Schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată în apel, nepermisă în apel conform art. 294 C.proc.civ.

Apelanta  – reclamanta nu a schimbat cauza cererii de chemare in judecata, ci a mentionat ca intre parti au existat relatii comerciale in baza contractului RM, iar contractul de subcontractare a fost incheiat ulterior, ad probationem, conventia partilor rezultand si din alte inscrisuri.

Prin urmare, Curtea retine ca in apel nu a fost schimbata cauza cererii de chemare in judecata.

Prin urmare, Curtea retine ca in apel nu a fost schimbata cauza cererii de chemare in judecata.

-Articolul 294 C.proc.civ.

 

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,

SENTINŢA CIVILĂ NR. 173 din 30.04.2013)

Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

Prin Sentinţa nr.12871/27.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl a Civilă în dosarul nr.49941/3/2010 s-a respins cererea formulată de reclamanta P R M L impotriva paratei SC M P SA ca nefondata.

 Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanta a reţinut urmatoarele :

„Prin procura atestata sub nr. 1150/23.09.2009 (fila 33 vol.1) reprezentantul SC M P SA, S M, l-a împuternicit pe dl. D K J să negocieze şi să semneze in numele societăţii contractul ce urma a fi încheiat cu SC B I INC SRL în legătură cu proiectul „Autostrada Transilvania”.

Ulterior, la data de 08.11.2009, între antreprenorul B I INC, prin sucursala din România B I INC. SRL R N SUA S Cluj Napoca România, şi subcontractorul Asocierea în participaţiune M P („M P J V”), reprezentată de directorul general al SC P R LTD K J. D s-a încheiat contractul de executare de lucrări având ca obiect furnizarea şi aplicarea de vopsea termoplastică şi micro bile de sticlă pentru marcaje orizontale şi vopsire offset conform proiectului specificaţiilor tehnice şi instrucţiunilor antreprenorului la proiectul Autostrada Transilvania, valoarea lucrărilor de subcontractare fiind de 574.670 euro (art. 2.0 paragraful 2 din Anexa (la contract) iar termenul executare fiind 27.11.2009 (clauza 2 din Modelul de subcontract).

La data încheierii contractului de execuţie lucrări nu exista încheiat între M şi P un contract de asociere în participaţiune.

După încheierea contractului de execuţie de lucrări si după expirarea termenului de finalizare a lucrărilor, la data de 06.01.2010, între reclamanta P R M L, reprezentata de directorul general K J D, şi parata SC M SA reprezentata de administratorul S M, s-a încheiat convenţia cadru de contractare nr. 5.1.

Conform art.4 din contract „M şi P se obligă să colaboreze  în vederea subcontractarii, de lucrări din cadrul proiectului în conformitate cu termenii si condiţiile Caietului de sarcini şi clasificările ulterioare emise de către autoritatea contractantă, la parametrii tehnici si calitative societăţii de către Autoritatea Contractantă”.

În privinţa obligaţiei părţilor, la art.5 din convenţie acestea au stabilit „(1) Valoarea de subcontractare a lucrărilor conform contractului nr.46A/8.11.2009 semnat între P R M L şi SC M P SA va fi de 574.670 euro fără TVA, aceasta putându-se modifica prin act adiţional. (2)Plata serviciilor prestate în baza prezentei convenţii se va efectua în contul SC M P SA… (3) Domnul K J D fiind împuternicit să semneze documente împreună cu dl. administrator S M. (4) Decontarea cheltuielilor avute de părţi pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale înserate în contractul încheiat de părţile prezentei convenţii cu beneficiarul se va face de comun acord”.

În temeiul acestui din urmă contract reclamanta formulează acţiunea în pretenţii de faţă, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 420.768,54 GBP, din care 399.768,54 GBP reprezentând: 44.884, 15 GBP, costuri cu forţa de muncă, 37.117,54 GBP, costuri cu echipamentele şi aparatura, 278.562 GBP costuri cu materialele (conform unor facturi emise în data de 21.11.2009), 39.204,85 GBP, alte cheltuieli) şi a sumei de 21.000 GBP partea de profit ce revenea P, precum şi la plata dobânzii legale.

Deci, prin acţiune reclamanta solicita obligarea paratei la plata costurilor suportate ca urmare a efectuării lucrărilor la Autostrada Transilvania şi a cotei de profit, precum şi la plata dobânzii legale aferente. În privinţa costurilor suportate ca urmare a efectuării lucrărilor potrivit art.5 al.4 din Contractul ce constituie temeiul pretenţiilor reclamantei, decontarea acestora se face „de comun acord”.

În cauză nu exista un asemenea acord, astfel că faţă de dispoziţiile contractului instanţa nu poate dispune obligarea pârâtei la plata respectivelor costuri.

Reclamanta susţine că în privinţa distribuţiei sumelor aferente asocierii administratorul pârâtei S M a transmis Prismo la data de 03.03.2010 o declaraţie olografa prin care recunoaşte explicit că MP are debite neachitate fata de Prismo şi declara că sumele datorate de către antreprenorul B I Inc. vor reveni in totalitate P. Aceasta declaraţie (fila 46, vol. 1) nu produce efecte juridice având in vedere că la data semnării respectivei declaraţii semnatarul acesteia nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societăţii pârâte. Astfel, prin hotărârea AGA nr. 1/29.12.2003 a consiliului de administraţie al societăţii pârâte s-a dispus revocarea mandatului directorului general al societăţii, S M, începând cu data hotărârii (fila 142 vol. 1). Având în vedere faptul că reclamanta este un terţ hotărârea produce efectele de la data înregistrării în registrul comerţului – 14.01.2010 (conform certificatului de înregistrare de menţiuni aflat la fila 146 vol. 1 din dosar).

Nici cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 21.000 GBP nu este întemeiată, faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Pe de altă parte, părţile nu au prevăzut modul de împărţire a profitului, astfel că în lipsa unor prevederi contractuale referitoare la împărţirea profitului instanţa nu se poate  substitui voinţei acestora.

Reclamanta invocă şi faptul că anterior  încheierii contractului nr. 51/2010 şi ulterior încheierii contractului din 08.11.2009, în data de 10.11.2009 a comunicat pârâtei termenii colaborării dintre cele două părţi, însă nu face dovada că părţile au încheiat un acord de voinţă în sensul celor menţionate în respectivul înscris (fila 45, vol.1), având in vedere că actul respectiv nu este semnat de reprezentantul pârâtei.

În raport de considerentele anterior menţionate constatând că cererea principală de obligare a paratei la plata sumei de 420.768,54 GBP, reprezentând costuri şi profit aferente contractului nr. 51/2010 este nefondată, întrucât în lipsa acordului părţilor privind suportarea costurilor aferente lucrărilor prevăzute de contractul nr. 51/2010 şi în lipsa prevederilor contractuale privind împărţirea profitului instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor, şi că cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale este accesorie şi urmează soarta capătului principal de cerere, în temeiul dispoziţiilor  art. 969,970 Cod Civil instanţa va respinge ca nefondată acţiunea”.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta P R M L solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii cererii si obligarea paratei la plata sumelor mentionate in actiunea principala, a cheltuielilor de judecata aferente fondului cauzei si judecarii apelului.

In motivarea apelului s-a arătat că instanta a apreciat in mod gresit faptul ca, fata de dispozitiile contractuale, nu poate dispune obligarea paratei la plata sumelor solicitate de reclamanta.

S-a mentionat ca prin cererea introductiva s-a solicitat obligarea paratei la plata :

1). sumei de 420.768,54 GBP (2.050.278,86 RON calculata la cursul valutar al BNR din data de 15.10.2012, 1 GBP=4,8727 RON), reprezentând debit principal rezultat din Contractul nr. 51/6.01.2012 (“Contractul 51/2010”)

2). sumei de 36.399,46 RON (7.470 GBP calculata de la data notificării prin invitatia la conciliere pana la data introducerii cererii de chemare in judecata), reprezentând daune-interese moratorii

3). obligarea la plata daunelor-interese moratorii de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data executării efective a obligaţiei de plata.

S-a sustinut ca aceste sume de bani reprezintă contravaloarea bunurilor livrate si a serviciilor prestate de P in vederea realizarii marcajelor la Autostrada Transilvania.

S-a invederat ca la data de 8.11.2009, B I Inc, prin sucursala din Romania, B I Inc. SRL R N SUA S C N R (“B S R”), a subcontractat către “A M P P” anumite servicii care urmau a fi prestate de către aceasta in beneficiul CNADNR, in baza Contractului Cadru incheiat de B cu CNADNR in calitate de subcontractori obligaţi solidar.

S-a precizat ca in acest sens s-a incheiat un contract intre B S R si “A M P P” (“Contractul R M” – “Proiectul Autostrada Transilvania, Form of Agreement”).

S-a indicat ca in versiunea in limba engleza termenul folosit de către parti este “joint venture” (asociere in participatiune), fiind astfel intelegerea M P si P sa constituie o astfel de asociere.

S-a aratat ca desi ulterior părţile nu au perfectat asocierea in participatiune in condiţiile legii romane, este fara echivoc ca prin Contractul 51/2010 se consfintesc termenii colaborarii dintre aceste doua societatii cu privire la executarea obligaţiilor care privesc Contractul R M.

S-a mentionat ca prin raportul de expertiza contabila judiciara intocmit in cadrul dosarului de fond, expertul a stabilit ca in baza documentelor depuse la dosarul cauzei si analizate strict din perspectiva dispoziţiilor specifice contabilitatii din Romania, P a justificat suma de 350.970,86 GBP, dupa cum urmeaza:

1). costuri cu materii prime si materiale: 278.562 GBP – suma solicitata de Prismo: 278.562 GBP

2). costuri cu forţa de munca: 44.884,15 GBP – suma solicitata de Prismo: 44.884,15 GBP

3). costuri cu echipamentele si aparatura: 20.528,87 – suma solicitata de Prismo: 37.117,54 GBP

4). alte cheltuieli: 6.995,84 GBP – . suma solicitata de P: 39.204,85 GBP.

S-a sustinut ca expertul desemnat a apreciat ca nu au fost depuse documente justificative din perspectiva legislaţiei contabile din Romania pentru suma de 69.797,68 GBP. Raportul a fost omologat de instanta care a apreciat ca suma de 350.970,86 GBP este corecta si justificata.

S-a indicat ca suma de 21.000 GBP, reprezentând parte din profit (asa cum a fost estimat de P), a fost considerata de expert drept nedocumentata si, astfel, a fost respinsa.

S-a precizat ca aceste sume mentionate in raportul de expertiza sunt rezultatul unei analize strict contabile si nu au in vedere alte documente care dovedesc ca P este indreptatita la intreaga suma solicitata.

S-a indicat ca trebuie avut vedere si faptul ca noţiunea de “document justificativ” a fost analizata din perspectiva legislaţiei romane, desi P este o societate de naţionalitate engleza, fiind reguli diferite cu privire la documentele contabile.

S-a sustinut ca fata de documentele deja analizate de expert, instanta de fond, dar si din apel trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele documente:

1). adresa nr.25031-IOO-T-BIOT-OI310 din data de 08.06.2011 transmisa de către B prin care se confirma folosirea materialelor Crystales T56UC si Crystalex Vibraline 70 livrate de P in cadrul Proiectului Autostrada Transilvania, deci contravaloarea lor este datorata de M P.

2). factura nr. 225/10.02.2010 transmisa de M P către B pentru lucrările de marcaj conform Contractului R M in cuantum de 3.201.481,31 RON (TVA inclus) si in special, anexa la factura care conţine o Situatie de Plata – Parţiala care evidentiaza cantitatea de material pentru marcaj termoplastic flat line si ribs, precum si operaţiunile de curatare a marcajului existent si uscare suport care dovedesc inca odata folosirea materialelor livrate de Prismo pentru acest proiect

3). documentele analizate la pct.2 trebuie coroborate cu Anexa “C” la Contractul R M in care sunt detaliate materialele care trebuiau sa fie folosite (exact cele livrate de Prismo), cantitatile necesare, precum si anumite lucrări de preincalzire si uscare a suprafeţei de aplicare, toate estimate la suma de EUR 574.670. Aceasta suma este extrem de apropiata (uşor mai mica ca valoarea) de suma factura de către M P către B.

4). adresa nr.25031-IOO-T-BIOT-OI309 din data de 08.06.2011 transmisa de către B in care se arata ca B a achitat către M P suma de 2.852.847,87 RON pentru Contractul R M, parata insusindu-si toti bani, desi P a livrat materialele si a executat majoritatea lucrarilor cu echipamente, aparate si personal specializat, asa cum rezulta din documentele care trebuiau analizate

5). prin răspunsul la interogatoriu, M P (intrebarea 6) recunoaşte ca a incasat suma de 2.785.589,86 RON pentru Contractul R M. In fapt, M P a primit 2.852.847,87 RON pentru Contractul R M.

6). adresa trimisa in data de 02.02.2010 de către dl. Spiru care confirma primirea facturii trimise de P (depusa la dosarul cauzei care conţine toate sumele solicitate de P) fara sa existe vreo obiectiune cu privire la aceasta. Chiar daca o confirma dupa incetarea mandatului de administrator, acest lucru nu echivaleaza cu un neadevar si nu trebuie ignorat de instanta atata timp cat relaţiile comerciale  s-au desfasurat in perioada in care dl. Spiru era administrator al societatii, fiind fapte care ii erau in mod cert cunoscute.

S-a invederat ca toate aceste documente dovedesc fara tagada ca P este indreptatita la primirea sumei de 420.768,54 GBP, precum si a dobânzii legale aferente, in condiţiile in care exista suficiente dovezi cu privire la livrarea materiei prime, la executarea lucrărilor, alocarea personalului, folosirea echipamentelor performante (aduse in special pentru acest proiect) si a cheltuielilor generate de supravegherea lucrărilor de personal calificat (hrana, cazare, transport, etc).

S-a mentionat ca aceste aspecte au fost ignorate de instanta de fond cand a considerat ca nu poate stabili modul in care sunt suportate cheltuielile.

Referitor la suma de 399.768,54 GBP, s-a sustinut ca instanta de fond nu a făcut aprecieri in sensul in care aceasta nu este probata, prin urmare, concluzia logica este aceea ca aceasta suma a fost dovedita de Prismo prin documentele depuse la dosarul cauzei; numai suma de 21.000 GBP a fost considerata neintemeiata fata de concluziile raportului de expertiza.

S-a precizat ca in aceste condiţii, instanta trebuia sa retina ca este dovedita colaborarea dintre societati, asa cum sunt dovedite: prestarea serviciilor, livrarea mărfurilor si dreptul la rambursarea acestor cheltuieli si, in plus, dreptul la o parte din profit raportat la participarea P la realizarea Proiectului Autostrada Transilvania.

S-a mai aratat ca instanta de fond trebuia sa aiba in vedere si recunoaşterea parţiala de către M P (147.620 GBP – pag.15 din raport).

S-a mentionat ca prima instanta a respins nejustificat acordarea către P a sumelor solicitate de M P, iar din modul in care instanta motiveaza respingerea acţiunii, se poate ajunge la concluzia ca in situaţia in care părţile (P si M P) nu au stabilit cu exactitate condiţiile in care se va imparti suma care a făcut obiectul Contractului 51/2010, atunci M P este indreptatita sa păstreze intreaga suma, chiar daca aceasta societate nu a participat in acelaşi procent cu P, aspect dovedit cu documentele depuse la dosarul cauzei.

S-a indicat ca P este cea care a furnizat materialele, echipamente, aparatura, personal calificat, pe cand aportul M P este nedovedit.

S-a sustinut ca se poate considera ca in viziunea instantei de fond suntem in prezenta “unei liberalitati” făcute de către P in favoarea M P. Un contract sinalagmatic precum cel incheiat de P si M P presupune obligaţii si drepturi pentru ambele parti, or, in viziunea instantei de fond, P are numai obligaţii, pe cand M P are si obligaţii (de execuţie), dar si drepturi (de a primi banii care reveneau atat  P si M P).

S-a precizat ca tocmai pentru faptul ca M P nu si-a onorat obligaţiile si nu s-a putut ajunge la o intelegere clara si corecta asupra sumei care trebuie retinuta de fiecare parte din plăţile efectuate de B, P a inteles sa se adreseze instantei, astfel incat aceasta sa soluţioneze in mod echitabil si obiectiv acest litigiu.

S-a mai invederat ca prima instanta a nesocotit dispoziţiile art. 3, art. 969-970 Cod Civil cand a respins ca nefondata acţiunea P pe motiv ca prin Contractul 51/2010 nu s-a stabilit exact modul in care trebuie decontate/suportate cheltuielile, fiind in prezenta unei denegări de dreptate.

S-a mentionat ca potrivit celor mai elementare norme de drept, este interzisa cu desavirsire denegarea de dreptate. In virtutea dispoziţiilor art.3 Cod Civil, „Judecătorul care va refuza sa judece, sub cuvânt ca legea nu prevede sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”.

S-a aratat ca prima instanta trebuia sa aiba in vedere ca in cazul litigiului ivit in relaţiile contractuale dintre P si M P soluţionarea se va face in temeiul dispoziţiilor legale si contractuale aplicate la situatia de fapt, iar, in cazul in care acestea nu erau suficient de edificatoare, trebuia sa isi întemeieze decizia pe principiul echitatii.

S-a indicat ca, asa cum instanta este obligata sa completeze si sa interpreteze textele legale incomplete si neclare, punandu-le in armonie cu principiile de drept, dar si cu echitate in asa fel incat soluţia pronuntata sa isi gaseasca dezlegarea in conformitate cu echitatea, tot in acelaşi mod si pentru aceleaşi motive, instanta avea obligaţia de a analiza intreg probatoriul administrat in dosar pentru a stabili o modalitate echitabila de soluţionare a cererii si de a restabili un echilibru in relaţia contractuala dintre P si M P.

S-a precizat ca din intreg probatoriul administrat in dosarul de fond rezulta ca Prismo a livrat in condiţii EX W/F U materialele necesare realizarii marcajelor pe Autostrada Transilvania, a adus echipamente si aparatura si a relocat angajaţi ai sai pentru a se realiza lucrările de marcaj. In aceste condiţii, este greu de inteles de ce instanta de fond a concluzionat ca nu poate stabili modul in care se poate imparti preţul Contractului 51/2010, vatamand P si creând o situatie extrem de avantajoasa pentru M P care a ramas cu intreaga suma aferenta Contractului 51/2010.

S-a mai indicat ca in virtutea principiului consacrat prin dispoziţiile art. 969 Cod Civil (Codul Cuza), cand părţile nu au stabilit modul in care se solutioneaza anumite oblipatii contractuale, instanta este obligata sa identifice prin analiza faptelor si imprejurarilor cauzei care a fost intenţia comuna a pârtilor contractante.

S-a sustinut ca prima instanta putea sa stabileasca cat i se cuvenea societatii Prismo din Contractul 51/2010 prin verificarea contribuţiei sale la realizarea obiectului Contractului 51/2010. Sumele solicitate de către P reprezintă contravaloarea facturilor pentru materialele livrate, cheltuielile pentru forţa de munca, echipamente si aparatura, precum si alte cheltuieli (asa cum au fost detaliate). Daca prima instanta considera ca suma solicitata de către P prin cererea introductiva nu este pe deplin documentata, putea admite cererea cel puţin parţial, in cuatumul stabilit prin raportul de expertiza (desi contestat de către P), dar nu sa o respingă in integralitatea ei.

S-a invederat ca toate convenţiile dintre parti au putere de lege si ele trebuie sa fie aplicate intocmai si ad literam cand sunt clare si precise si nu dau loc de interpretare – aceasta este semnificaţia art. 969 Cod Civil.

S-a precizat ca este evident ca P si M P nu au ajuns la o intelepere cu privire la modul in care se vor suporta cheltuielile, iar in acest caz intervine instanta pentru a clarifica aceste aspecte si a nu pagubi  P si a favoriza M P – ceea ce s-a si intamplat prin respinperea acţiunii ca nefondate.

S-a concluzionat ca instanta trebuia sa aiba in vedere si prevederile art.970 Cod Civil pentru a se respecta principiul bunei-credinte in executarea contractelor, dar si echitatea, obiceiul sau legea.

In drept, s-au invocat dispozitiile art.282 si urm. Cpc, art.3, art.969, art.970 Cod Civil, precum si celelalte temeiuri de drept mentionate in motivele de apel, precum si principiile generale de drept.

La data de 21.02.2013, prin Serviciul Registratura, intimata – parata SC MP SA a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In motivare s-a aratat ca apelanta a sustinut ca toate sumele pretinse sunt justificate, in acest sens mărturie fiind documentele contabile depuse de către aceasta in dosarul de fond si cele depuse pentru realizarea raportului de expertiza contabila avand in vedere temeiul contratual invocat si anume contractul 51/2010, incheiat asa cum susţine apelanta in baza celor agreate in Contractul RM din 08.11.2009.

S-a mentionat ca, fata de menţiunea facuta de către apelanta in sensul ca «joint venture » inseamna in limba romana asociere in participatiune, in limbajul juridic englez prin «joint venture» se intelege orice fel de asociere, de regula insa o asociere cu personalitate juridica, o societate si nu o asociere fara personalitate juridica cum este asocierea in participatiune. Astfel faptul ca in Contractul RM se face referirea la MP ca joint venture nu trebuie neaparat inteles in sensul ca se consfinteste existenta sau implementarea unei asocieri in participatiune.

S-a precizat ca singura justificare a acestor cheltuieli ar rezulta din evidentele tinute de către Prismo si analizate de către expertul contabil si ca aceastea pot constitui documente justificative din perspectiva legislaţiei contabile din Romania, o lista in sase puncte reprezentând documente care probeaza faptul ca materialele respective au fost folosite la Autostrada Transilvania si, pe cale de consecinţa, cheltuielile similare înregistrate in contabilitatea apelantei care reprezintă documente justificative in Romania trebuie rambursate de către subscrisa societate.

S-a invederat ca ar constitui justificare a sumelor cerute prin cererea iniţiala care se solicita a fi admisa in prezentul litigiu simplul fapt ca Prismo a inregistrat nişte cheltuieli intr-o perioada in care este clar ca nu exista o relaţie contractuala intre parti in baza careia astfel de cheltuieli ar fi putut da naştere unei obligaţii a paratei de a rambursa aceste sume.

S-a sustinut ca justificarea contabila a acestora, inclusiv din punct de vedere al legii romane, adica faptul ca documentele contabile care atesta existenta acestor cheltuieli sunt recunoscute ca atare de legea romana, ceea ce de fapt atesta si raportul de expertiza contabila administrat la instanta de fond, elementul de probatoriu favorit al apelantei, nu inseamna ca aceste cheltuieli sunt datorate din punct de vedere al răspunderii contractuale, al unor obligaţii contractuale asumate de către parti. Acesta este de fapt fundamentul juridic pentru care in mod justificat, logic si temeinic instanta de fond a respins cererea formulata de către apelanta.

S-a indicat ca documentele emise de către Bechtel, beneficarul lucrării, nu stabilesc o legătură de cauzalitate dintre cheltuielile inregistrate de Prismo, constatate ca atare in raporul de expertiza, si obligaţia de plata a Marca Plast, nici macar adresa pro causa emisa in 2011. Or, legătură de cauzalitate dintre acest prejudiciu cauzat de neplata ce se cere a fi acoperit si plata unor sume de bani de către parata trebuie dovedita ca atare si nu sugerata sau creata artificial.

Referitor la declaraţia depusa la dosarul cauzei de către dl Spiru – fostul administrator al societatii – s-a invederat ca acesta îndeplinea in acelaşi timp calitatea de administrator al MPSA si al societatii M SRL (a se vedea de fapt si adresele de email la care s-a făcut referire in contractele invocate de către apelanta). SC M SRL a fost un client fidel al apelantei, dar fata de aceasta intr-un mod inexplicabil P nu a declanşat litigii pentru neplata desi a folosit aceleaşi materiale ca si M P, probabil pentru ca nu s-au facturat materiale către Marcatin doar către M P.

S-a aratat ca imprejurarea ca acesta a recunoscut ca a primit facturile de la Prismo si nu a avut nimic de obiectat fata de acestea nu poate constituti un argument in favoarea apelantei, ci eventual poate susţine faptul ca dl.S a asigurat un management foarte prost al M P.

S-a sustinut ca in mod justificat si temeinic instanta de fond nu a luat in considerare argumentele aduse de către apelanta in justificarea cererilor sale.

S-a invederat ca in mod justificat instanta de fond a retinut faptul ca din documentele contractuale încheiate intre parti nu rezulta in mod clar daca si in ce masura decontarea unor cheltuieli făcute de către P se va face din sumele pe care MP le-a primit de la beneficarul final B.

S-a aratat ca acel contract in baza caruia P solicita efectuarea de plaţi s-a semnat dupa ce aceste cheltuieli au fost efectuate si nu exista legătură cauzala intre acestea si obligaţia de plata, ci doar confirmarea ca din punct de vedere contabil P era indreptatita sa inregistreze in contabilitate aceste cheltuieli.

S-au prezentat o serie de aspecte esentiale si edificatoare in ceea ce priveste derularea lucrarilor pentru Autostrada Transilvania din punctul de vedere al paratei:

1). produsul CRYSTALEX T56UC a fost importat de MP si pentru realizarea altor proiecte – de ex. Marcaje in Municipiul Braşov, materialul fiind unul special destinat pentru tipul de clima din zone submontane si montane. Dovada: 2 FF ataşate (+packing list, FF transport, CMR)

2). MP a participat cu aproape toate echipamentele si tot personalul (inclusiv detaşat de la M) la realizarea proiectului Autostrada Transilvania si in acest sens exista si documente doveditoare cum ar fi: fisa start care se semna in fiecare zi de lucru, fisele de calibrare utilaje si listele de control ale marcajelor (se intocmeau zilnic pentru perioada 11.11 – 30.11 pentru echipamente: BORUM SP- 500 si BMT 250, raportul zilnic, fise protecţia muncii in care este evidenţiata instruirea suplimentara la B.

3). PRISMO nu a adus niciun fel de aparatura pentru verificarea calitatii marcajelor : MP a achiziţionat termometru cu IR pentru verificarea temperaturii atmosferice (furnizor R); MP a incheiat un contract de comodat cu 3M Romania SRL pentru spectrofotometru – masurarea retroreflexiei, retroreflexia la finalul lucrării a fost verificata de C, care a fost solicitat de DRDP Cluj in acest sens.

S-a sustinut ca, in aceste condiţii, afirmaţiile făcute de apelanta in sensul ca instanta de fond a încurajat neprofesionalismul si reaua credinţa a paratei exceed unui bun comportament procesual si deontologic, iar contractul sinalagmatic incheiat de parti invocat de către apelanta nu este incheiat pentru justificarea unor costuri si cletuieli trecute, ci pentru viitor avand in vedere ca se refera la întregul proiect Autostrada Transilvania nu numai pentru o porţiune din acesta.

S-a mai aratat ca in mod corect instanta a retinut faptul ca părţile nu au stabilit contractual cu privire la aceste cheltuieli făcute inainte de încheierea contractului 51/2010 de către Prismo astfel incat, in lipsa unui astfel de accord, din împrejurările cauzei ca si din intreaga situatie de fapt s-a stabilit ca nu exista acordul partilor in vederea suportarii de catre MP a acestor cheltuieli.

S-a mentionat ca asocierea in participatiune este un contract in care fiecare parte contribuie cu anumite bunuri (in sens larg) pentru a realiza in comun un anumit obiectiv (art. 251 C.Com: «asocierea in participatiune are loc atunci cand un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane sau societati o participatiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operaţiuni » ). Mai mult, art 254 al.1 C Com prevede ca «participantii nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse in asociatiune chiar daca au fost procurate de dansii ».

In aceste condiţii, fata de prevederile imperative care reglementează aceasta materie si lipsa unor acorduri concrete si clare intre parti cu privire la decontarea unor cheltuieli făcute poate in scopul asocierii, dar inainte de încheierea valabila a acesteia, nu poate duce la obligarea automata a unui asociat de a plaţi celuilalt cheltuielile astfel făcute. Mai mult, nici instanta de judecata nu poate stabili o astfel de obligaţie in sarcina unui asociat atata timp cat asociaţii, la momentul incheierii contractului nu au mentionat aceasta in mod special.

S-a precizat ca in mod temeinic si legal instanta de fond nu a putut «dispune obligarea paratei la plata respectivelor costuri », fara ca aceasta sa reprezinte o « denegare de dreptate » asa cum in mod greşit susţine apelanta. In litigiile dintre profesionişti instant, in lipsa unor acorduri specifice dintre aceştia, nu se poate substitui voinţei uneia dintre parti si sa o oblige sa faca sau sa nu faca anumite acte ce nu au fost prevăzute in mod special in documentele contractuale.

S-a sustinut ca in mod judicios instanta a făcut distinctia intre valoarea justificatoare din punct de vedere contabil a documentelor puse la dispoziţie de către P (confirmata si de raportul de expertiza contabila din dosar) si valoarea acestora din punct de vedere juridic in raporturile dintre parti si suplinirea voinţei comune dovedite a partilor contractante. Convenţiile dintre parti au putere de lege intre ele si nu le pot obliga pe acestea la mai mult decât respectiva convenţie, echitatea, legea, obiceiurile, etc. prevăd, conform art. 970 alin2 C civ.

S-a precizat ca parata nu poate fi obligata sa achite sume care nu au fost prevăzute ca atare in contractele intervenite intre parti dupa ce aceste cheltuieli au fost effectuate, iar acest fapt foarte simplu si clar a fost in esenţa retinut de instanta de fond in mod judicios si temeinic.

Referitor la fondul cauzei, s-a indicat ca in susţinerea cererii apelanta isi intemeiaza pretentiile pe prevederile Contractului cadru de subcontractare nr 51/06.01.2010 in baza caruia apelanta ar fi agreat cu parata subcontractarea unor lucrări legate de marcaje rutiere. Acest contract ar fi fost « prefatat» de o scrisoare trimisa de apelanta către parata la data de 10.11.2009, in vederea executării contractului de realizare de lucrări pentru Autostrada Transilvania, contract semnat si înregistrat la parata la data de 08.11.2009.

S-a aratat ca apelanta susţine ca in baza acestui contract de executare de lucrări ca si celorlalte documente contractuale prezentate părţile in acest litigiu au agreat executarea in comun de lucrări pentru Autostrada Transilvania, urmând ca sumele achitate de către beneficiarul lucrării B Inc. Sucursala Romania sa fie plătite către apelanta in cea mai mare parte.

S-a sustinut ca pe parcursul desfasurarii litigiului, in ciuda probelor administrate, apelanta nu a demonstrat temeinicia contractuala a pretenţiilor sale si nu a rasturnat niciuna din apararile paratei detaliate de principiu in intampinarea depusa la dosarul cauzei.

S-a mentionat ca expertiza contabila efectuata in cauza nu poate susţine in mod logic pretentiile reclamantei si nu aduce niciun argument suplimentar care sa lege pretentiile reclamantei de temeiul legal invocat in aceasta cauza, ci doar a dus la prezentarea unui probatoriu suplimentar in ceea ce priveşte evidentele reclamantei in cauza, ceea ce nu justifica in niciun caz temeinicia susţinerilor acesteia deoarece niciuna din cheltuielile efectuate de către apelanta nu poate fi in mod cert legata de activitatile din Romania aferente contractului invocat de catre apelanta ca temei al pretentiilor sale.

Referitor la Contractul RM, s-a invederat ca acesta a fost semnat de către dl.K D (director al P RM) dar, asa cum susţine apelanta, actionand in calitate de reprezentant convenţional al MP SA conform procurii emise la data de 23.09.2 009.

S-a precizat ca procura depusa de apelanta la dosarul cauzei nu face referire la nicio asociere sau joint venture, ci constituie o împuternicire a dlui. D in vederea semnării unui contract in numele si pe seama MP SA.

S-a indicat ca parata recunoaşte existenta contractului intre aceasta si B Inc. USA prin B Sucursala Romania, ca izvor de obligatii doar intre aceste doua societati.

S-a mai aratat ca, asa cum rezulta si din răspunsul la interogatoriul formulat de către parata, apelanta cunoştea faptul ca intre reprezentantul MP de la acea data, dl. S M si reprezentanţii B nu putea exista o comunicare eficienta deoarece dl. S nu cunoştea limba engleza, iar procura emisa de MP in acest sens pentru semnarea unui document contractual complicat avea ca raţiune tocmai evitarea unor astfel de probleme, dl. Spiru avand încredere in reprezentanţii Prismo care au fost partenerii sai de afaceri in celelalte societati comerciale detinute/administrate de acesta, cum ar fi de exemplu M.

S-a sustinut ca nu exista niciun document contractual semnat de reprezentanţii legali ai paratei cu mandat valabil la data contractului incheiat cu B USA din care sa rezulte intentia de a constitui o asociere sau consorţiu. De asemenea, avand in vedere valoarea unui astfel de contract pentru valabila incheiere a acestuia era necesara si aprobarea Consiliului de Administraţie al Societatii (art.17.1 din Actul constitutiv al SC MPSA).

Referitor la asocierea dintre apelanta si parata,  s-a invederat ca potrivit practicilor agreate in materie, pentru a avea o asociere valabil constituita, care la rândul sau sa incheie in mod valabil un contract de lucrări cu un tert, ar fi fost necesara semnarea in prealabil a unui document contractual in acest sens. In aceste condiţii, procura datata 23.09.2009 ca si scrisoarea din data de 10.11.2009 invocate de către apelanta intaresc ideea ca la data incheierii contractului de lucrări cu B Sucursala Romania o astfel de asociere nu era constituita si pe cale de consecinţa, nu exista un temei legal pentru ca parata sa achite către relamanta niciuna din sumele solicitate prin prezenta cerere de chemare in judecata întemeiata in baza dispoziţiilor contractului de subcontractare nr.51/6.01.2010.

S-a precizat ca apelanta nu are temei contractual pentru acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, iar acest fapt a fost mentionat chiar si de expertul contabil numit in cauza in raportul de expertiza in care se mentioneaza ca: „la data emiterii documentelor de livrare a materialelor direct pe şantier si anume data de 21.11.2009, intre SC MP SA si SC P RMS L nu exista nici un contract de colaborare in forma scrisa”.

S-a aratat ca expertul a luat ca baza pentru toate concluziile sale un «acord tacit intre MP si P” in baza caruia „SC P RMS L a centralizat toate cheltuielile efectuate cu proiectul “Autostrada Transilvaniei” si le-a transmis către SC MP SA printr-o factura – decont, emisa in data de 29.01.2010, factura care face obiectul dosarului 49941/3/2010″.

S-a mentionat ca, in conformitate cu toate prevederile legale aplicabile in cauza, existenta unui astfel de acord tacit nu poate fi prezumata decât daca părţile il recunosc ca atare sau exista macar un inceput de proba scrisa in ceea ce priveşte existenta acestuia. In cazul de fata nu exista asa ceva, iar faptul ca apelanta isi bazeaza toate susţinerile pe imprejurarea ca beneficiarul lucrării a emis o factura ce are ca anexa lucrări si materiale ce au fost evidentiate si in contabilitatea reclamantei nu poate constitui o dovada in acest sens.

S-a mai invederat ca singurul argument pe care expertul contabil il gaseste pentru a dovedi existenta unui astfel de acord tacit este faptul ca „acest lucru putea fi considerat ca subînţeles si admis ca atare – intre cele doua societati existând o colaborare de mai multa vreme. Fapt dovedit de fisele de cont analitic unde sunt evidentiate si alte datorii ale SC MP SA fata de SC P RMS L”.

S-a indicat ca aceste sume evidentiate in fisele analitice ale paratei nu pot fi insa legate direct de contractul pe care apelanta intelege sa isi bazeze acţiunea.

Referitor la stufoasa documentaţie justificativa prezentata de către apelanta in susţinerea cererii sale, s-a apreciat ca aceasta nu are nicio legătură cu temeiul contractual al pretenţiilor reclamantei si anume contractul din data de 06.01.2010.

S-a invederat ca toata aceasta documentatie este datata noiembrie – decembrie 2009, adica anterior datei incheirii contractului cadru de subcontractare, temei al pretentiilor invocate de apelanta in prezenta actiune, si anume 06.01.2010.

Intimata a indicat ca nu are inregistrate in contabilitate nici un fel de documentaţie transmisa la momentul respectiv ori cel târziu la data emiterii facturilor pentru aceste sume.

S-a mai precizat ca aceste facturi nu fac referire la niciun fel de contract, menţionând doar ca reprezintă parte a profitului ori cheltuieli cu personalul, echipamente, materiale si alte cheltuieli, fara nicio legătură cu documentaţia depusa in anexa la cererea de chemare in judecata. In acest fel, in mod similar, orice agent economic ar putea emite facturi pentru anumite cheltuieli ale acestuia, fara niciun suport contractual ori de alta natura, neexistand nicio dovada ca aceste cheltuieli inregistrate de P au fost realizate pentru lucrări executate către MP SA.

Referitor la adresa reclamantei din data de 10.11.2010, se poate lesne observa ca aceasta se refera la un contract viitor ce urmeaza a se incheia cu Bechtel International Inc. SRL (« agreement to be concluded »), iar eventuale pretentii ale reclamantei se pot intemeia pe o relaţie contractuala ulterioara si lucrări realizate de către apelanta împreuna cu parata dupa data de 06.01.2010 pentru Autostrada Transilvania.

In ceea ce priveşte declaraţia olografa datata 03.03.2010 a dlui S M, ca si semnarea contractului cadru de subcontractare, s-a precizat ca inca din data de 29.12.2009 dl. S M nu mai deţinea calitatea de director general al societatii, astfel incat nu mai avea nicio calitate in care sa semneze orice declaraţie de confirmare a unor eventuale datorii ale paratei fata de apelanta, atata timp cat acestea nu apar in evidentele contabile ale societatii si nu sunt fundamentate contractual si/sau fiscal. Mai mult, avand in vedere valoarea contractului cadrul de subcontractare semnarea acestuia necesita autorizarea prealabila al Consiliul de Administraţie, conform art.17 din Actul Cosntitutiv al acesteia, aprobare care nu exista, actul fiind incheiat cu depasirea mandatului acordat Directorului General al Societatii.

Referitor la argumentele legate de indeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii contractuale in baza contractului cadru de subcontractare nr 51/06.01.2010, s-a indicat ca  nu exista un document contractual incheiat valabil fata de documentele justificative prezentate de către apelanta care sa determine existenta vreunei răspunderi contractuale in temeiul art.969 Cod Civil.

In drept, s-au invocat dispozitiile art.115 si urm. Cpc, art.969-970 C.civ., art.251 C.Com.

La termenul de judecata din data de 27.02.2013, apelanta P RMS L a depus la dosar note scrise prin care a sustinut ca o dovada a recunoaşterii relaţiei contractuale si comerciale, precum si a creanţelor MP fata de P o reprezintă proiectul de Contract transmis in limba engleza, in data de 18.03.2010, de către Dl. V C in calitate de director general si persoana imputernicita a M P, conform Hotararii nr.1 a Consiliului de Administraţie al MP si încheierii judecătorului delegat nr.318/2010.

S-a invederat ca acest proiect de Contract a fost transmis de Dl. V C in data de 18.03.2010 in atentia reprezentantului convenţional al P (avocat C C din cadrul H, B & A) in format electronic ca urmare a intalnirii dintre avocat C C si Dl. R S (preşedinte al Consiliului de Administraţie al M P) care a avut loc in data de 17.03.2010, asa cum rezulta din corespondenta electronica transmisa de Dl. N H, avocat al P către Dl. K Dsi Dna R S (reprezentanţii P).

S-a indicat ca din aceasta corespondenta electronica rezulta ca Dl. S a confirmat ca MP are fata de P o datorie in cuantum de 611.000 EUR reprezentând datorii vechi, dar si partea care revine societatii P din plata aferenta contractului Bechtel (contract care priveşte obiectul acestui dosar), iar Dl. S a oferit spre plata suma de 2.500.000 RON prin cesionarea unor bilete la ordin cu scadenta la data de 8.04.2010.

S-a mentionat ca proiectul de Contract propus de către Dl. Valentin Ciobanu reprezintă o recunoaştere de datorie si o tranzactie. Astfel, conform proiectului de Contract propus de M P, P si MP convin sa cesioneze toate datoriile MP fata de P (născute ca urmare a livrării de produse de marcaj rutier si prestării de lucrări de marcaj rutier) către M S.A. care se obliga sa achite datoriile MPfata de Prismo in temeiul unui contract nr. 429/12.03.2009, iar suma totala a datoriilor era in cuantum de 692.188 EUR.

S-a indicat ca potrivit proiectului de Contract, Prismo declara si recunoştea ca se vor compensa o parte din lucrările pentru maracajele rutiere executate de către aceasta (P) pentru B (Autostrada Transilvania) in valoare de 318.000 EUR.

S-a concluzionat ca este incontestabil faptul ca prin acest proiect de Contract, MPrecunoaşte livrările de materiale efectuate de către Prismo, lucrările prestate in cadrul proiectului cu B in vederea realizarii marcajelor rutiere pe Proiectul Autostrada Transilvania si, in mod clar, faptul ca MP datoreaza P sumele aferente acestor lucrări si materiale.

S-a sustinut ca Proiectul de contract are valoarea unei tranzactii din partea MP fata de P, aspect care justifica si valoarea de 318.000 Euro si nu valoarea ceruta prin cererea introductive de catre Prismo (420.768,54 GBP).

La termenul de judecata din data de 27.03.2013, apelanta SC MP SA a depus la dosar note scrise prin care a sustinut ca discutiile dintre parti s-au purtat in contextul in care acţionarul majoritar al societatii a descoperit mai multe acte frauduloase incheiate intre societate si M SRL care au fost conduse pana in 29.12.2009 de aceeaşi persoana, Dl S M.

S-a invederat ca, asa cum rezulta din chiar mesajul email depus la dosarul cauzei, contextul in care s-au desfasurat aceste discuţii era acela de descoperire a unor fapte potential cu conotatie penala descoperite prin investigaţiile declanşate dupa 29.12.2009.

S-a aratat ca toate aceste discuţii se bazau pe nişte date estimative si care erau lipsite de susţinerea inregistrarilor contabile exacte ale societatii care au aparut ulterior si fata de care s-au conturat susţinerile constante ale paratei legate de inexistenta inregistrarilor contabile prevăzute de lege care sa permită evidenţierea si achitarea unor sume estimate anterior.

S-a mentionat ca sumele avansate si discutate in cadrul negocierilor nu pot constitui sub nicio forma recunoaştere a unei datorii sau in mod specific a datoriei ce face obiectul acestui litigiu deoarece in nici un moment aceste discutii nu s-au materializat in vreun contract semnat de către reprezentatnii legali ai partilor.

S-a mai indicat ca in situatia in care apelanta intelege sa se prevaleze de acest document propus de către parata in care se ofereau mijloacele aferente realizarii creanţelor Prismo, dar care nu conţine recunoaşterea datoriilor, ci doar o propunere de reglementare a unui diferend comercial, ar trebui de asemenea clarificat faptul ca acest contract propus cu buna credinţa de către subscrisa nu a fost semnat din cauza refuzului P care nu a fost de acord cu condiţiile propuse ci a solicitat cu totul si cu totul alte condiţii.

Intimata a sustinut ca acest document propus si care nu a fost semnat de către parti reprezintă o dovada a bunei credinţe si a dorintei de a reglementa prin mijloacele avute la dispoziţie acest diferend, iar refuzul cu rea credinţa a reglementarii amiabile a fost dat de P.

S-a indicat ca probabil ca P stia faptul ca instrumentul de plata respectiv emis de partenerul de afaceri dl.S nu avea nicio valoare deoarece aceasta societate nu avea lichidităţile necesare pentru plata.

S-a mai precizat ca ar trebui avute in vedere si dispozitiile art.1183 si 1184 Cod Civil, care desi nu erau in vigoare la acea data pot constitui un punct de plecare in aprecierea atitudinii si a consecinţelor juridice a unor astfel de discuţii de afaceri si a incercarilor de reglementare amiabila a diferendelor comerciale.

In faza apelului s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizând apelul declarat, raportat la dispoziţiile art.294 – 298 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

I). Referitor la cauza cererii de chemare in judecata, intimata – parata SC MPSA a sustinut ca afirmatia apelantei – reclamante P RMS L de la termenul de judecata din data de 27.03.2013 potrivit careia, in lipsa contractului de asociere, ar exista o raspundere civila contractuala pentru livrari de marfuri ar reprezenta o modificarea a cauzei care nu este permisa in apel conform art.294 Cpc.

Trebuie observat ca prin cauza cererii de chemare in judecata se intelege situatia de fapt calificata juridic.

In cererea de chemare in judecata, apelanta – reclamanta a prezentat cadrul contractual dintre parti, indicand existenta unei asocieri intre MP si P in vederea realizarii proiectului Autostrada Transilvania, sens in care a fost incheiat contractul RM cu SC B I INC SRL de catre dl.K J.D in baza procurii din data de 23.09.2009 emisa de intimata – parata SC MP SA.

Apelanta – reclamanta a specificat ca termenii colaborarii cu intimata – parata in vederea executarii lucrarilor care fac obiectul contractului RM au fost stabiliti prin contractul de subcontractare nr.51/06.01.2010.

Totodata, apelanta – reclamanta a precizat ca anterior contractului nr.51/2010, la data de 10.11.2009 a comunicat intimatei – parate termenii colaborarii.

Rezulta ca apelanta – reclamanta a invocat drept cauza a cererii de chemare in judecata existenta unei colaborari cu intimata – parata in vederea realizarii lucrarilor prevazute in contractul RM.

In opinia apelantei – reclamante aceasta colaborare a pornit prin incheierea contractului RM de catre M P P cu SC B I Inc SRL, a continuat prin comunicarea conditiilor colaborarii la data de 10.11.2009 si s-a finalizat prin contractul de subcontractare nr.51/06.01.2010.

Prin urmare, cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de existenta unei conventii intre apelanta – reclamanta si intimata – parata in vederea realizarii lucrarilor contractatate prin contractul RM.

Imprejurarea ca, in opinia apelantei – reclamante, aceasta conventie de colaborare s-a materializat intr-un contract incheiat in forma scrisa, respectiv contractul de subcontractare nr.51/06.01.2010, nu schimba cauza cererii de chemare in judecata.

Cu alte cuvinte, chiar daca nu ar fi fost incheiat contractul de subcontractare nr.51/06.01.2010, cauza cererii de chemare in judecare ar fi fost aceeasi, respectiv existenta unei conventii de colaborare pentru realizarea lucrarilor la Autostrada Transilvania contractate de M P P joint venture prin contractul RM.

Curtea constata ca la termenul de judecata din data de 27.03.2013 apelanta – reclamanta nu a schimbat cauza cererii de chemare in judecata, ci a mentionat ca intre parti au existat relatii comerciale in baza contractului RM, iar contractul de subcontractare a fost incheiat ulterior, ad probationem, conventia partilor rezultand si din alte inscrisuri.

II). Contrar celor retinute de prima instanta, Curtea apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii contractuale a intimatei – parate SC MP SA.

Trebuie observat ca pentru antrenarea raspunderii civile contractuale trebuie indeplinite indeplinite urmatoarele conditii :

1.existenta unei legaturi contractuale

2.existenta unei fapte ilicite

3.existenta vinovatiei

4.existenta prejudiciului patrimonial

5.existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu

6.punerea în întârziere a debitorului.

1). Referitor la prima conditie pentru angajarea raspunderii contractuale,

Curtea nu poate retine sustinerea intimatei – parate SC MP SA potrivit careia nu a avut o relatie contractuala cu apelanta – reclamanta P RMS L referitor la executarea lucrarilor la Autostrada Transilvania.

A). Astfel, prin procura inregistrata sub nr.1150/23.09.2009 intimata – parata SC MP SA a imputernicit pe dl.Dawson Keith James (denumit mandatar) „sa negocieze si sa semneze in numele societatii contractul ce urmeaza sa fie incheiat cu SC B I INC SRL in legatura cu proiectul denumit Autostrada Transilvania. In vederea aducerii la indeplinire a prezentului mandat, mandatarul este imputernicit sa efectueze toate operatiunile necesare precum si sa semneze orice alte acte necesare” (f.33 vol.1 dosar fond).

Intrucat in imputernicire se mentioneaza expres ca dl.D K J a fost imputernicit sa efectueze orice operatiuni si sa semneze orice acte necesare, rezulta ca pentru a aduce la indeplinire mandatul dl.D K J putea sa convina si incheierea unui contract cu SC B I INC SRL in care calitatea de subcontractor sa o aiba „M P P joint venture”.

Prin urmare, nu poate fi retinuta sustinerea intimatei – parate SC MP SA potrivit careia in baza imputernicirii dl.D K J nu putea incheia un contract cu SC B I INC SRL in care calitatea de subcontractor sa o aiba „M P P joint venture”.

B). In indeplinirea mandatului, dl.D K J a incheiat la data de 08.11.2009 contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 (inregistrat la SC MP SA sub nr.46A/08.11.2009) in care, in calitate de parti, figureaza B I Inc prin sucursala din Romania – B I Inc SRL R N SUA – Sucursala Cluj Napoca Romania (contractor) si M P P J V (subcontractor – f.11-32, 168-169 vol.1, f.63-88 vol.2 dosar fond).

Acest contract a fost semnat pentru subcontractorul MarcaPlast Prismo Joint Venture de catre dl.Dawson Keith James.

Prin acest contract s-a convenit ca subcontractorul (M P P J V) sa execute lucrarile convenite, sa asigure toate utilajele, mana de lucru, consumabilele, uneltele, marfurile, echipamentele, transportul, supravegherea, serviciile tehnice/profesionale si alte servicii si va efectua toate operatiunile necesare si cerute pentru a asigura intr-un mod satisfacator furnizarea si aplicarea de vopsea termoplastica si micro bile de sticla pentru marcaje orizontale si vopsire offset conform proiectului, specificatiilor tehnice si instructiunilor antreprenorului.

Prin acest contract s-a convenit ca subcontractorul (M P P J V) sa execute lucrarile convenite, sa asigure toate utilajele, mana de lucru, consumabilele, uneltele, marfurile, echipamentele, transportul, supravegherea, serviciile tehnice/profesionale si alte servicii si va efectua toate operatiunile necesare si cerute pentru a asigura intr-un mod satisfacator furnizarea si aplicarea de vopsea termoplastica si micro bile de sticla pentru marcaje orizontale si vopsire offset conform proiectului, specificatiilor tehnice si instructiunilor antreprenorului.

Potrivit art.2 al.2 din Anexa C la contractul RM, pretul convenit pentru lucrari a fost de 574.670 Euro, fiind indicate si cantitatile de materiale care urmau a fi folosite si lucrarile care trebuiau executate pentru fiecare categorie de materiale (f.11-32, 168-169 vol.1, f.63-88 vol.2 dosar fond).

C). In perioada noiembrie – decembrie 2009 apelanta – reclamanta P RMS L a executat o serie de lucrari stabilite prin contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009.

D). Ulterior executarii lucrarilor, apelanta– reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MPSA au incheiat conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 avand ca obiect colaborarea partilor in vederea subcontractarii de lucrari din cadrul proiectului in conformitate cu termenii si conditiile caietului de sarcini si a clarificarilor ulterioare emise de autoritatea contractanta, la parametrii tehnici si calitativi solicitati de catre autoritatea contractanta (f.36-44 vol.1 dosar fond).

Curtea retine ca exista elemente din care sa rezulte ca acest contract a fost incheiat de apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MP SA tocmai pentru a reglementa drepturile si obligatiile izvorate ca urmare a executarii lucrarilor stabilite in contractul RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

Astfel, in art.5 al.1 din conventie s-a prevazut ca valoarea de subcontractare a lucrarilor conform contractului nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009) semnat intre P ROAD M L si SC MP SA va fi de 574.670 Euro fara TVA.

Prin urmare, in conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 este facuta referire expresa la contractul RM, iar valoarea lucrarilor subcontractate pentru care s-a incheiat conventia este exact valoarea convenita prin contractul RM (574.670 Euro fara TVA).

Or, este evident ca daca se doreste ca aceasta conventie sa produca un efect juridic, potrivit art.978 din Codul civil de la 1864, trebuie interpretata ca referindu-se la lucrarile subcontractate prin contractul RM la care face referire expresa.

Mai mult, conform art.5 al.2 si al.4 din conventie, plata serviciilor prestate se va efectua in contul SC MP SA, iar decontarea cheltuielilor avute de parti pentru ducerea la indeplinire a obligatiilor contractuale inserate in contractul incheiat de partile prezentei conventii cu beneficiarul se va face de comun acord.

In acest sens, dupa incheierea acestei conventii, intimata – parata a emis factura fiscala nr.225/10.02.2010 pentru lucrarile executate la Autostrada Transilvania si a incasat suma de 2.785.589,86 lei de la SC B I INC SRL, asa cum rezulta din raspunsul intimatei la intrebarea nr.5 la interogatoriu, din ordinele de plata si din adresa din data de 08.06.2011 emisa SC B I INC SRL (f.34-35 vol.1, f.19-28 vol.2 dosar fond).

Nu poate fi retinuta sustinerea intimatei – parate potrivit careia nu poate fi angajata raspunderea contractuala intrucat dl.S M nu mai avea nicio calitate sa semneze conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010.

Trebuie observat ca, potrivit art.5 al.1 si al.2 din Legea nr.26/1990, mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei sau in alta publicatie acolo unde legea dispune astfel, iar persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor actele ori faptele neinregistrate, in afara de cazul in care face dovada ca ele erau cunoscute de acestia.

Ca atare, revocarea mandatului directorului general este opozabila tertilor de la data efectuarii mentiunii la ORC.

Or, mentiunea la ORC cu privire la Hotararea Consiliului de Administratie nr.1/29.12.2009 privind revocarea mandatului directorului general S M a fost efectuata la data de 14.01.2010, in baza Incheierii judecatorului delegat din data de 13.01.2010, dupa incheierea conventiei din data de 06.01.2010 (f.142-146 vol.1 dosar fond).

Mai mult, dupa revocarea din functia de director general, dl.S M a indeplinit in continuare functia de administrator cu puteri depline, asa cum rezulta din art.15.7 din actul constitutiv actualizat si din relatiile de la ORC (f.147-151, 161-167 vol.1 dosar fond).

Revocarea din functia de administrator a dlui.S M a fost inregistrata la ORC la data de 04.06.2010 in baza Rezolutiei nr.6190/04.06.2010 (f.165 vol.1 dosar fond).

Revocarea din functia de administrator a dlui.S M a fost inregistrata la ORC la data de 04.06.2010 in baza Rezolutiei nr.6190/04.06.2010 (f.165 vol.1 dosar fond).

Curtea nu poate retine nici sustinerea intimatei – parate potrivit careia conventia nr.51/06.01.2010 nu poate produce efecte juridice intrucat nu exista aprobarea Consiliului de Administratie, conform art.17 din actul constitutiv.

Asa cum a fost mentionat mai sus, la data incheierii conventiei (06.01.2010), in relatia cu apelanta – reclamanta, care are calitatea de tert fata de actele/faptele modificatoare ale actului constitutiv, dl.Spiru Marin era administrator al intimatei – parate si detinea si functia de director general.

Conform art.143/1 al.1 si al.2 din Legea nr.31/1990, directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, în limitele obiectului de activitate al societăţii şi cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor. (2) Modul de organizare a activităţii directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administraţie.

Potrivit art.143/2 al.2 din Legea nr.31/1990, prin actul constitutiv, preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat.

Or, in art.15.7 din actul constitutiv este mentionat ca dl.S M detine functia de administrator cu puteri depline.

Prin urmare, dl. S M putea incheia conventia in calitate de administrator cu puteri depline.

Mai trebuie mentionat si faptul ca, potrivit art.55 din Legea nr.31/1990 :

al.1 – În raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia ori când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii.

al.2 – Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatii prevazute in alineatul precedent, care limiteaza puterile conferite acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Ca atare, eventuale clauze din actul constitutiv al intimatei – parate prin care s-a limitat puterea conferita organelor statutare este inopozabila apelantei – reclamante.

Mai trebuie remarcat ca factura fiscala nr.225/10.02.2010 in baza careia intimata – parata a incasat suma de 2.785.589,86 lei de la SC B I INC SRL a fost semnata si stampilata tot de catre administratorul Marin Spiru (f.34-35 vol.1 dosar fond).

Or, daca dl.S M avea dreptul, la data de 10.02.2010, sa semneze o factura fiscala in baza careia intimata – parata a incasat o suma de bani fara a avea vreo obiectiune, este evident ca acelasi domn S M avea calitatea sa incheie in numele intimatei – parate, cu o luna inainte, un contract referitor la lucrarile pentru care  s-au incasat banii.

In concluzie, Curtea apreciaza ca aceasta conventie cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 reglementeaza drepturile si obligatiile izvorate ca urmare a executarii lucrarilor stabilite in contractul RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

E). Mai mult, chiar si in situatia in care s-ar considera ca, in speta, conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 nu poate produce efecte juridice intrucat a fost incheiata dupa executarea lucrarilor stabilite prin contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009, Curtea apreciaza ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MPSA au convenit sa execute impreuna, in calitate de subcontractant, lucrarile stabilite in contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 (inregistrat la SC MP SA sub nr.46A/08.11.2009).

In acest sens, Curtea are in vedere ca prin procura inregistrata sub nr.1150/23.09.2009 intimata – parata SC MP SA a imputernicit pe dl.D K J (denumit mandatar) „sa negocieze si sa semneze in numele societatii contractul ce urmeaza sa fie incheiat cu SC B I INC SRL in legatura cu proiectul denumit „Autostrada Transilvania”. In vederea aducerii la indeplinire a prezentului mandat, mandatarul este imputernicit sa efectueze toate operatiunile necesare precum si sa semneze orice alte acte necesare” (f.33 vol.1 dosar fond).

Intrucat in imputernicire se mentioneaza expres ca dl. D K J a fost imputernicit sa efectueze orice operatiuni si sa semneze orice acte necesare, rezulta ca pentru a aduce la indeplinire mandatul dl.D K J putea sa convina si incheierea unui contract cu SC B I INC SRL in care calitatea de subcontractor sa o aiba „M P P joint venture”.

Prin urmare, nu poate fi retinuta sustinerea intimatei – parate SC MPSA potrivit careia in baza imputernicirii dl.D K J nu putea incheia un contract cu SC B I INC SRL in care calitatea de subcontractor sa o aiba „M P P joint venture”.

Ulterior, in indeplinirea mandatului, la data de 08.11.2009 a fost incheiat contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 (inregistrat la SC MP SA sub nr.46A/08.11.2009) intre B I Inc prin sucursala din Romania – B I Inc SRL R N SUA – Sucursala Cluj Napoca Romania (in calitate de contractor) si MarcaPlast P J V (in calitate de subcontractor – f.11-32, 168-169 vol.1, f.63-88 vol.2 dosar fond).

Acest contract a fost semnat pentru subcontractorul M P P J V de catre dl.D K J.

Avand in vedere procura inregistrata sub nr.1150/23.09.2009 si contractul RM nr.46A/08.11.2009, Curtea retine ca a existat o conventie a apelantei – reclamante P RMS L si intimatei – parate SC MP SA in sensul executarii impreuna, in calitate de subcontractant, a lucrarilor stabilite prin contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009.

Aceasta conventie, chiar fara a imbraca forma scrisa, poate constitui suportul contractual pentru reglementarea raporturilor juridice dintre apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MP SA nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM.

Chiar daca nu ar mai exista nicio alta intelegere in care sa fie detaliate eventuale conditii agreate de parti cu privire la drepturile/obligatiile nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM, simpla constatare a existentei acestei conventii ar fi suficienta pentru a stabili drepturile si obligatiile partilor, urmand a fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza intepretarea contractelor (art.970 al.1 si al.2 din Codul civil de la 1864 – aplicabil in cauza).

Trebuie observat ca nu era necesar ca o astfel de conventie de colaborare (executare lucrari la Autostrada Transilvania) sa fie incheiata in forma scrisa, iar daca intimata – parata SC MP SA nu ar fi recunoscut existenta si valabilitatea unei astfel de intelegeri nu ar fi trebuit sa execute lucrari si sa incaseze sume de bani in baza contractului RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009.

Nu poate fi retinuta sustinerea intimatei – parate SC MP SA potrivit careia recunoaste doar contractul pe care l-a incheiat cu SC B I INC SRL intrucat nu a incheiat in nume propriu niciun contract cu B.

Contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 nu a fost incheiat in calitate de subcontractor doar de intimata – parata SC MP SA si nici nu au fost stabilite obligatii si drepturi contractuale in sarcina exclusiva a intimatei – parate.

Neavand incheiat un contract in nume propriu cu B, intimata – parata nu putea executa obligatii si sa exercite drepturi, in nume propriu, in baza unui astfel de contract.

Toate obligatiile si drepturile au fost asumate in calitate de subcontractor de M P P J V.

Mai mult, in rapoartele zilnice intocmite de angajatii intimatei – parate este mentionat in calitate de subcontractor M P  P JO (joint venture – f.173-192 dosar apel).

In aceste conditii, apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MP SA ar fi putut sa execute lucrari si sa pretinda de la B plata lucrarilor executate doar in numele subcontractorului M P P Joint Venture in baza contractului RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009.

F). La dosar a fost depus un proiect de tranzactie prin care intimata – parata propunea o modalitate de stingere a datoriilor pe care le avea catre apelanta – reclamanta, iar printre aceste datorii se afla si cea referitoare la o parte din lucrarile pentru marcaje rutiere executate pentru B in valoare de 318.000 Euro (f.72-74 dosar apel). 

Prin urmare, intimata – parata recunostea ca apelanta – reclamanta a efectuat lucrari pentru marcaje rutiere la Autostrada Transilvania in suma de 318.000 Euro.

Desi intimata – parata a invocat ca prin acest proiect de tranzactie nu a recunoscut vreo datorie,  nu a prezentat o justificare pertinenta pentru asumarea unei datorii inexistente.

Imprejurarea ca ar exista anumite suspiciuni cu privire la modalitatea in care dl.Spiru Marin si-a indeplinit mandatul in cadrul societatii putea eventual justifica o negare a unei datorii si nu o asumare a acesteia.

G). Existenta unei conventii de colaborare in vederea realizarii proiectului Autostrada Transilvania rezulta si din adresa din data de 03.03.2010 scrisa si semnata de dl.S M, care detinea la acea data functia de administrator al intimatei – parate SC MPSA (f.6 vol.1 dosar fond).

In aceasta adresa dl.S M recunoaste ca apelanta – reclamanta are de incasat sume de bani pentru lucrarile executate in baza contractului RM.

Nu poate fi retinuta sustinerea intimatei – parate potrivit careia dl.S M nu mai avea nicio calitate sa semneze aceasta adresa.

Trebuie observat ca, dupa revocarea din functia de director general, dl.S M a indeplinit in continuare functia de administrator cu puteri depline, asa cum rezulta din art.15.7 din actul constitutiv actualizat si din relatiile de la ORC (f.147-151, 161-167 vol.1 dosar fond).

H). Curtea este de acord cu intimata – parata SC MP SA ca nu si-a insusit conditiile comunicate de apelanta – reclamanta la data de 10.11.2009 cu privire participarea impreuna la realizarea proiectului „Autostrada Transilvania” (f.45, 170 vol.1 dosar fond).

Or, atata timp cat intimata – parata SC MP SA nu si-a insusit prin semnatura si stampilare aceste conditii propuse de apelanta – reclamanta, acestea nu pot fi luate in considerare de catre instanta de judecata pentru a stabili eventuale drepturi si obligatii ale partilor.

Or, atata timp cat intimata – parata SC MP SA nu si-a insusit prin semnatura si stampilare aceste conditii propuse de apelanta – reclamanta, acestea nu pot fi luate in considerare de catre instanta de judecata pentru a stabili eventuale drepturi si obligatii ale partilor.

In concluzie, Curtea apreciaza ca aceasta conventie cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 reglementeaza drepturile si obligatiile partilor izvorate ca urmare a executarii lucrarilor stabilite in contractul RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

Insa, chiar daca s-ar da curs sustinerii intimatei – parate potrivit careia conventia nr.51/06.10.2010 nu poate fi luata in calcul intrucat a fost incheiata dupa executarea lucrarilor, asa cum a fost mentionat mai sus, tot ar exista o conventie care, desi nu a fost materializata printr-un inscris, constituie suportul contractual pentru reglementarea raporturilor juridice dintre apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MPSA nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM.

2. Curtea retine ca este indeplinita si conditia referitoare la savarsirea de catre intimata – parata a unei fapte ilicite.

Trebuie observat ca fapta ilicita consta in neexecutarea ori executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a unei obligatii contractuale.

Asa cum a fost mentionat mai sus, Curtea apreciaza ca in prezenta cauza produce efecte juridice conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010.

Aceasta conventie reglementeaza drepturile si obligatiile izvorate ca urmare a executarii lucrarilor stabilite in contractul RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

In speta, obligatia contractuala care nu a fost respectata de catre intimata – parata consta in refuzul de a plati costurile/partea din profit suportate de apelanta – reclamanta pentru executarea lucrarilor la Autostrada Transilvania in baza contractului RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

Trebuie observat ca aceasta obligatie aflata in sarcina intimatei – parate se desprinde din intepretarea art.5 al.2 si al.4 din conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010.

Potrivit art.5 al.2 si al.4 din conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010, plata serviciilor prestate se va efectua in contul SC MP SA, iar decontarea cheltuielilor avute de parti pentru ducerea la indeplinire a obligatiilor contractuale inserate in contractul incheiat de partile prezentei conventii cu beneficiarul se va face de comun acord.

Prin urmare, din moment ce a incasat contravaloarea tuturor lucrarilor efectuate, inclusiv cele prestate de catre apelanta – reclamanta, este normal sa deconteze acesteia cheltuielile suportate pentru efectuarea lucrarilor.

Chiar daca in conventie nu este prevazut expres ca profitul urmeaza a fi impartit, aceasta obligatie decurge din art.970 al.1 si al.2 din Codul civil de la 1864 (aplicabil in cauza) care prevede  ca toate conventiile trebuie executate cu buna-credinta si ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.

Ca atare, in baza principiului echitatii este firesc ca profitul obtinut in urma executarii lucrarilor sa fie impartit proportional cu valoarea lucrarilor executate.

Dupa incheierea conventiei nr.51/06.01.2010, la data de 29.01.2010, apelanta – reclamanta a emis doua facturi fiscale reprezentand costurile/partea din profit pe care le-a suportat pentru efectuarea lucrarilor la Autostrada Transilvania conform contractului RM nr.46A/08.11.2009 (nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009).

Intimata – parata a emis factura fiscala nr.225/10.02.2010 pentru lucrarile executate la Autostrada Transilvania si a incasat suma de 2.785.589,86 lei de la SC B I INC SRL, asa cum rezulta din raspunsul intimatei la intrebarea nr.5 la interogatoriu, din ordinele de plata si din adresa din data de 08.06.2011 emisa SC B I INC SRL (f.34-35 vol.1, f.19-28 vol.2 dosar fond).

Insa, desi a incasat contravaloarea lucrarilor executate, apelanta – reclamanta a refuzat sa plateasca intimatei – parate cheltuielile/cota de profit.

Curtea nu poate retine sustinerea intimatei – parate potrivit careia nu ar exista o astfel de obligatie contractuala.

Asa cum a fost mentionat mai sus, Curtea a apreciat ca in cauza produce efecte juridice conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 care contine aceasta obligatie contractuala in art.5 al.2 si al.4.

Dar si in situatia in care s-ar aprecia ca in prezenta cauza nu ar produce efecte juridice conventia cadru de subcontractare nr.51/06.01.2010 intrucat a fost incheiata dupa executarea lucrarilor stabilite prin contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009, asa cum a fost mentionat mai sus (pct.I.E), Curtea a retinut ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MP SA au convenit sa execute impreuna, in calitate de subcontractant, lucrarile stabilite in contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 (inregistrat la SC MP SA sub nr.46A/08.11.2009).

Aceasta conventie, chiar fara a imbraca forma scrisa, constituie suportul contractual pentru reglementarea raporturilor juridice dintre apelanta – reclamanta P RMS L si intimata – parata SC MP SA nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM.

Chiar daca nu ar mai exista nicio alta intelegere in care sa fie detaliate eventuale conditii agreate de parti cu privire la drepturile/obligatiile nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM, simpla constatare a existentei acestei conventii ar fi suficienta pentru a stabili drepturile si obligatiile partilor.

In acest sens, potrivit art.970 al.1 si al.2 din Codul civil de la 1864 (aplicabil in cauza), conventiile trebuie executate cu buna-credinta si ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.

In aceste conditii, chiar daca conventia referitoare la drepturile si obligatiile partilor nascute ca urmare a executarii obligatiilor asumate prin contractul RM nu este materializata printr-un inscris si nu este prevazuta obligatia celui care a incasat contravaloarea lucrarilor executate de la beneficiar (B) de a deconta cheltuielile/costurile/cota de profit suportate de ceilalti executanti, aceasta obligatie ar decurge din principiul echitatii prevazut de art.970 al.2 din Codul civil de la 1864.

Curtea nu poate retine sustinerea primei instante potrivit careia in lipsa unui acord intre parti cu privire decontarea cheltuielilor, fata de dispozitiile contractului (art.5.4 din conventia cadru de subcontratare) nu poate dispune obligarea pârâtei la plata respectivelor costuri.

Trebuie observat ca in situatia in care exista un acord cu privire la decontarea cheltuielilor, atunci nu mai exista un litigiu pe rolul instantelor de judecata.

In conditiile in care partile nu au ajuns la un acord, instanta de judecata este cea care trebuie sa stabileasca daca refuzul intimatei – parate sau pretentiile apelantei – reclamante sunt nejustificate.

Prin urmare, exista o obligatie contractuala a intimatei – parate de a deconta cheltuielile /cota de profit pentru lucrarile efectuate de catre apelanta – reclamanta.

Este vorba de costurile/cota de profit care sunt dovedite de catre apelanta – reclamanta, problema care va fi lamurita cand se va analiza indeplinirea conditiei privind existenta/intinderea prejudiciului.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca este indeplinita conditia referitoare la existenta unei fapte ilicite.

3. In ceea ce priveste vinovatia cu care a fost savarsita fapta ilicita,

Potrivit art.1082 din Codul civil de la 1864 (aplicabil in cauza), „debitorul este obligat la plata daunelor interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina, care nu-i poate fi imputata”.

Prin urmare, in cazul nerespectarii obligatiei contractuale, debitorul este prezumat in culpa si raspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului.

In speta, intimata – parata nu a invocat si nu a dovedit existenta unei cauze straine care sa o exonereze de raspundere (forta majora sau caz fortuit).

In aceste conditii, Curtea constata ca este indeplinita si conditia culpei intimatei – parate.

 4. Conditia existentei unui prejudiciu pentru acordarea despagubirii creditorului este implicit prevazuta in art.1082 din Codul civil de la 1864.

In lipsa unei evalurari conventionale a prejudiciului, existenta si intinderea acestuia urmeaza a fi stabilite de instanta de judecata.

Pentru lucrarile executate, la data de 29.01.2010 apelanta – reclamanta a emis pe numele intimatei – parate o factura fiscala pentru suma de 399.768,54 GBP din care (f.47, 172-173 vol.1 dosar fond) :

-44.884,15 GBP reprezentand costuri cu forta de munca

-37.117,54 GBP reprezentand costuri echipamente si utilaje

-278.562 GBP reprezentand costuri cu materialele

-39.204,85 GBP reprezentand cheltuieli.

Totodata, la data de 29.01.2010 apelanta – reclamanta a mai emis o factura fiscala in suma de 21.000 GBP reprezentand cota de profit (f.120 vol.1 dosar fond).

Imprejurarea ca intimata – parata nu a inregistrat in contabilitate facturile emise de catre apelanta – reclamanta nu poate constitui un argument pentru a le refuza la plata daca se face dovada ca materialele/serviciile au fost livrate/prestate.

Aceste costuri solicitate de apelanta – reclamanta urmeaza a fi analizate printr-o dubla raportare :

-la obiectul si cauza cererii de chemare in judecata cu care a fost investita instanta, respectiv costuri suportate pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania

-existenta unor probe care sa le confirme.

 Pentru stabilirea cheltuielilor efectuate de apelanta – reclamanta P RMS L a fost intocmit un raport de expertiza contabila de catre expert Z Gh.M (f.279-306 vol.2 dosar fond).

Totodata, expertul a raspuns si la obiectiunile incuviintate de prima instanta (f.132-139 vol.3 dosar fond).

A). In acord cu raportul de expertiza contabila, Curtea retine ca la dosar au fost depuse dovezi pentru costurile cu forta de munca in suma de 44.884,15 GBP (f.288-289 vol.2 dosar fond).

In acest sens, apelanta – reclamanta a depus la dosar :

-costul total cu forta de munca care cuprinde si remuneratia pentru fiecare angajat pe zi  (f.175 – 177, 231-232 vol.1, f.56-59 vol.3 dosar fond)

-rapoarte cu lucrarile executate intocmite de angajati (f.178-187, 232 verso – 237 vol.1 dosar fond)

– fise activitati zilnice (f.188-229, 238-259 vol.1 dosar fond)

-salariul minim si remuneratia orara minima (f.96-99 vol.2 dosar fond)

-remuneratia pentru saptamanile 33-37 (f.60-69 vol.3 dosar fond)

-termenii si conditiile de munca pentru un angajat (f.31-36 vol.3 dosar fond).

Ca atare, apelanta – reclamanta a dovedit ca a suportat costuri cu forta de munca in suma de 44.884,15 GBP.

B). Referitor la suma de 37.117,54 GBP reprezentand costuri echipamente si utilaje, Curtea retine ca este corecta concluzia din raportul de expertiza potrivit careia a fost justificata doar suma de 20.528,27 GBP.

In acest sens, la dosar au fost depuse facturi fiscale din care rezulta ca apelanta – reclamanta a suportat costuri cu echipamentele si utilajele in suma de 20.528,27 GBP (f.260-303 vol.1 dosar fond).

Nu a fost depusa nicio dovada pentru sumele de 166,67 GBP reprezentand depreciere si 16.422 GBP reprezentand P, astfel ca aceste costuri solicitate de catre apelanta – reclamanta nu vor fi acordate.

Ca atare, apelanta – reclamanta a dovedit ca a suportat costuri cu echipamente si utilaje in suma de 20.528,27 GBP.

C). Referitor la costurile cu materialele in suma de 278.562 GBP, Curtea retine ca este justificata doar suma de 265.450 GBP pentru motivele care vor fi expuse in continuare.

In primul rand, trebuie observat ca pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania au fost utilizate doar 2 tipuri de materiale (Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC) si nu 3 tipuri de materiale, cum a solicitat spre decontare apelanta – reclamanta (Crystalex Vibraline 70, Crystalex T56UC si Ecostar 10).

Aceasta imprejurare rezulta din :

-adresa nr.25031-100-T-BIOT-01310/08.06.2011 emisa de SC B I INC SRL in care, la cererea P RM L, se indica ca au fost utilizate doua tipuri de materiale, respectiv Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC (f.29-32 vol.2 dosar fond)

-fisele de calibrare, listele de control si rapoartele zilnice intocmite de angajatii intimatei – parate SC MP SA in care sunt mentionate materialele utilizate si producatorii, iar in cazul materialului termoplastic au fost indicate Crystalex Vibraline si Crystalex livrate de P si M 125-850H livrate de Interminglass (f.123-192 dosar recurs).

Trebuie observat ca prezenta cerere de chemare in judecata are ca obiect costurile/partea din profit pe care le-a suportat apelanta – reclamanta pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania.

Or, din moment ce produsul  Ecostar 10 nu a fost folosit la realizarea Autostrazii Transilvania nu poate fi acordata contravaloarea acestuia, apelanta – reclamanta avand posibilitatea sa formuleze o alta actiune care sa aiba un alt obiect si o alta cauza.

Prin urmare, din totalul costurilor cu materialele solicitat de apelanta – reclamanta va fi scazuta suma de 13.112 GBP reprezentand contravaloarea produsului Ecostar 10, respectiv (f.306, 308 – 309, 322 vol.1 dosar fond) :

-suma de 5.960 GBP din factura nr.5510009294/21.11.2009 pentru 10.000 Kg Ecostar 10

-suma de 7.152 GBP din factura nr.5510009297/21.11.2009 pentru 12.000 Kg Ecostar 10

In al doilea rand, Curtea retine ca sunt justificate costurile solicitate de apelanta – reclamanta reprezentand contravaloarea produselor Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC si a transportului.

Imprejurarea ca la realizarea proiectului Autostrada Transilvania au fost utilizate produsele Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC reiese cu evidenta din inscrisurile depuse la dosar.

Astfel, apelanta – reclamanta a depus un numar de 11 facturi fiscale insotite de documente de transport (f.100 – 255 vol.2, f.83-128 vol.3 dosar fond):

-nr.5510009291/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70

-nr.5510009292/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70

-nr.5510009293/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70

-nr.5510009294/21.11.2009 in suma de 110.670 GBP – 70 tone Crystalex Vibraline 70 si  70 tone de Crystalex T56UCtransport

– nr.5510009295/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70

-nr.5510009296/21.11.2009 in suma de 15.752 GBP – 22 tone Crystalex T56UC

-nr.5510009298/21.11.2009 in suma de 14.564 GBP – 18 tone Crystalex Vibraline 70 si 4 tone de Crystalex T56UC

-nr.5510009299/21.11.2009 in suma de 15.752 GBP – 22 tone Crystalex T56UC

– nr.5510009300/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70

-nr.5510009301/21.11.2009 in suma de 15.752 GBP – 22 tone Crystalex T56UC

-nr.5510009302/21.11.2009 in suma de 14.300 GBP – 22 tone Crystalex Vibraline 70.

Totodata, la dosar a fost depusa si factura fiscala nr.5510009297/21.11.2009 pentru 10 tone de Crystalex T56UC in valoare de 7.160 GBP (f.308, 322 vol.1 dosar fond).

Apelanta – reclamanta a depus la dosar fisele tehnice pentru produsele Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC (f.25-28 vol.3 dosar fond).

Curtea nu poate retine sustinerea intimatei – parate potrivit careia nu s-a facut dovada ca aceste materiale au fost livrate si utilizate la Autostrada Transilvania.

Pentru toate facturile fiscale, cu exceptia celei cu nr.5510009297/21.11.2009, au fost depuse la dosar documente de transport care sunt semnate si stampilate de transportator, destinatarul fiind SC MPSA, iar locul pentru livrarea marfii fiind jud.Cluj, Romania.

Mai mult, unele dintre aceste scrisori de transport poarta stampila intimatei – parate SC MPSA sau SC B I INC SRL (f.207-215, 225-239 vol.2, f.83-128 vol.3 dosar fond).

Asa cum a fost mentionat mai sus, in adresa nr.25031-100-T-BIOT-01310/08.06.2011 emisa de SC B I INC SRL se indica ca au fost utilizate doua tipuri de materiale, respectiv Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC (f.29-32 vol.2 dosar fond).

In fisele de calibrare/ listele de control/ rapoartele zilnice intocmite de angajatii intimatei – parate SC MP SA sunt mentionate materialele utilizate si producatorii, iar in cazul materialului termoplastic au fost indicate Crystalex Vibraline si Crystalex livrate de P si M 125-850H livrate de Interminglass (f.123-192 dosar recurs).

In rapoartele zilnice intocmite de angajatii intimatei – parate sunt mentionate toate cantitatile de material folosite in fiecare zi, iar prin insumarea acestora rezulta ca au fost utilizate 204.350 kg de Crystalex Vibraline 70 si 140.080 kg de Crystalex T56UC (f.173-192 dosar recurs).

Or, prin cele 12 facturi fiscale au fost facturate 220 de tone  de Crystalex Vibraline si 150 de tone de Crystalex T56UC, cantitati care sunt apropiate de cele indicate in rapoartele zilnice intocmite de angajatii intimatei – parate.

Diferenta este data de rezerva care a fost livrata de apelanta – reclamanta pentru situatii neprevazute, asa cum rezulta din explicatia data de aceasta (f.29-30 vol.3 dosar fond).

Mai mult, din situatia de plata atasata la factura fiscala nr.225/10.02.2010 emisa de intimata – parata SC MP SA rezulta ca aceasta a facturat catre SC B I INC SRL materialele termoplastice utilizate la realizarea proiectului Autostrada Transilvania, iar ulterior a incasat suma de 2.785.589,86 lei, asa cum rezulta din raspunsul intimatei la intrebarea nr.5 la interogatoriu, din ordinele de plata si din adresa din data de 08.06.2011 emisa SC B I INC SRL (f.34-35 vol.1, f.19-28 vol.2 dosar fond).

Ca atare, chiar din inscrisurile intocmite si depuse de intimata – parata rezulta ca s-au livrat si au fost utilizate aceste materiale la Autostrada Transilvania.

Trebuie observat ca nu era obligatoriu ca facturile fiscale / scrisorile de transport sa fie semnate si stampilate de catre intimata – parata daca se face dovada, cu alte mijloace de proba, ca materialele au fost livrate si utilizate la Autostrada Transilvania.

Or, asa cum a fost mentionat mai sus, a fost facuta aceasta proba de catre apelanta.

Imprejurarea ca intimata nu a inregistrat in contabilitate facturile emise de catre apelanta nu poate constitui un argument pentru a le refuza la plata daca se face dovada ca materialele au fost livrate.

In ceea ce priveste obiectiunea intimatei – parate referitoare la transformarea unitatilor de masura pentru materiale (din mp – contract, in tone – facturi – f.75 vol.3 dosar fond), Curtea retine ca nu prezinta relevanta din moment ce, in rapoartele zilnice facute de angajatii intimatei – parate, evidenta cantitatilor de material utilizat s-a facut in kilograme (1 tona =  1.000 kg).

Mai mult, apelanta – reclamanta a depus la dosar modalitatea de transformare a unitatilor de masura (f.29-30 vol.3 dosar fond).

In aceste conditii, Curtea retine ca s-a facut dovada ca materialele Crystalex Vibraline 70 si Crystalex T56UC au fost livrate si utilizate la realizarea proiectului Autostrada Transilvania, iar pentru transportul acestor produse au fost contractate servicii de transport pentru care au fost incheiate documente de transport.

Ca atare, apelanta – reclamanta a dovedit ca a suportat costuri cu materialele in suma de 265.450 GBP.

D). Referitor la alte cheltuieli in suma de 39.204,85 GBP, Curtea retine ca este justificata doar suma de 8.021,85 GBP si 36.138,79 lei pentru motivele care vor fi expuse in continuare.

Apelanta – reclamanta a pretins ca a efectuat alte cheltuieli pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania in suma de 39.204,85 GBP si a depus la dosar o lista a acestor cheltuieli insotita de extrase de cont / facturi fiscale / chitante / bonuri fiscale / bilete de avion / contract de inchiriere (f.98 – 119, 330-372 vol.1, f.37-55, 151-152 vol.3 dosar fond).

Insa, din toate aceste cheltuieli solicitate de apelanta – reclamanta pot fi acordate doar cele care au fost efectuate pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania si care au fost dovedite cu probele administrate in cauza.

a). Este corecta concluzia din raportul de expertiza potrivit careia suma de 6.995,84 GBP a fost dovedita (f.290 – 291 vol.2 dosar fond).

In acest sens, trebuie observat ca apelanta – reclamanta a contractat de la DRIVER HIRE CREWE serviciile unor soferi, fiind intocmite rapoarte cu orele prestate de soferi.

In baza acestor rapoarte au fost intocmite de catre DRIVER HIRE CREWE facturile fiscale nr.2765/16.11.2009 in suma de 4989,84 GBP si nr.2766/16.11.2009 in suma de 456 GBP (f.346-351, 367-369 vol.1 dosar fond).

Totodata, apelanta – reclamanta a achizitionat marfa de la Somerford Equipment ( 2 bucati cap uscator ) pentru care a fost emisa factura fiscala nr.03461/13.11.2009 in suma de 1.550 GBP (f.352, 370 vol.1 dosar fond).

b). Nu poate fi retinuta concluzia din raportul de expertiza potrivit careia pentru toate celelalte cheltuieli (32.209,01 GBP) nu s-au prezentat documente justificative coprespunzatoare intrucat, pentru o parte din aceste cheltuieli, s-au depus dovezi din care rezulta ca au fost suportate de catre apelanta – reclamanta pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania.

b.1). Astfel, apelanta – reclamanta P RM L si SC C SRL au incheiat contractul de inchiriere nr.2/13.11.2009 avand ca obiect inchirierea unui autovehicul Volkswagen Transporter pentru o perioada de 22 de zile incepand cu data de 13.11.2009 la un pret de 80 euro/zi + TVA (f.151-152 vol.3 dosar fond).

In baza acestui contract au fost prestate de catre SC C SRL servicii de transport pentru care au fost emise facturi fiscale in suma de 7.777,84 lei care au fost achitate de apelanta – reclamanta:

-nr.00010/16.11.2009 in suma de 1.228,08 lei achitata conform chitantei fiscale din data de 16.11.2009 (f.110 verso vol.1 dosar fond)

-nr.00011/23.11.2009 in suma de 2.865,52 lei achitata conform chitantei fiscale din data de 23.11.2009 (f.109 verso vol.1 dosar fond)

-nr.00013/01.12.2009 in suma de 3.684,24 lei achitata conform chitantei fiscale din data de 01.12.2009 (f.110 vol.1 dosar fond).

Ca atare, Curtea apreciaza ca au fost depuse dovezi din care rezulta ca suma de 7.777,84 lei a fost suportata pentru realizarea proiectului Transilvania.

b.2). Asa cum rezulta din factura fiscala nr.134/14.11.2009, SC S SRL a prestat in favoarea apelantei – reclamanta lucrari mecanice in suma de 799,68 lei.

Aceste servicii prestate de SC S SRL au fost achitate de apelanta – reclamanta, asa cum rezulta din chitanta nr.38/14.11.2009 (f.111 vol.1 dosar fond).

Ca atare, Curtea apreciaza ca au fost depuse dovezi din care rezulta ca suma de 799,68 lei a fost suportata pentru realizarea proiectului Transilvania.

b.3). In ceea ce priveste cheltuielile suportate cu biletele de avion, la dosar au fost depuse dovezi pentru suma de 1.006,46 GBP :

– 2 Bilete de avion Wizz Air pe ruta Londra – Cluj-Napoca pentru data de 04.11.2009 in suma de 217,98 GBP pentru care s-au depus extras de cont si factura fiscala (f.37-42 vol.3 dosar fond)

– 4 Bilete de avion Malev pe ruta Cluj-Napoca – Londra pentru data de 14.11.2009 in suma de 605,87 GBP pentru care s-au depus extras de cont si rezervare (f.43-49 vol.3 dosar fond)

– 3 Bilete de avion Wizz Air pe ruta Cluj-Napoca – Londra pentru data de 30.11.2009 in suma de 182,61 GBP (816 RON) pentru care s-au depus extras de cont si factura fiscala (f.50-55 vol.3 dosar fond).

Pentru celelalte cheltuieli cu biletele de avion nu au fost depuse documente de transport din care sa rezulte destinatia si pretul pentru a putea face legatura cu proiectul Autostrada Transilvania.

b.4). In ceea ce priveste bonurile fiscale depuse de apelanta – reclamanta, instanta apreciaza ca doar cheltuielile suportate cu mancarea (produse alimentare/apa/bauturi racoritoare/cafea/ceai), cazarea, benzina, alte produse (vopsea/manusi de protectie/intrerupatoare/ruleta/chinga elastica/termos) pot fi considerate ca fiind utile pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania (f.105-113 vol.1 dosar fond).

Toate aceste cheltuieli sunt in suma de 19,55 GBP si 27.561,27 lei :

-19,55 GBP reprezentand mancare/bauturi racoritoare/ceai conform bonului fiscal din data de 11.11.2009 (f.105 vol.1 dosar fond)

-210,01 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 14.11.2009 (f.106 vol.1 dosar fond)

-17,26 lei reprezentand bauturi racoritoare conform bonului fiscal din data de 15.11.2009 (f.106 vol.1 dosar fond)

-4,99 lei reprezentand cafea conform bonului fiscal din data de 15.11.2009 (f.106 vol.1 dosar fond)

-100,01 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 22.11.2009 (f.106 vol.1 dosar fond)

-210,46 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 22.11.2009 (f.106 verso vol.1 dosar fond)

-220,03 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 19.11.2009 (f.106 verso vol.1 dosar fond)

-205,20 lei reprezentand benzina/apa plata/bauturi racoritoare conform bonului fiscal din data de 24.11.2009 (f.106 verso vol.1 dosar fond)

-189,60 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 27.11.2009 (f.107 vol.1 dosar fond)

-169,71 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 01.12.2009 (f.107 vol.1 dosar fond)

-194,94 lei reprezentand benzina conform bonului fiscal din data de 25.11.2009 (f.107 vol.1 dosar fond)

-73,98 lei reprezentand termos conform bon fiscal din data de 23.11.2009 (f.107 verso vol.1 dosar fond)

-26,46 lei reprezentand mancare / cafea / ceai conform bonului fiscal din data de 30.11.2009 (f.107 verso vol.1 dosar fond)

-94,11 lei reprezentand termos/ apa minerala / ceai / punga  – conform mentiunii apelantei – reclamante existenta pe bonul fiscal din data de 20.11.2009 (f.107 verso vol.1 dosar fond)

-47,90 lei reprezentand manusi de protectie conform bonului fiscal din data de 28.11.2009 (f.108 vol.1 dosar fond)

-93,94 lei reprezentand vopsea / intrerupator conform bonului fiscal din data de 15.11.2009 (f.108 vol.1 dosar fond)

-62,97 lei reprezentand vopsea conform bonului fiscal din data de 29.11.2009 ( f.108 vol.1 dosar fond)

-195 lei reprezentand mancare conform bonului fiscal din data de 29.11.2009 (f.109 vol.1 dosar fond)

-21 lei reprezentand apa minerala conform bonului fiscal din data de 23.11.2009 (f.109 vol.1 dosar fond)

-28,20 lei reprezentand apa minerala / pungi menaj conform bonului fiscal din data de 14.11.2009 (f.109 vol.1 dosar fond)

-180 lei reprezentand chinga elastic conform bonului fiscal din data de 23.11.2009 ( f.109 vol.1 dosar fond)

-225,50 lei reprezentand vopsea lavabila / ruleta (pentru masuratori) conform bonului fiscal din data de 28.11.2009 (f.109 vol.1 dosar fond)

-1.785 lei reprezentand c/val cazare conform notei de plata din data de 15.11.2009 (f.111 verso vol.1 dosar fond)

-1.125 lei reprezentand c/val cazare si mancare conform notei de plata din data de 13.11.2009 (fara bauturi alcoolice) – (f.111 verso vol.1 dosar fond)

-7.980 lei reprezentand c/val cazare si mancare conform facturii fiscale si bonului fiscal din data de 23.11.2009 (f.112 verso vol.1 dosar fond)

-3.045 lei reprezentand c/val cazare si mancare conform facturii fiscale si bonului fiscal din data de 18.11.2009 (f.113 vol.1 dosar fond)

-11.055 lei reprezentand c/val cazare si mancare conform facturii fiscale si bonului fiscal din data de 02.11.2009 (f.113 verso vol.1 dosar fond).

Curtea apreciaza ca nu pot fi acordate urmatoarele cheltuielile solicitate de apelanta – reclamanta intrucat nu a fost dovedita legatura cu proiectul Autostrada Transilvania :

-retragerile de numerar din diferite banci nu pot fi considerate ca au fost efectuate pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania fara a exista vreo dovada din care sa rezulte ca din aceste sume de bani au achitate diferite servicii / produse achizitionate pentru realizarea acestui proiect (f.105 verso, f.108 verso vol.1 dosar fond)

-cele doua bonuri fiscale de la magazinul Cora intrucat nu cuprind produsele achizitionate si sumele platite (f.105 vol.1 dosar fond)

-bon ilizibil (f.106 verso vol.1 dosar fond)

-ochelari de soare – bon fiscal din data de 20.11.2009 in suma de 73,80 lei (f.107 vol.1 dosar fond)

-bauturi alcoolice – bonul fiscal din data de 23.11.2009, bonul fiscal din data de 20.11.2009, nota de plata din data de 11.11.2009, nota de plata din data de 15.11.2009, nota de plata din data de 13.11.2009 (f.107 verso vol.1, f.111 verso dosar fond)

– tigari – conform bonurilor fiscale din datele de 20.11.2009 si 28.11.2009 (f.109 vol.1 dosar fond)

-servicii de transport pentru care nu au fost depuse documente justificative ( facturi etc.) din care sa rezulte pretul solicitat si platit (f.112 vol.1 dosar fond).

Totodata, pentru celelalte cheltuieli mentionate in lista depusa de apelanta – reclamanta nu au fost depuse dovezi din care sa rezulte serviciul/produsul achizitionat si faptul ca acestea au fost folosite la realizarea proiectului Autostrada Transilvania (f.98, 330 vol.1 dosar fond).

Ca atare, Curtea apreciaza ca totalul altor cheltuieli suportate de apelanta – reclamanta pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania este in suma de 8.021,85 GBP si 36.138,79 lei.

In aceste conditii totalul costurilor suportate de apelanta – reclamanta pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania este in suma de 338.884,27 GBP si 36.138,79 lei din care :

-44.884,15 GBP costuri cu forta de munca

-44.884,15 GBP costuri cu forta de munca

-20.528,27 GBP costuri cu echipamentele si utilajele

-20.528,27 GBP costuri cu echipamentele si utilajele

-265.450 GBP costuri cu materiale

-265.450 GBP costuri cu materiale

-8.021,85 GBP si 36.138,79 lei reprezentand alte cheltuieli.

E). Referitor la cota de profit in suma de 21.000 GBP, Curtea retine ca apelanta – reclamanta a depus la dosar modalitatea de calcul a acestuia, respectiv raportul de profit de 5/1 in favoarea sa (f.328-329 vol.1, f.23 – 24 vol.3 dosar fond).

Acest raport de profit indicat de apelanta – reclamanta are la baza imprejurarea ca intimata – parata nu a depus la dosar nicio dovada cu privire la cheltuielile pe care le-a suportat.

Curtea retine ca, desi exista o relatie contractuala intre parti, acestea nu au stabilit modalitatea in care va fi impartit profitul rezultat din realizarea proiectului Autostrada Transilvania.

Este corecta sustinerea intimatei – parate SC MP SA potrivit careia nu si-a insusit conditiile comunicate de apelanta – reclamanta la data de 10.11.2009 cu privire participarea impreuna la realizarea proiectului „Autostrada Transilvania” (f.45, 170 vol.1 dosar fond).

In aceste conditii, urmeaza a fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza intepretarea contractelor (art.970 al.1 si al.2 din Codul civil de la 1864 – aplicabil in cauza).

In acest sens, trebuie observat ca potrivit art.970 al.1 si al.2 din Codul civil de la 1864 ( aplicabil in cauza), conventiile trebuie executate cu buna-credinta si ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.

Ca atare, pentru a stabilit cota de profit care revine fiecarei parti urmeaza a se aplica principiul echitatii prevazut de art.970 al.2 din Codul civil de la 1864.

Trebuie observat ca cea mai echitabila modalitate de impartire a profitului este reprezentata de raportarea cotei de profit la contributia la realizarea proiectului Autostrada Transilvania.

In acest sens, Curtea retine ca totalul costurilor suportate de apelanta – reclamanta pentru realizarea proiectului este in suma de 338.884,27 GBP si 36.138,79 lei.

In ceea ce priveste costurile suportate de intimata – parata, aceasta nu a depus la dosar un calcul al acestora.

Desi unul dintre obiectivele raportului de expertiza a fost si stabilirea costurilor suportate de intimata – parata SC MP SA pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania, asa cum rezulta din raportul de expertiza, expertul nu a putut raspunde la acest obiectiv intrucat intimata – parata nu a pus la dispozitie documente in acest sens (f.294 vol.2 dosar fond).

Singurele inscrisuri cu privire la lucrarile realizate la proiectul Autostrada Transilvania au fost depuse de intimata – parata in apel (f.82-196 dosar apel).

Insa, tot nu a prezentat un calcul al costurilor suportate pentru realizarea proiectului Autostrada Transilvania.

In aceste conditii in care intimata – parata nu a depus un calcul al costurilor si nici dovezi in ssutinerea acestuia, Curtea apreciaza ca este echitabil raportul de impartire a profitului indicat de apelanta – reclamanta, respectiv de 5/1 in favoarea sa.

Curtea va avea in vedere suma efectiv incasata de intimata – parata de la SC B I INC SRL, respectiv 2.785.589,86 lei, asa cum rezulta din raspunsul intimatei la intrebarea nr.5 la interogatoriu, din ordinele de plata si din adresa din data de 08.06.2011 emisa SC B I INC SRL (f.34-35 vol.1, f.19-28 vol.2 dosar fond).

Aceasta suma urmeaza a fi transformata in 593.904,4 GBP prin aplicarea cursului BNR din ziua facturarii (10.02.2010), respectiv 1 GBP = 4,6903 lei.

Pentru determinarea cotei de profit ce revine apelantei – reclamante trebuie efectuate urmatoarele operatii :

i). stabilirea ipotetica a costurilor intimatei – parate prin aplicarea raportului de 1/5 la costurile apelantei – reclamante, rezultand suma de 67.776,85 GBP si 7.227,75 lei .

ii). stabilirea ipotetica a costurilor totale ale partilor, rezultand suma de 406.661,12 GBP si 43.366,54 lei (43.366,54 lei = 9.246 GBP la cursul BNR din data de 10.02.2010 – data facturarii sumei catre B)

iii). determinarea profitului prin scaderea din suma incasata de intimata – parata a costurilor totale ale partilor, rezultand suma de 177.997,28 GBP (593.904,4 – 406.661,12 – 9.246)

iiii). determinarea cotei de profit a intimatei – parate, respectiv 29.666,21 GBP (177.997,28 GBP/6 – raportul fiind 1/5 inseamna ca din intreg intimata – parata are 1/6 si apelanta – reclamanta are 5/6).

iiiii). determinarea cotei de profit a apelantei – reclamante care trebuie sa fie de 5 ori mai mare decat cel al intimatei – parate, respectiv 148.331,07 GBP cu mult peste suma de 21.000 GBP solicitata de apelanta – reclamanta.

Trebuie observat ca si daca se calculeaza cota de profit strict la valoarea inscrisa in contractul RM nr.25031-101-FC3-HX00-00106/08.11.2009 (574.670 Euro = 515.534 GBP) ar rezulta o cota de profit a apelantei – reclamante de 83.023 GBP care este mai mare decat suma de 21.000 GBP solicitata de apelanta.

Intrucat prin cererea de chemare in judecata apelanta – reclamanta a solicitat doar suma de 21.000 GBP reprezentand cota de profit, Curtea urmeaza sa limiteze valoarea cotei de profit care va fi acordata apelantei la suma solicitata, respectiv 21.000 GBP.

In concluzie, valoarea totala a prejudiciului suferit de apelanta – reclamanta este de 359.884,27 GBP si 36.138,79 lei din care :

-8.021,85 GBP si 36.138,79 lei reprezentand cheltuieli

-21.000 GBP reprezentand cota de profit.

5). Referitor la raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, in materia raspunderii contractuale acesta este prezumat daca se face dovada nerespectarii obligatiei contractuale si existenta prejudiciului.

In conditiile in care s-a facut dovada nerespectarii obligatiei contractuale si existenta prejudiciului, instanta retine ca in speta este prezumata existenta legaturii de cauzalitate.

6). Este indeplinita si conditia punerii in intarziere intrucat, in raporturile dintre profesionisti, in cazul nerespectarii obligatiei contractuale, debitorul este de drept in intarziere, asa cum rezulta din intepretarea art.43 Cod comercial  (aplicabil in cauza).

Prin urmare, Curtea constata ca sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii contractuale, astfel ca intimata – parata SC MPSRL datoreaza apelantei – reclamante PRISMO RMS LIMITED suma de 359.884,27 GBP in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii si 36.138,79 lei reprezentand daune interese.

III. In legatura cu dobanda legala, Curtea constata ca, potrivit art.43 Cod comercial (aplicabil in cauza), “datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile”.

In speta, dupa abrogarea OG nr.9/2000 prin OG nr.13/2011, se pune problema actului normativ in baza caruia se va calcula dobanda legala.

In acest sens, trebuie observat ca dobanda intra in sfera fructelor civile care se dobandesc de catre proprietar, in lipsa unor prevederi contractuale, zi cu zi pe masura trecerii timpului.

In aceste conditii, dobanda legala urmeaza a fi calculata potrivit OG nr.9/2000 pana la data abrogarii acestui act normativ, iar dupa intrarea in vigoare a OG nr.13/2011 urmeaza a fi calculata conform acestei din urma dispozitii legale.

In concret, de la data 30.06.2010 ( data solicitata de apelanta care este ulterioara datei scadentei 29.01.2010 – data emiterii facturilor) si pana la data de 31.08.2011 dobanda legala va fi calculata potrivit OG nr.9/2000, iar incepand cu data de 01.09.2011 va fi calculata conform OG nr.13/2011.

Prin urmare, intimata – parata datoreaza si dobanda legala care va fi calculata la suma de 359.884,27 GBP in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii si 36.138,79 lei, incepand cu data de 30.06.2010 (data indicata de apelanta – reclamanta) si pana la data platii efective.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.296 Cpc, Curtea va admite apelul formulat de apelanta – reclamanta P RMS L în contradictoriu cu intimata – parata SC MP SA, va schimba in parte sentinta apelata in sensul ca :

Va admite in parte cererea formulata de reclamanta P RMS L in contradictoriu cu parata SC MPSA.

Va obliga parata SC MPSA sa plateasca reclamantei PRISMO RMS LIMITED suma de 359.884,27 GBP in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii si 36.138,79 lei.

Va obliga parata SC MPSA sa plateasca reclamantei P RMS L dobanda legala calculata la suma de 359.884,27 GBP in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii si 36.138,79 lei, incepand cu data de 30.06.2010 si pana la data platii efective.

Intrucat cererea de chemare in judecata urmeaza a fi admisa in parte si parata a cazut in pretentii, in baza art.274 Cpc, aceasta va fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 24.877,46 lei si 36.049,05 Euro in echivalent lei la cursul BNR din data platii reprezentand cheltuieli de judecata in prima instanta (22.372,46 lei taxa de timbru, 5 lei timbru judiciar, 2.500 lei onorariu expert, 3.250 Euro onorariu expert parte, 32.799,05 Euro onorariu avocat). Referitor la taxa judiciara de timbru, aceasta a fost calculata raportat la pretentiile care au fost admise, respectiv  359.884,27 GBP si 36.138,79 lei, la care se adauga dobanda legala pentru care a fost platita taxa de timbru, rezultand un total de 1.826.146,3 lei (359.884,27 X 4,8727 lei + 36.138,79 lei + 36.399,46 lei – f.165 – 202 vol.3 dosar fond). 

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Avand in vedere ca apelul urmeaza a fi admis si intimata – parata a cazut in pretentii, in baza art.274 Cpc, aceasta va fi obligata sa plateasca apelantei – reclamante suma de 11.191,23 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel (11.186,23 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar). Referitor la taxa judiciara de timbru, aceasta urmeaza a fi acordata prin raportare la taxa judiciara de timbru aferenta pretentiilor admise ( ½ din 22.372,46 lei).