Tip : Sentinţă
Nr. /Data : 862/Civ/06.06.2013
Autor : Tribunalul Iaşi – Secţia a II a Civilă şi de contencios administrativ şi fiscal
Domeniu asociat – contracte
Acţiune în anulare contract de vânzare cumpărare încheiat cu ignorarea sechestrului asigurator dispus de organele de urmărire penală
Prin sentinţa nr. 862/Civ/06.06.2013 pronunţată de Tribunalului Iaşi. Secţia a II a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul R. SPRL , lichidator judiciar al SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA prin curator special AVAS Bucureşti, şi administrator special GC şi SC IMEC SRL, a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC IMEC SRL în contradictoriu cu pârâta SC T SA, prin lichidator judiciar R. SPRL , s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1299/1.10.2007 încheiat între SC T. SA şi SC IMEC SRL, au fost repuse părţile în situaţia anterioară încheierii contractului în sensul că a fost obligată SC T. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL să restituie pârâtei-reclamante SC IMEC SRL, suma de 4.338.189,58 lei şi a fost obligată SC IMEC SRL să restituie către SC T. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL bunurile ce compun Activul nr. 32 în posesia cărora a intrat în baza contractului nu, a fost respinsă cererea pârâtei-reclamante SC IMEC SRL privind obligarea lichidatorului judiciar al SC T. SA la păstrarea sumei ce va fi restituită într-un cont colateral până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie formulată de DGFP Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1299/1.10.2007 SC T. SA, în calitate de vânzător , s-a obligat să transmită dreptul de proprietate şi să remită către SC IMEC SRL, în calitate de cumpărător Activul nr. 32 Construcţii şi teren etapa a II a , situat în Iaşi, CC nr. 29, înscris în cartea funciară nr. 8980 a municipiului Iaşi, activul fiind compus din bunurile imobile stipulate în Anexa 1 şi bunurile imobile stipulate în Anexa 2.
Părţile au convenit ca dreptul de proprietate şi posesia asupra tuturor componentelor activului vândut să fie transmise de la vânzătoare la cumpărătoare împreună cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia română şi de contract numai din momentul achitării integrale a preţului, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică urmând a fi semnat în maxim 10 zile din momentul achitării preţului, deci 27.10.2007.
Părţile au convenit că preţul este de 4.247.418,60 lei fără TVA, respectiv 5.054.428,13 lei cu TVA inclus.
Suma de 716.238,55 lei reprezintă TVA supus taxării inverse şi nu va fi achitată, diferenţa de 4.338.189,58 lei urmând a fi achitată astfel: garanţia de participare în sumă de 427.741,86 lei achitată de cumpărătoare se constituie ca avans din preţul de adjudecare şi se consideră plătită, restul de plată de 3.910.447,72 lei va fi achitată de cumpărătoare până la data de 17.10.2007.
Contractul părţilor a fost încheiat de SC T. SA aflată în procedura lichidării voluntare, Legea 137/2002 stabilind prin art. 37 că în această situaţie vânzarea bunurilor se face pe bază de licitaţie cu strigare, licitaţie în plic sigilat ori prin negociere, în condiţiile prevăzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi, contractul de vânzare a bunului adjudecat urmând a fi încheiat sub sancţiunea nulităţii, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adjudecării licitaţiei.
În cauză , reclamantul R: SPRL lichidatorul judiciar al SC TE: SA a invocat nulitatea absolută a contractului sus menţionat, deoarece a fost încheiat prin încălcarea interdicţiei de înstrăinare, contractul având ca obiect un imobil asupra căruia exista un sechestru penal.
Sub acest aspect , instanţa reţine că prin Ordonanţa din 7.02.2005 dată în dosarul nr. 375/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DIICOT s-a dispus în temeiul art. 163 C.p.p. instituirea sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile sau imobile aparţinând mai multor societăţi , între care şi SC T. SA, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de inculpaţii din dosarul respectiv şi în scopul evitării majorării prejudiciului prin vânzarea de active fără respectarea procedurilor legale.
Prin procesul verbal din data de 7.02.2005 organul de urmărire penală a procedat la identificarea şi indisponibilizarea bunurilor SC T. SA până la concurenţa sumelor de 23.000.000 USD 2.000.000 EURO 88.000.000.000 lei 5.000.000 EURO 590.210 EURO 69.196 EURO 488.443 USD.
Extrasele de carte funciară depuse la dosar de lichidatorul judiciar al societăţii confirmă înscrierea în cartea funciară a sechestrului instituit de organul de urmărire penală.
Aşadar , la data încheierii contractului nr. 1299 era notat sechestrul penal în cartea funciară.
Potrivit art.163 alin.1 C.p.p. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
După cum rezultă din acest text legal, sechestrul asigurator este o măsură de indisponibilizare a bunului proprietatea învinuitului sau inculpatului, indisponibilizarea presupunând faptul că nu mai permite efectuarea actelor de dispoziţie cu privire la bunul aflat sub sechestru până la finalizarea definitivă a procesului penal.
Contractul invocat în prezenta cauză este ţinut a respecta condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor prevăzute de art.948 Cod civil, în caz contrar va fi lipsit de efectele sale juridice, fiind lovit de nulitate .
Nulitatea ca sancţiune a nerespectării condiţiilor de validitate a actului operează pentru cauze existente la momentul încheierii actului, independent de faptul îndeplinirii obligaţiilor asumate.
Conform jurisprudenţei instanţei supreme, actul săvârşit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit fiind sancţionat cu nulitatea absolută.
Se socoteşte fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor.
Caracterul fraudulos al contractului părţilor rezultă din faptul că deşi exista interdicţia absolută de a dispune de activul scos la licitaţie, fiind îndeplinite formalităţile de publicitate ale sechestrului penal, activul nr. 32 al SC T. SA a făcut obiectul licitaţiei şi al contractului nr. 1299 , deşi art. 968 Cod civil nu validează actul juridic a cărui cauză este ilicită, aspect ce atrage nulitatea actului încheiat în aceste condiţii.
Prin urmare , se impune înlăturarea din ordinea juridică a contractului nr. 1299, urmând a fi admise acţiunea lichidatorului judiciar al SC T. SA şi cererea reconvenţională şi a se constata nulitatea absolută a contractului nr. 1299/1.10.2007 încheiat între SC T. SA, în calitate de vânzător şi SC IMEC SRL în calitate de cumpărător.
Principiul restabilirii situaţiei anterioare impune ca tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat să fie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
Ca şi principiul retroactivităţii, principiul restitutio in integrum vizează efectele nulităţii actului juridic între părţile raportului juridic născut din actul respectiv, fiind consecinţa principiului retroactivităţii efectelor nulităţii şi, totodată, un mijloc de asigurare a eficienţei lui practice.
Ca efect al nulităţii se va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Jud. Iaşi, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă , nefiind îndeplinite condiţiile art. 49, 52 C.p.civ., având în vedere că cererea sa nu a fost încuviinţată în principiu prin încheierea de şedinţă din data de 9.01.2013, reţinându-se că intervenţia susţine în realitate poziţia debitoarei SC T. SA şi nu este propriu-zis o cerere în interes propriu, nefiind invocată nici o pretenţie proprie în legătură cu obiectul cererii principale.
