie atât contra evicţiunii, cât şi contra viciilor.
Ca temei de drept, reclamanta a invocat prevederile art.989, art. 1336 şi art. 1364 cod civil, Legea 137/2002 şi HG 577/2002.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr.595/01.11.2005, a respins acţiunea, reţinând că pârâta a făcut dovada că a iniţiat acţiunea de emitere a ordinelor comune, demersurile sale fiind urmate de emiterea lor. Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea plăţii preţului a fost apreciat ca fiind neîntemeiat întrucât, chiar dacă bunurile din patrimoniul societăţii sunt urmărite silit, cumpărătorul acţiunilor nu riscă să fie evins din cauze anterioare vânzării, iar dacă s-a început urmărirea pentru creanţe în legătură cu care societatea beneficiază de înlesniri la plată, poate fi promovată contestaţie la executare.
Apelul exercitat de reclamantă împotriva acestei sentinţe este nefondat.
Trebuie făcute unele precizări cu privire la noţiunile de obligaţie de diligenţă şi de rezultat, cât şi la noţiunile de obligaţie de garanţie contra evicţiunii şi contra viciilor.
Obligaţia de rezultat, sau determinată, se caracterizează prin faptul că debitorul se obligă la o acţiune care are un rezultat, iar în cazul celei de diligenţă sau de mijloace, debitorul se obligă să depună toate diligenţele pentru atingerea unui scop, pentru realizarea acelui rezultat.
Interesul distincţiei dintre cele 2 categorii de obligaţii poartă asupra probei vinovăţiei. În cazul obligaţiei de rezultat, dacă debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat în culpă. În cazul obligaţiei de diligenţă, neatingerea rezultatului nu este prin el însuşi o dovadă a culpei debitorului, aşa încât revine sarcina creditorului obligaţiei să probeze că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de mijloace.
Referitor la noţiunile de garanţie contra evicţiunii şi garanţie contra viciilor, potrivit art.1337 cod civil, vânzătorul răspunde pentru evicţiunea totală sau parţială a lucrului, precum şi pentru sarcinile care grevează lucrul vândut şi care nu au fost declarate la încheierea contractului. Prin evicţiune se înţelege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau parţial, ori tulburarea cumpărătorului în exercitarea acestui drept, rezultând din valorificarea de către un terţ a unui drept asupra lucrului vândut, drept care exclude dreptul dobândit de cumpărător în temeiul contractului de vânzare-cumpărare. Tulburarea poate proveni fie dintr-un fapt personal al vânzătorului, fie de la o terţă persoană, în acest ultim caz vânzătorul fiind obligat să-l apere pe cumpărător, în caz contrar urmând să suporte consecinţele evicţiunii.
Potrivit art.1352 cod civil, vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuinţat, după destinaţia sa, sau întrebuinţarea sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat preţul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
Trecând la situaţia de fapt, reclamantul a cumpărat de la APAPS un număr de 100.656 acţiuni, reprezentând 78,97% din capitalul social al SC G SA, plata preţului urmând să se efectueze în 3 rate anuale. Potrivit art.3.1 din contract, dreptul de proprietate asupra acţiunilor este transferat de la vânzător la cumpărător, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile promise acţionarilor conform legislaţiei din România şi conform contractului.
Cu privire la obligaţiile şi garanţiile vânzătorului, art.7.1.3 precizează că, vânzătorul declară că la data semnării prezentului contract a solicitat tuturor creditorilor bugetari acordarea de înlesniri la plată conform Legii nr.137/2002, art.8 alin.10, în timp ce, potrivit art.7.1.4, vânzătorul se obligă să promoveze în regim de urgenţă documentaţia necesară emiterii ordinului comun al creditorilor bugetari şi APAPS privind acordarea înlesnirilor la plată.
Prin urmare, din modul de formulare şi de interpretare a acestor clauze rezultă că obligaţiile asumate sunt obligaţii de diligenţă şi nu de rezultat, iar pârâta AVAS a dovedit că a făcut demersurile necesare pentru ca SC G să obţină înlesnirile de plată, concretizate şi prin ordinele comune nr.315/08.07.2003 încheiat cu Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi 861/20.06.2005 încheiat cu Ministerul Finanţelor Publice.
Apelanta nu neagă că au fost emise cele două ordine, însă invocă faptul că nu s-au obţinut înlesniri şi din partea CAS.
Având în vedere dispoz.art.18 alin.12 din Legea nr.137/2002 şi art.254 din HG 557/2002, instanţa apreciază că AVAS şi-a respectat obligaţiile cu privire la iniţierea acţiunii de emitere a ordinelor comune.
Referitor la problema evicţiunii, instanţa constată că apelantul reclamant avea cunoştinţă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de situaţia financiară a SC G SA, debitele fiind precizate chiar în cuprinsul contractului.
În speţă, nu se pune nici problema atragerii răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut în condiţiile în care demararea procedurii executării silite de către unii creditori nu reprezintă un viciu în sensul contractului încheiat.
Faţă de aceste considerente, instanţa, în raport de prevederile art.296 cod pr. civilă, va respinge apelul.
1
