SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. FIŞA SINTETICĂ EMISĂ DE CREDITOARE ÎN CARE SUNT ENUMERATE TITLURILE DE CREANŢĂ, NU CONSTITUIE PRIN EA ÎNSĂŞI, O DOVADĂ A UNEI CREANŢE CERTE, LICHIDE ŞI EXIGIBILE.
-art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.300/07.05.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 2049/F/2012 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Satu Mare a admis contestaţia debitoarei S.C. F. S.R.L., şi în consecinţă a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea-intimată D. G. F. P. J. S. M. , împotriva debitoarei-contestatoare S.C. F. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că D. G. F. P. S. M. a solicitat instanţei deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC F. SRL, pentru recuperarea creanţei fiscale a creditoarei în cuantum total de 48.215 lei, constând în debite principale şi accesorii aferente, astfel cum sunt acestea individualizate în adresa nr.85401/13.06.2012 emisă de A. F. P. M. S. M., din cadrul D. G. F. P. S. M.
În drept a invocat art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6, pct. 11 şi 12, art. 31, art. 34 din Legea nr. 85/2006, art. 151 alin. 8, art. 129 alin. 3 Cod procedură fiscală.
În probaţiune a depus adresa nr.85401/13.06.2012 emisă de A. F. P. M. S. M. , din cadrul D. G. F. P. S. M.
Împotriva acestei cereri, în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 85/2006 a formulat contestaţie debitoarea SC F. SRL.
Din probele administrate în cauză, apărările de fond invocate de debitoare prin contestaţia formulată împotriva cererii creditoarei judecătorul sindic a reţinut că, în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de intimata creditoarea DGFP S. M. , s-a arătat că aceasta are faţă de debitare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 48.215 lei, reprezentând, conform adresei nr. 85401/14.06.2012 emisă de A. F. P. M. S. M. , debite principale şi accesorii ale acestora.
Având în vedere aspectele invocate de debitoare prin contestaţie, necombătute de creditoare, cu privire la necomunicarea deciziilor de calcul accesorii înscrise în adresa sus menţionată, instanţa a apreciat că este discutabil caracterul exigibil al creanţelor, în condiţiile în care creditoarea nu a făcut dovada comunicării titlurilor cu debitoarea în conformitate cu prevederile art.44 din Codul de procedură fiscală.
Astfel, judecătorul sindic a constatat că la data soluţionării contestaţiei debitoarei, creditoarea nu a făcut dovada că deţine o creanţă exigibilă în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru fi un creditor îndreptăţit să ceară deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, fiind întemeiată contestaţia formulată de SC F. SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea reclamantă, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei, respingerea contestaţiei debitoarei şi admiterea cererii sale privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că soluţia pronunţată este neîntemeiată, în condiţiile în care debitoarea figura la data pronunţării cu o creanţă de peste 48.215 lei, luându-se în calcul plata efectuată, astfel că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva sa. Aceste obligaţii la bugetul de stat consolidat neachitate sunt formate din declaraţiile depuse de către însuşi societatea debitoare, pentru care au fost emise titluri executorii şi somaţii de plată, cu confirmările de primire aferente. Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de pârâtă este probată prin fişa sintetică a debitoarei, emisă de A. F. P. M. S. M., în cuprinsul căreia sunt evidenţiate detaliat obligaţiile de plată, natura acestora şi defalcarea lor pe tipuri de impozite. Mai mult decât atât, debitoarea a fost somată în repetate rânduri la achitarea debitelor restante, comunicându-i-se totodată titlurile executorii privind dispoziţiile legale, titluri executorii necontestate de către contribuabila debitoare.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 Cod de procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Intimata nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a exprimat poziţia asupra recursului.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum şi din oficiu, instanţa a constatat că acesta nu este fondat, fiind respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, recurenta creditoare a susţinut că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, însă nu a depus la dosar pentru a-şi dovedi creanţa decât adresa nr. 85401/13.06.2012 emisă de A. F. P. M. S. – M., cuprinzând fişa sintetică a societăţii debitoare, în cuprinsul căreia sunt enumerate titlurile de creanţă deţinute împotriva debitoarei, cu sumele aferente. Nu au fost anexate titlurile executorii pe care creditoarea susţine că le deţine împotriva debitoarei şi pe care îşi întemeiază creanţa şi nici dovezile de comunicare a acestora cu debitoarea, susţinând doar că debitoarea a luat cunoştinţă de ele şi nu le-a contestat.
Prin contestaţia formulată în prezenta cauză, debitoarea contestă existenţa vreunei datorii faţă de creditoare, susţinând că nu are cunoştinţă de titlurile executorii pe care le invocă creditoarea, acestea nefiindu-i comunicate.
Deşi a susţinut contrariul, iar cererea sa de chemare în judecată formulată împotriva debitoarei i-a fost respinsă prin sentinţa atacată, creditoarea nu a depus nici în recurs titlurile executorii pe care le-a invocat, şi nici dovada comunicării lor cu debitoarea, susţinând că este probată creanţa sa doar prin adresa depusă în probaţiune. O asemenea susţinere nu a putut fi primită de instanţa de recurs, existenţa unei creanţe neputând fi probată printr-o simplă adresă în care sunt enumerate prezumtivele titluri de creanţă. Fără dovada existenţei acestor titluri, precum şi fără dovada că debitoarea are cunoştinţă de existenţa lor, cererea de chemare în judecată formulată de creditoare nu a putut fi admisă, astfel că în mod corect a reţinut judecătorul sindic că aceasta nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei. Sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică fiind menţinută.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
