SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. OBLIGAŢIE DE A FACE. ADMISIBILITATE.
-art.581 Cod procedură civilă.
Decizia nr.173/C/08.03.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 1140/COM /2011 a Tribunalului B. a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul JUDEŢUL B. prin CONSILIUL JUDEŢEAN B. în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL; a fost obligată pârâta să permită accesul SC C. SA, în vederea finalizării lucrării, acoperişul clădirii din Municipiul O., str.A. R., nr 1/A, convenit în baza contractului de execuţie de lucrări nr.863 din 23.12.2005 încheiat între M. Ţ. C. O. şi SC C. SA O., până la soluţionarea Dosarului nr. 11785/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului B.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul B. a reţinut următoarele:
Între JUDEŢUL B. prin CONSILIUL JUDEŢEAN B. în calitate de beneficiar şi S.C. S. S.R.L. O. – în calitate de executant s-a încheiat contractul de execuţie de lucrări nr. 457/15.01.2009 având ca obiect ,,reparaţii capitale şi amenajări interioare sediu nou M. Ţ. C. O., strada A. R. nr. 1-A, Judeţul B.”, termenul de realizare a lucrării fiind de 14 luni, începând de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor, contract care a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din 19.03.2010, prin care termenul de finalizare a lucrărilor s-a prelungit până la data de 30.06.2010.
La finalizarea lucrărilor, după cum susţine pârâta, beneficiarul nu a procedat la recepţia lucrărilor terminate şi încheierea a unui proces verbal de predare-primire, fapt pentru care în data de 17.03.2011 pârâta a intentat acţiune în instanţă, înregistrată la Tribunalul B. – Secţia comercială, Dosar nr. 3742/111/2011 cu termen de judecată în data de 14.11.2012.
Amplasamentul este şi în prezent ocupat de către pârâtă întrucât obiectivul de investiţii nu a fost finalizat, lucrările fiind sistate aşa cum susţine reclamantul.
Instanţa a mai reţinut că, pentru acoperişul imobilului menţionat anterior, M. Ţ. C. O. a încheiat cu S.C. C. S.A O. contractul de execuţie de lucrări înregistrat sub nr. 863/23.12.2005, având ca obiect ,, Reparaţii capitale la Corpul C , O., str. A. R. nr. l/A ” , reparaţii ce au fost finalizate înainte de începerea lucrărilor de către pârâta SC S. SRL, însă în perioada de garanţie au apărut probleme la învelitori, şi anume s-a constatat exfolierea ţiglei ceramice, fapt ce impune ca aceasta să fie înlocuită.
Prin adresa cu nr. 11661/05.10.2011, firma SC C. SA a înştiinţat reclamantul că nu a procedat la începerea lucrărilor de schimbare a ţiglei deoarece nu a primit amplasamentul necesar efectuării acestor lucrări, şi de asemenea că pârâta SC S. SRL nu permite accesul la efectuarea lucrările de remediere a acoperişului motivând faptul că nu a finalizat şi predat încă lucrarea contractată existând riscul ca lucrările efectuate de aceasta până în prezent să fie deteriorate.
Redând textul art. 581 Cod procedură civilă, instanţa de fond a reţinut că principalele condiţii de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială sunt urgenţa (condiţie specifică generală) şi neprejudecarea fondului (condiţie specifică specială), precum şi condiţia privind caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată.
Referitor la condiţia urgenţei, s-a reţinut că această condiţie este prezumată, în cauză raportul juridic litigios având un caracter comercial, regulile speciale privind executarea obligaţiilor, consacrate de Codul comercial fiind determinate de specificul activităţii comerciale, inclusiv de regula privind asigurarea celerităţii executării obligaţiilor.
Mai mult, dreptul de proprietate implică atât dreptul cât şi obligaţia proprietarului de a lua şi efectua toate măsurile necesare pentru buna administrare, conservare şi punere în valoare a bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât obiectul acestuia îl reprezintă un bun de patrimoniu, de o valoare deosebit de importantă.
Limitarea dreptului de proprietate şi a atributelor lui fundamentale poate fi realizată numai în condiţiile prevăzute de lege şi prin voinţa proprietarului în condiţiile prevăzute de lege, ori pârâta limitează accesul proprietarului în aşi desfăşura actele conservatorii, constând în efectuarea lucrărilor de reparaţii la acoperişul imobilului, menite să preîntâmpine degradarea acestuia.
Sub aspectul condiţiei privind caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi dispusă prin ordonanţa preşedinţială, instanţa a reţinut că reclamantul a promovat acţiune de fond, înregistrata sub Dosar nr. 11785/111/2011 pe rolul T. B. prin care a solicitat obligarea pârâtei să permită accesul S.C. C. S.A. O., în vederea finalizării lucrării “acoperişul clădirii din municipiul O. , str. A. R. nr. l/A B. ” convenit în baza contactului de execuţie de lucrări nr.863 din 23.12.2005 încheiat între M. T. C. O. si SC. C. S.A O.
Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat refuzul pârâtei de a permite efectuarea lucrărilor este unul nejustificat, şi în consecinţă, în temeiul art. 581 şi următoarele Cod procedură civilă, a admis cererea aşa cum a fost formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen si legal timbrat, recurenta S.C. “S.” S.R.L, solicitând admiterea recursului, şi a se dispune, în principal, casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, a se dispune desfiinţarea hotărârii recurate întrucât este netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că prima instanţă a motivat într-un mod lacunar îndeplinirea în speţă a condiţiei urgentei, precizând ca această condiţie este prezumata având în vedere caracterul comercial al litigiului, respectiv “regulile speciale privind executarea obligaţiilor, consacrate de Codul comercial fiind determinate de specificul activităţii comerciale, inclusiv de regula privind asigurarea celerităţii executării obligaţiilor”. Or, prima instanţa a interpretat şi confundat condiţia urgentei cu judecarea cu celeritate a cauzelor, care se refera la judecarea operativa, rapidă, într-un termen rezonabil a dosarelor.
Nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, în analiza condiţiei urgenţei, adresa 11661/05.10.2011, prin care SC C. SA arata ca, lucrările de schimbare a ţiglei la sediul nou al M. Ţ. C. nu se pot executa având în vedere ca urmează anotimpul ploios, făcând astfel neîndeplinită prima condiţie a admisibilităţii ordonanţei de urgenţă.
Aceste aspecte au fost supuse atenţiei primei instanţe prin notele de şedinţa, însa fără sa fie însuşite sau combătute de instanţa de judecată în conţinutul sentinţei recurate.
Cererea de ordonanţă preşedinţială a fost soluţionată la sfârşitul lunii noiembrie, deci în cursul anotimpului ploios, în care lucrările de schimbare a ţiglei nu se pot executa, mai mult însăşi începerea lucrărilor la acoperişul clădirii ar putea provoca prejudicii grave lucrărilor efectuate de SC S. SRL şi nerecepţionate de beneficiar.
Mai mult, părţile contractante, respectiv M. Ţ. C. O. şi SC C. SA, prin Actul adiţional nr.1 la Contractul nr.863/23.12.2005 pentru execuţia lucrării „Reparaţii capitale la corpul C, O., str. A., nr.1/A”, au stabilit decalarea termenului de începere a lucrărilor din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile până la data de 21.03.2006.
În condiţiile în care instanţa de fond nu a examinat aceste apărări, recurenta apreciază că hotărârea recurată nu respectă cerinţele art. 261 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al ordonanţei preşedinţiale, în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut numai faptul ca reclamantul a promovat acţiune pe fond, înregistrată sub nr. 11785/111/2011 pe rolul Tribunalului B. prin care a solicitat obligarea paratei sa permită accesul SC C. SA O., în vederea efectuării reparaţiilor la acoperişul clădirii sediul nou al M. T. C.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra caracterului posesiei incintei sediului nou al M. T. C., având în vedere apărarea invocata de SC S. SRL, respectiv Decizia nr. 779/1982 a Tribunalul Suprem, Secţia civilă, prin care s-a statuat ca pe calea ordonanţei presedintiale, o obligaţie de a face nu poate fi dispusă decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor dispuse.
Nu poate fi reţinut caracterul abuziv al posesiei, având în vedere că la data de 15.01.2009 s-a încheiat contractul de lucrări nr. 457 între S.C. S. S.R.L., în calitate de executant şi Judeţul B., prin Consiliul Judeţean B., în calitate de achizitor, contract în baza căreia s-au efectuat lucrări de reparaţii, care însă în mod abuziv nici la această dată nu au fost recepţionate de beneficiar.
Totodată, recurenta a arătat că prin reprezentanţii săi legali, referitor la “Procesul verbal de predare-primire amplasament” transmis de Consiliul Judeţean B., a răspuns prin adresa nr.3480/28.07.2010 că nu este de acord cu anexele acestuia, respective propunerile de calare a automacaraleolor SC C. SA şi de acces a autovehiculelor de tonaj greu, datorită faptului că prin accesul acestor autovehicule de tonaj greu pe zona cu caracter pietonal (proiectat doar pentru acest caracter şi nicidecum pentru accesul utilajelor de tonaj greu) s-ar compromite infra şi suprastructura acestora precum şi datorită faptului că nu este stabilit concret modul de rezolvare a situaţiilor în cazul producerii anumitor degradări la lucrările executate de către SC S. SRL.
Aşadar, recurenta a susţinut că în mod justificat şi nicidecum în mod abuziv nu a fost de acord cu propunerile reclamantei Consiliul Judeţean B. Nefiind vorba de acte abuzive din partea societăţii şi întrucât solicitarea reclamantului priveşte predarea, punerea la dispoziţia SC C. SA a incintei sediului M. Ţ. C. O., ceea ce echivalează cu o măsură definitivă, până la terminarea lucrărilor de către executant, măsura dispusă pe cale de ordonanţei preşedinţiale echivalează cu o soluţionare a fondului, în acest fel nefiind îndeplinită condiţia caracterului vremelnic al ordonanţei, acesta neputând fi apreciată ca fiind o măsură care prin natura sa să fie calificată ca provizorie.
În ceea ce priveşte a treia condiţie obligatorie a ordonanţei preşedinţiale, respectiv neprejudecarea fondului dreptului – aspect asupra căreia instanţa de fond nu sa pronunţat, recurenta consideră că, speţa supusă judecăţii nu poate fi soluţionată printr-o hotărâre luată pe calea ordonanţei preşedinţiale, însăşi natura obiectului cererii neavând un caracter vremelnic, aceasta vizând fondul dreptului, prin sentinţa de admiterea a cererii de ordonanţă preşedinţială aducându-se atingere fondului cauzei.
De asemenea, prin notele de şedinţă depuse la data de 25.11.2011, recurenta a arătat că a învederat instanţei de fond că cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale a rămas fără obiect datorită faptului că la data de 28.10.2011 prin Hotărâre a Consiliului Judeţean a fost înfiinţată o comisie care să ajungă la o soluţie cu SC S. SRL privind contractual de execuţie lucrări la M. Ţ. C. – aspect asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 303 punct. 7 şi 8 Cod procedură civilă si art. 304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul JUDEŢUL B. prin CONSILIUL JUDEŢEAN B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei nr. 1140/COM/2011 pronunţată de Tribunalul B. în şedinţa publică din 29.11.2011.
În motivare s-a arătat că afirmaţia recurentei cu privire la faptul că instanţa a motivat lacunar aspectul urgenţei – element specific ordonanţei preşedinţiale, nu este întemeiată. Urgenţa prezumată invocată de instanţa de judecată datorită existenţei raporturilor de natură comercială între cele două părţi nu se referă la urgenţa soluţionării cauzelor de natură comercială, care datorită naturii lor primesc din oficiu termene mai scurte de judecată, ci la urgenţa cu care obligaţiile de natură comercială trebuie executate de către părţi.
Prima instanţă a raportat acest criteriu la urgenţa luării tuturor măsurilor necesare pentru protejarea, respectiv punerea în valoare a dreptului de proprietate al Consiliului Judeţean B. asupra clădirii M.Ţ. C., situat pe str. A. R. nr. l/A. Caracterul urgent al acestor măsuri este amplificat de valoarea de patrimoniu a clădirii sus-menţionate.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurilor care pot fi luate, susţinerea recurentei referitoare la faptul că o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin intermediul unei ordonanţe preşedinţiale nu este fondată. În situaţia în care prin cererea de ordonanţă preşedinţială se urmăreşte înlăturarea unor acte cu caracter abuziv, aceasta este admisibilă chiar dacă duce la luarea unor măsuri definitive, în acest sens pronunţându-se şi Tribunalul Suprem prin Sentinţa nr. 24/1990.
Dreptul de proprietate este un drept absolut, limitarea exercitării atributelor lui putând fi realizată numai în condiţiile prevăzute de lege şi prin voinţa proprietarului. Astfel, dreptul de proprietate implică atât dreptul cât şi obligaţia proprietarului de a efectua toate măsurile necesare pentru buna administrare, conservare şi punere în valoare a bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât în situaţia de faţă obiectul dreptului de proprietate îl reprezintă un bun de patrimoniu, de o valoare deosebit de importantă.
Refuzul firmei SC S. SRL de a permite proprietarului să efectueze acte de conservare, din această categorie de acte juridice făcând parte şi efectuarea reparaţiilor urgente la învelitoarea acoperişului, reprezintă cu siguranţă un act abuziv.
SC S. a motivat acest refuz de a permite accesul firmei SC C. la obiectiv datorită nerecepţionării lucrărilor de amenajări interioare efectuate. Or, intimatul a susţinut că a refuzat recepţionarea lucrărilor datorită nerespectării obligaţiilor contractuale, M. nefiind restaurat conform contractului. În aceste condiţii lucrarea nu a putut fi recepţionată, firma S. având obligaţia de a termina lucrarea până în data de 30.06.2010.
Nici un contract de execuţie de lucrări nu dă dreptul beneficiarului de a limita dreptul de proprietate al titularului, respectiv dreptul acestuia de a lua toate măsurile necesare în vederea administrării, conservării şi punerii în valoare a acestuia.
Neprejudecarea fondului rezultă în opinia intimatului din existenţa pe rolul Tribunalului B. a Dosarului nr. 11785/111/2011.
În ceea ce priveşte motivarea hotărârii, s-a invocat jurisprudenţa CEDO, care a statuat că obligaţia impusă de art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse atenţiei, fără ca o motivare scurtă să echivaleze cu nemotivarea acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 – 118, 304 pct. 7, 308 alin. 2, 312 Cod Procedură Civilă.
Examinând, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse acesteia de către recurentă, cât şi din oficiu, sub aspectul motivelor de ordine publică, instanţa de recurs a reţinut:
Un prim motiv de recurs invocat de recurentă este cel prevăzut de art. 304 punct. 7 Cod procedură civilă, recurenta manifestându-şi nemulţumirea faţă de faptul că instanţa de fond nu a răspuns fiecărui argument invocat de ea în apărare. Astfel cum s-a statuat si în jurisprudenţa CEDO instanţa nu este obligată să răspundă în mod detaliat tuturor argumentelor părţilor, dreptul la un proces echitabil fiind asigurat atunci când instanţa a examinat în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei sale.
Or, în prezenta cauză, în considerentele hotărârii recurate se regăsesc expuse, chiar dacă într-o manieră extrem de concisă, argumentele care au fundamentat soluţia instanţei, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct. 7 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, motivul de recurs prevăzut de textul legal anterior menţionat nu este unul de casare, astfel că solicitarea recurentei de casare a hotărârii si de trimitere a cauzei spre rejudecare este lipsită de temei.
Un al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este cel prevăzut de art. 304 punct 8 Cod procedură civilă care se referă la ipoteza în care instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Deşi invocă acest motiv de recurs, recurenta omite să precizeze care este actul a cărui natură ori înţeles lămurit si vădit neîndoielnic au fost schimbate de instanţa ca urmare a erori de interpretare, astfel că si sub acest aspect recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Întrucât celelalte critici ale recurentei se referă la modul în care prima instanţa a analizat îndeplinirea în speţă a condiţiilor de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a răspuns acestor critici prin prisma prevederilor art. 304 punct. 9 si art. 3041 Cod procedură civilă.
În acest sens, Curtea a reţinut că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ trei condiţii, si anume: urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată pe această cale, caracterul vremelnic al acesteia si neprejudecarea fondului.
În ceea ce caracterul urgent al măsurii acesta este dat de însăşi natura lucrărilor ce urmează a fi efectuate la imobilul aflat în proprietatea reclamantului, efectuarea cu întârziere a unor lucrări de reparaţii la acoperişul unei clădiri putând genera deteriorarea interiorului acesteia, deteriorare care în speţă ar cu atât mai păgubitoare cu cât clădirea si bunurile aflate în interiorul acesteia sunt bunuri de patrimoniu. Mai mult, efectuarea cu întârziere a lucrărilor de reparaţii la acoperiş ar putea fi păgubitoare inclusiv pentru recurentă, infiltraţiile provenite de la acoperişul clădirii putând degrada inclusiv lucrările executate de aceasta. Prin urmare, susţinerile recurentei cu privire la lipsa urgenţei nu pot fi primite, faptul că necesitatea efectuării respectivelor lucrări a fost adusă la cunoştinţa reclamantului în cursul anului 2010 fiind un argument în plus în dovedirea urgenţei cu care se impun a fi efectuate lucrările de reparaţii ce cad în sarcina SC C. SA. Imposibilitatea demarării respectivelor lucrări de reparaţii ca urmare a refuzului recurentei de a permite accesul la acoperiş nu-i poate fi imputată reclamantului, care tocmai pentru a pune capăt acestei împiedicări s-a văzut nevoit să apeleze la această cale procedurală.
Nici apărarea recurentei în sensul că apropierea anotimpului ploios ar face imposibilă efectuarea lucrărilor, si prin urmare nu ar fi îndeplinită cerinţa urgenţei nu mai este de actualitate la momentul soluţionării recursului, astfel că si aceasta urmează a fi înlăturată de instanţa de recurs.
Cât priveşte condiţia caracterului vremelnic a măsurilor solicitate, acesta va fi analizată împreună cu cea referitoare la neprejudecarea fondului, reţinându-se că în practică s-a acceptat constat că există si situaţii în care o obligaţie de a face poate fi dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială, si anume atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate şi nu se prejudecă fondul dreptului.
În speţa de faţă, recurenta a susţinut că opunerea sa la efectuarea lucrărilor de reparaţii ale acoperişului noului sediu al M. T. C. nu este una abuzivă, deoarece prin această opunere încearcă să-şi protejeze lucrările pe care le-a executat pe seama reclamantului si pe care acesta refuză să le recepţioneze. Contractul de execuţie lucrări încheiat în anul 2009 între SC S. SRL în calitate de executant si Consiliul Judeţean B. în calitate de beneficiar nu este însă de natură să-i confere recurentei posibilitatea de a-i limita reclamatului proprietar dreptul de a lua măsuri de conservare a bunului aflat în proprietatea sa. Aparenţa dreptului operează în favoarea proprietarului care nu poate fi împiedicat să ia măsuri urgente de conservare, doar pe considerentul că a refuzat să recepţioneze lucrările executate de recurentă.
Temerea că prin demararea de către SC C. SA a lucrărilor de reparaţii la acoperişul imobilului ar putea fi degradate lucrările executate de recurentă, este de asemenea nejustificată, din moment ce inclusiv recurenta, prin concluziile scrise recunoaşte că există posibilitatea executării respectivelor lucrări prin alte puncte de acces decât cele ale aleilor si căilor de acces pietonale executate de ea. Mai mult, tot recurenta este cea care a învederat că la nivelul Consiliului Judeţean a fost constituită o comisie care să rezolve problemele legate de demararea lucrărilor de reparaţii ale acoperişului, împrejurarea în raport de care, cu ocazia punerii în executare a hotărârii pronunţate în prezenta cauză, se vor stabili si modalităţile concrete în care urmează a se face accesul SC C. SA la acoperişul imobilului, astfel încât să se elimine riscul unor eventuale degradări produse lucrărilor executate de recurentă. Totodată, recurenta are posibilitatea de a uza de procedura reglementată de art. 235 Cod procedură civilă pentru a se constata calitatea lucrărilor executate de ea anterior demarărilor de către SC C. SA a lucrărilor de reparaţii la acoperiş.
În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că măsura dispusă de prima instanţă este una urgentă, care nu prejudecă fondul dreptului, ci tinde să înlăture temporar împiedicarea proprietarului de a lua măsuri de conservare a bunului aflat în proprietatea sa, aparenţa dreptului operând în favoarea acestuia si nu în favoarea recurentei care are doar calitatea de executant al unor lucrări la imobilul în litigiu în baza unui contract de execuţie încheiat cu reclamantul, contract care de altfel a si expirat la data de 30.06.2010. Cât priveşte caracterul vremelnic al măsurii dispuse acesta decurge inclusiv din existenţa pe rolul Tribunalului B. a acţiunii de fond ce face obiectul Dosarului nr. 11785/111/2011.
În consecinţă, reţinându-se că în mod corect prima instanţa a apreciat ca fiind întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în recurs.
