Refuz calitativ. Îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor contractuale. Raport de cauzalitatea între neîndeplinirea corespunzătoare a calităţii de control a producţiei şi prejudiciul suferit prin suportarea contravalorii lucrărilor de remediere.
Obligaţiile prestatorului au fost determinate prin contract, preţul prestaţiilor fiind stabilit la 100 euro/zi, iar stipularea efectuării controlului pe bază de mostre nu este de natură să înlăture responsabilitatea reclamantei-pârâtă reconvenţională în ce priveşte calitatea produselor executate, cu atât mai mult cu cât neprevăzându-se expres un control selectiv, acesta nu se poate prezuma.
Secţia comercială şi de contencios administrativ-Decizia civilă nr.244/A/1 octombrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr.2222/2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr.7065/2003, a fost admisă în parte acţiunea comercială formulată de reclamanta SC “A.F.D.A.B.” SRL împotriva pârâtei SC “B.C.” SRL şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 9.134 euro, reprezentând contravaloarea serviciului de asistenţă tehnică de specialitate.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata comisioanelor şi a spezelor în sumă de 625 euro şi cererea reconvenţională şi a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 45.935.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că faţă de declaraţiile martorilor L.N. şi C.C., clauza contractuală potrivit căreia prestatorul avea obligaţia de a efectua controlul calităţii producţiei pe bază de mostre nu poate fi interpretată decât în sensul că verificarea se făcea în mod selectiv, iar nu bucată cu bucată.
Judecătoria a mai reţinut că pârâta nu a contestat neexecutarea obligaţiei de plată şi sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale pentru suma de 9.134 euro reprezentând contravaloarea serviciului de asistenţă tehnică de specialitate.
Cererea reclamantei de obligare la plata comisioanelor şi spezelor bancare în sumă de 625 euro a fost respinsă, întrucât din înscrisurile în limba italiană netraduse nu s-a putut stabili dacă aceste cheltuieli sunt rezultatul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale.
Instanţa de fond a constatat că pârâta-reclamantă reconvenţională nu a făcut dovada elementelor calitative pe care prestatorul urma să le verifice în executarea obligaţiilor contractuale, astfel că nu se poate verifica dacă refuzurile calitative înregistrate sunt rezultatul îndeplinirii defectuoase a obligaţiilor contractuale de către reprezentantul prestatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta-reclamantă reconvenţională SC “B.C.” SRL solicitând modificarea sentinţei, în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională la plata sumei de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de daune.
În dezvoltarea motivelor de apel se susţine că prin contractul de colaborare încheiat între părţi, s-a stabilit fără echivoc că obiectul contractului îl constituie controlul calităţii tuturor confecţiilor realizate şi în nici un caz un control subiectiv, cum netemeinic ar fi interpretat judecătoria.
Apelanta arată că faţă de preţul plătit pentru serviciul prestat-100 euro/zi- intimata avea posibilitatea să angajeze suficiente persoane pentru verificarea calitativă, iar verificarea finală a calităţii execuţiei tuturor confecţiilor şi verificarea călcatului şi ambalării acestora revenea împuternicitului societăţii intimate.
Reclamanta reconvenţională învederează că valoarea prejudiciului şi refuzurilor calitative au fost dovedite cu faxurile traduse şi legalizate de beneficiarii lor externi.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta reconvenţională nu a făcut dovada elementelor calitative pe care prestatorul urma să le verifice în executarea obligaţiilor contractuale faţă de prevederile pct.1 alineat final din contractul de colaborare “controlul calităţii producţiei pe bază de mostre şi controlul călcatului, ambalării şi coordonarea diferitelor probleme cu liniile de producţie”.
Obligaţiile prestatorului au fost determinate prin contractul mai sus amintit, preţul prestaţiilor fiind stabilit la 100 euro/zi, iar stipularea efectuării controlului pe bază de mostre nu este de natură să înlăture responsabilitatea reclamantei-pârâtă reconvenţională în ce priveşte calitatea produselor executate, cu atât mai mult cu cât neprevăzându-se expres un control selectiv, acesta nu se poate prezuma.
Din analiza actelor emise de beneficiarii externi-facturile externe de la filele 46 şi 47 din dosarul de fond şi contestaţia de la fila 99, se poate observa că există cantităţi mari de produse cu defecte de fabricaţie ce denotă că nici chiar un control selectiv nu a fost efectuat corespunzător.
Raportul de cauzalitate dintre fapta prestatorului-neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de control a calităţii producţiei şi călcatului, ambalării şi prejudiciului suferit de reclamanta reconvenţională prin suportarea contravalorii lucrărilor de remediere efectuate de beneficiarul extern este deci evident, cuantumul prejudiciului rezultând din factura nr.1/28.02.2003-2.250 euro, factura nr.2/28.02.2003-900 euro, emise de SC “C.C.” SRL Italia şi nota intitulată contestaţiei la modelele TOO3F01302/TOO3D01290 emisă de BACKER SNC Italia-6.212 euro, în total 9.362 euro.
Pentru celelalte daune invocate de reclamanta reconvenţională până la suma de 15.000 euro, Curtea de apel reţine că nu au fost dovedite.
Pentru considerentele de mai susexpuse, instanţa de apel în baza art.296 Cod procedură civilă a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă reconvenţională şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii reconvenţionale şi obligarea pârâtei reconvenţionale la plata în favoarea reclamantei reconvenţionale a sumei de 9.362 euro cu titlu de despăgubiri.
