DOSAR NR. 70894/3/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 23758
Şedinţa publică de la 05.12.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: MATEESCU ANA MARIA
GREFIR: MIJA MARILENA DANIELA
Pe rol se află cauza comercială privind pe contestatorul M M, F P S în contradictoriu cu intimata E C O având ca obiect acţiune în anulare.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică de la 28.11.2011,susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceea data ,care face parte integrantă din prezenta şi când Tribunalul,având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună note scrise,a amânat pronunţarea asupra cauzei la: 05.12.2011 când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa comercială nr. 16137/15.09.2011 a TB secţia a VI –a com. a fost admisă cererea formulată de creditoarea E C O in contradictoriu cu debitoarele M M F P S si A M P O S D R U şi a fost obligată debitoarea M M, F P S să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri:
– suma de 199.679,56 euro reprezentând debit principal (contravaloare prestaţii efectuate şi neplătite).
-suma de 204.123,61 lei (RON), reprezentând T.V.A. datorat, aferent facturii fiscale 3171/10 din 16.07.2010.
-suma de 66.385,6 euro reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi în continuare până la plata debitului principal.
-suma de 44 lei (RON) precum şi suma de 2550 de euro, reprezentând cheltuieli de judecată .
În considerentele hotărârii s-a reţinut că la data de 18.06.2008, urmarea organizării şi desfăşurării unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziţie publică, conform dispoziţiilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările si completările ulterioare, intre debitoare, in calitate de achizitor, si creditoare, in calitate de prestator, a intervenit încheierea Contractului de servicii nr. 1547.
Contractul nr. 1547/18.06.2008 a fost încheiat in cadrul programului PHARE RO2006/018-147.04.02.01.02 „Asistenţa tehnica pentru MMFES, OIRPOSDRU(UIP)-uri şi Beneficiarii Finali pentru sprijinirea implementării schemei de grant „Masuri active pentru Ocuparea Forţei de Munca (MAO) şi a schemei de grant pentru „Promovarea învăţării pe parcursul întregii vieţi pentru calificarea şi recalificarea forţei de munca”.
Conform dispoziţiilor art. 4.1 din Contract, debitorul „se obliga sa presteze servicii de asistenta tehnica pentru sprijinirea MMFES şi OIRPOSDRU(UIP)-urilor regionale in vederea implementării schemelor de grant ce promovează Masurile Active pentru Ocuparea Fortei de Munca şi Promovarea Învăţării pe parcursul întregii vieţi pentru calificarea si recalificarea forţei de munca pentru furnizarea informaţiilor necesare, asigurarea unui proces transparent, competitiv şi efectiv pentru evaluarea şi selecţia aplicaţiilor depuse precum şi creşterea capacitaţii MMFES, OIRPOSDRU(UIP)-urilor regionale si a promotorilor de proiecte in vederea implementării şi monitorizării proiectelor finanţate in cadrul acestui program.”
Obligaţia principală a Achizitorului a fost consemnata in art. 4.2 din Contract conform căruia acesta „se obliga sa plătească preţul convenit in prezentul contract pentru serviciile prestate de către prestator la standardele şi performanţele prezentate in propunerea tehnica si caietul de sarcini, anexa la contract.”
Conform dispoziţiilor art. 5.1., preţul maxim al Contractului a fost stabilit la suma de 999.610 Euro, fără TVA.
Dispoziţiile art. 5.3 din Contract prevedeau graficul de Plata al preţului Contractului, astfel:
1.achizitorul se obliga sa plătească un avans reprezentând 20% din valoarea totala a Contractului, respectiv 199.922 Euro in prima luna a execuţiei Contractului.
2.in cea de-a şasea luna de derulare a Contractului, Achizitorul urma a achita Prestatorului o plata intermediara, in cuantum de 599.766 Euro, reprezentând 60% din valoarea Contractului,
3.in cea de-a 12 a luna a Contractului va fi efectuata şi plata finala, in cuantum de 199.922 Euro, reprezentând 20% din valoarea Contractului.
Pe parcursul executării Contractului, părţile au agreat semnarea a patru acte adiţionale, astfel:
1.Actul adiţional nr. 1/22.09.2008,
2.Actul adiţional nr. 2/21.11.2008
3.Actul adiţional nr. 3/23.06.2009
4.Actul adiţional nr. 4/29.09.2009 .
Prin cele patru acte adiţionale a fost prelungita perioada de execute a Contractului, de la 12 luni de la data Ordinului Administrativ de începere a activităţilor Contractului la 15 luni, ulterior la 16 luni .
Având in vederea decalarea termenului de finalizare a Contractului, graficul de Plata al preţului Contractului a suferit modificări
Astfel, urmare a agreării Actului adiţional nr. 4, părţile au convenit după cum urmează: in cea de-a 6-a luna de derulare a contractului, achizitorul urma a achita prestatorului o plata intermediara 1, in cuantum de 531.429,53 Euro, reprezentând 53% din valoarea Contractului; in cea de-a 14-a luna a Contractului, achizitorul urma a achita prestatorului o plata intermediară 2, in cuantum de 260.000,00 Euro, reprezentând 26% din valoarea contractului; în cea de-a 17-a luna calculate de la data Ordinului Administrativ de începere a activităţilor, va fi efectuata si plata finala, in cuantum de 207.900,47 Euro, reprezentând 21% din valoarea contractului.
La data de 16.07.2010 a fost emisa de către prestator factura fiscala finala nr. 3171/10/16.07.2010 in suma de 199.679,56 Euro, la care se adăuga TVA in suma de 47.923,09 Euro, echivalent in lei la cursul BNR de 4,2594 lei afişat la data de 15.07.2010, de 204.123,61 lei. Conform menţiunilor cuprinse in factura fiscala finala nr.3171/10/16.07.2010, plata contravalorii sumei de 199.679,56 Euro urma a se realiza de către achizitor in contul bancar al prestatorului 310-1118780-68, IBAN BE82 310111878068 deschis la ING Bank, Agenda Hippodrome, Chaussee de la Hulpe 130, B-1170, Brussel, Belgia.
Deşi pe parcursul derulării contractului, achizitorul şi-a respectat întocmai obligaţia de a achita preţul contractului la termenele si in cuantumul stabilit, plata finala a contractului, materializata in factura fiscala nr. 3171/10 din data de 16.07.2010, nu a fost onorata de către achizitor, fapt ce a determinat prestatorul să iniţieze cererea de emitere a unei ordonanţe de plata.
Potrivit art.379 alin.3 şi 4 C.pr.civ. „creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unor dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.”
Tribunalul apreciază că în speţă creanţa creditoarei este certă, lichidă şi exigibilă.
În acest sens se constată că atât timp cât la data de 22.07.2010, data comunicării şi înregistrării la debitoare a facturii fiscale nr.3171/10/16.07.2010, achizitorul era obligat să achite contravaloarea acestei facturi fiscale finale în termen de 45 de zile , respectiv până la data de 04.09.2010. În consecinţă, atât timp cât achizitorul nu a considerat necesar să amendeze sau să modifice cuantumul facturii fiscale finale emisă în concordanţă cu fişele de pontaj aprobate de către achizitor pentru perioada iulie-noiembrie 2009, caracterul creanţei este cert, lichid şi exigibil, factura fiind acceptată la plată de către debitoare. Astfel, susţine creditoarea, instanţa de judecată va observa faptul că fişele de pontaj ce justifică prestarea activităţilor de către aceasta în perioada iulie 2009- noiembrie 2009 au fost avizate favorabil de către achizitor încă de la sfârşitul anului 2009-începutul anului 2010. După aproximativ 6 luni de la aprobarea in integrum a fişelor de pontaj, creditoarea a emis factura fiscală nr. 3171/10/16.07.2010, conform clauzelor contractuale agreate de către părţi.
Încercarea de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului iniţiată de către creditoare conform adresei nr. 952/02.1.2010 a eşuat. Achizitorul a optat să adopte o atitudine pasivă, fără a-şi justifica refuzul de a achita cuantumul facturii fiscale restante, nedând curs obligaţiilor contractuale asumate, respectiv achitarea preţului contractului în termenele şi condiţiile prestabilite.
În aceste condiţii tribunalul constată că creanţa creditoarei este certă întrucât existenţa acesteia rezulta din graficul de plaţi agreat de către parţi prin prevederile art. 5.3. din Contractul de servicii încheiat la data de 18.06.2008, aşa cum a fost amendat prin actul adiţional nr. 2 din data de 21.11.2008, actul adiţional nr. 3 din data de 23.06.2009 si actul adiţional nr. 4 din data de 29.09.2009. Creanţa creditoarei este lichida întrucât câtimea acesteia este determinate prin contractul de servicii si prin graficul de plaţi prevăzut la art. 5.3 cu modificările efectuate prin actele adiţionale ulterioare, precum si prin factura fiscala finala nr. 3171/10/16.07.2010 şi creanţa creditoarei este exigibila întrucât termenul de plata al creanţei rezulta fără echivoc din dispoziţiile art. 10.2. din contract.
Având in vedere ca pana la data scadentei facturii fiscale finale, respectiv 04.09.2010, creditoarea nu a fost înştiinţată despre eventuala contestare de către achizitor a contravalorii serviciilor furnizare, creanţa reclamata in cuantum de 199.679,56 Euro si 204.123,61 lei este acceptata la plata de către debitoare.
De altfel, deşi a depus întâmpinare în cauză, debitoarea M.M.F.P.S. nu a formulat apărări de fond, ci s-a mărginit în a invoca excepţia necompetenţei materiale şi o cerere de suspendare a judecăţii conform art. 242 şi 244 C.p.c, ambele fiind respinse ca neîntemeiate prin încheierea din 08.09.2011, astfel cum s-a arătat mai sus.
De menţionat şi faptul că la termenul de judecată din 08.09.2011 creditoarea şi-a precizat acţiunea în sensul obligării la achitarea creanţei doar a debitoarei M.M.F.P.S. , deoarece A.M.P.O.S.D.R.U. este o structură fără personalitate juridică din cadrul M.M.F.P.S.
Fata de considerentele expuse, tribunalul a admis acţiunea creditoarei si va dispune obligarea debitoarei la plata debitelor mai sus arătate.
La data de 07.11.2011, contestatorul M M, F P S a formulat cerere în anulare împotriva sentinţei comerciale nr.16137/15.09.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.47810/3/2011, în contradictoriu cu intimata E C O.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 – privind contenciosul administrativ cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art.3 alin.(1) din Cod Pr. Civila, curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor publice centrale.
Faţă de acest aspect, arată că reclamanta a perfectat cu AMPOSDRU – MMFPS, Contractul de servicii numărul 1547 încheiat la data de 18.06.2008.
Prin raportare la dispoziţiile art.2 alin.(1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul legii, constituie autoritate publică orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
De asemenea, potrivit prevederilor exprese ale art.2 alin.(1) lit. c) din acelaşi act normativ, sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, şi contractele încheiate de către autorităţile publice.
Faţă de aceste dispoziţii legale, se solicită să se constate şi să se reţină că litigiul de faţă are ca obiect executarea Contractului de finanţare intervenit între părţi, care au calitatea de autorităţi publice, contractul ca şi act juridic constituind, potrivit legii, un act administrativ.
Cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât creanţa izvorăşte din executarea unui contract administrativ asimilat actului administrativ de autoritate. În acest sens reclamantul a promovat o acţiune pe calea unei proceduri speciale instituite de O.U.G. 119/2007, procedură aplicabilă conform art.2 din O.U.G. 119/2007 doar unor creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte comerciale.
În acest sens instanţa de judecată, făcând o încadrare greşita a dispoziţiilor legale aplicabile cererii formulate, a extins aplicabilitatea procedurii speciale ce vizează contracte comerciale unei ere ante de natura administrative generata de un contract administrativ finanţat din fonduri Phare asimilat actului administrativ de autoritate, fapt pentru care cererile reclamantul sunt inadmisibile pe calea procedurii speciale, ele putând fi valorificate prin promovarea unei acţiuni pe calea contenciosului administrativ în situaţia în care acestea sunt întemeiate.
De asemenea, se învederează instanţei de control judiciar că, şi în situaţia în care nu s-ar admite necompetenta materiala a instanţei de fond ca a pronunţat sentinţa comerciala pentru care a înţeles să formuleze critici, întârzierea efectuării plăţilor către prestator este determinată de soluţionarea dosarului civil nr. 7508/2/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal aferent cererii de chemare în judecată promovată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în contradictoriu cu Inspecţia Generală – Ministerul Finanţelor Publice care are ca obiect anulare act administrativ Deciziei nr.9 din data de 17.06.2011, precum şi a procesului-verbal de constatare nr.200.205 /29.03.2011 emise de către Inspecţia Generală – Ministerul Finanţelor Publice, fapt pentru care consideră că nu sunt întrunite condiţiile ca obligaţia de plată : invocată de reclamant să aibă caracter cert, lichid şi exigibil având în vedere că cheltuielile solicitate de către reclamant fac obiectul procesului verbal de constatare nr.200205/29.03.2011, cu atât mai mult cu cât factura fiscală nr.3171/10 emisă la data de 16.07.2010 nu a fost acceptată la plată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, OUG nr.119/2007, Codul de procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că litigiul dedus judecăţii este un litigiu de natură comercială, în sensul dispoziţiilor art.1 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr. 119/2007, fiind exclusă aplicabilitatea reglementării Legii nr. 554/2004.
Conform dispoziţiilor art. 223 din Legea nr. 71 din data de 03.06.2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, „procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite”.
Aşadar, având în vedere ca cererea de emitere a ordonanţei de plată a fost înregistrată la Tribunalul Bucuresti la data de 15.06.2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr.71/2011, motiv pentru care referirile din prezenta întâmpinarea se vor raporta la forma actelor normative aplicabile la data sesizării instanţei, respectiv la 15.06.2011.
Conform art.1 alin.1, punctul 1 din O.U.G. nr. 119/2007, în vigoare la data sesizării instanţei de judecată „contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani”.
De asemenea, art.1 alin.1, punctul 2, litera b) din O.U.G. nr. 119/2007, defineşte noţiunea de „autoritate contractantă” astfel: „oricare organism al statului – autoritate publică sau instituţie publică – care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local”.
Aşadar, este de netăgăduit natura comercială a contractului de achiziţie publică, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a cauzelor de către instanţa comercială.
Potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă”. Aceste dispoziţii urmează a fi coroborate cu cele ale art.2, punctul 1, litera a) din Codul de procedură civilă, în forma aplicabilă la data promovării cererii, respectiv 15.06.2011.
Având în vedere cele susţinute la punctele 2.2. si 2.3. de mai sus, plângerea prealabilă prevăzută de dispoziţiile art.7 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie litigiilor comerciale. În ceea ce priveşte însă concilierea directă, obligatorie în litigiile comerciale evaluabile în bani, art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 119/2007 derogă de la dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 10.2. din Contract, factura fiscală din data de 16.07.2010, neachitata de către contestatoare şi al cărei cuantum face obiectul ordonanţei de plată este scadenta începând cu data de 04.09.2010. Documentele la care face referire contestatorul, respectiv Decizia nr.9 din data de 17.06.2011 şi procesul-verbal de constatare nr.200.205/29.03.2011 elaborate de Inspecţia Generală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice au fost emise în anul 2011, după ce a intervenit scadenţa facturii fiscale în litigiu, respectiv la data de 04.09.2010. Cu atât mai mult cu cât, conform Procesului-verbal de constatare, controlul Inspecţiei Generate s-a realizat în perioada 20 decembrie 2010-04 martie 2011, perioadă de asemenea aflată în afara termenului de scadenţă în care trebuia achitată contravaloarea facturii fiscale. Deşi pentru perioada cuprinsa între decembrie 2010 şi până în prezent, Debitorul găseşte o justificare, respectiv controlul Ministerului Finanţelor Publice, pentru perioada 04.09.2010-decembrie 2010 Debitorul nu justifică niciun motiv al neachitării contravalorii facturii fiscale în litigiu.
Faţă de cele menţionate anterior, instanţa de judecata urmează să constate că cele două acte administrative opuse de către Contestatorul-debitor nu sunt opozabile subscrisei-creditoare, aspect ce nu justifică suspendarea cauzei, acţiunea în anularea celor două acte administrative neavând legătură cu prezenta cauză.
Conform art. 10.2 din Contract: „achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 45 de zile de la înregistrarea facturii în registratura Achizitorului. Termenul limită se va împlini la data la care este debitat contul Achizitorului. Plăţile în valută se vor efectua prin respectarea prevederilor legale. Achizitorul poate întrerupe cursul acestui termen limită cu privire la orice parte din suma facturată în legătură cu care Managerul de Project a ridicat obiecţiuni notificând Prestatorului că respectiva parte din suma facturată este neacceptabilă, fie întrucât suma în chestiune nu este datorată, fie pentru că raportul tehnic sau financiar nu poate fi aprobat şi Achizitorul consideră că este necesar să întreprindă noi verificări. În asemenea cazuri, Achizitorul nu are dreptul de a refuza în mod nejustificat plata oricărei sume din factură cu privire la care nu există obiecţiuni, dar are dreptul de a solicita clarificări, modificări sau informaţii suplimentare, care trebuie să îi fie remise în termen de 30 de zile de la data solicitării. Termenul limită va reîncepe să curgă de la data la care o factură întocmită în mod corect este primită de către achizitor”.
În concluzie, intimata solicită respingerea cererii.
În cauză,a fost administrată proba cu înscrisuri.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, tribunalul reţine:
Privitor la natura juridică a contractului de servicii nr.1547/18.06.2008, se constată:
aşa cum rezultă din preambulul contractului, acesta a fost perfectat în temeiul OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
În cauză, creditoarea nu a sesizat instanţa pe procedura de drept comun, ci în procedura specială a OUG 119/2007. Potrivit acestui act normativ, contractele comerciale sunt inclusiv contractele încheiate între comercianţi şi autorităţile contractante.
De altfel, şi în procedura de drept comun, începând cu 03.01.2011, ca urmare a modificării art. 286 din OUG 34/2006 prin OUG 76/2010 procesele şi cererile privind executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Urmează a se observa că art.10 din Legea 554/2004 prevede în teza finală că dispoziţiile de procedură privind competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se aplică, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Aşadar, în caz de litigiu, competenţa de dreptul comun se determină potrivit legii speciale – OUG nr.34/2006 aprobată prin Legea 337/2006.
Mai mult, art.3 lit. f) din OUG 34/2004 defineşte contractul de achiziţie publică ca fiind contractul comercial care include şi categoria contractului sectorial (…) încheiat în scris între o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici pe de altă parte având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
Excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă este nefondată.
Creditoarea nu a sesizat instanţa pe temeiul Legii 554/2004, ci în temeiul OUG 119/2007, care prevede că instanţa competentă să emită ordonanţa de plată este cea competentă să soluţioneze fondul.
Aşa cum am arătat, art.286 din OUG 34/2006 instituie competenţa tribunalelor, astfel: „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.
Dacă am stabilit că prezentul contract nu are natură administrativă, ci comercială, nu trebuia respectată procedura prealabilă administrativă.
Instanţa nu a extins aplicabilitatea OUG 119, contractelor administrative. Astfel potrivit art.1 din acest act normativ, contractele comerciale sunt şi cele încheiate de autoritatea contractantă definite astfel: „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani;
2. autoritate contractantă reprezintă: a) oricare organism al statului – autoritate publică sau instituţie publică – care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local”.
Iniţial, în art.5 alin.3 din OUG nr.119/2007 se prevedea: „Cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă”. Prin OUG 76/2010 această dispoziţie a fost abrogată, iar în nota de fundamentare a acestui act normativ se prevede că se impune îmbunătăţirea cadrului de reglementare a achiziţiilor publice. În concepţia legiuitorului transferul competenţei în judecata cererilor privind achiziţiile publice la secţiile comerciale ale tribunalului va dinamiza aplicarea procedurii.
Analizând criticile formulate de contestator pe fondul cauzei, instanţa reţine că intimata este terţ faţă de procedura de contestare a deciziei nr.9/17.06.2011, înregistrată sub nr.200.250. Debitoarea trebuie să probeze, în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, că a respectat procedura în domeniul achiziţiilor publice, dar acest litigiu nu impietează asupra executării contractului care este izvorul creanţei invocată în prezenta cauză.
Privitor la apărarea contestatoarei în sensul că nu a acceptat la plată factura fiscală pentru că este necesară clarificarea aspectelor ce vizează întinderea cheltuielilor considerate neeligibile de MFP, tribunalul reţine că factura a cărei contravaloare s-a solicitat a fost emisă la 16.07.2010, în timp ce procesul-verbal de constatare este din 29.03.2011. În atare condiţii nu este pertinentă apărarea debitoarei.
Art.10.2 din contract menţionează că debitorul este obligat să plătească preţul în 45 zile de la înregistrarea facturii. În cauză, contestatorul nu a contestat valoarea serviciilor prestate, în condiţiile stabilite de părţi în contract. Astfel, părţile au prevăzut că achizitorul poate întrerupe cursul termenului de 45 de zile cu privire la orice parte din suma facturată, în legătură cu care managerul de proiect a ridicat obiecţiuni notificând prestatorului că respectiva parte din suma facturată este neacceptabilă , fie întrucât suma nu este datorată , fie pentru că raportul tehnic sau financiar nu poate fi aprobat şi achizitorul consideră că este necesar să întreprindă noi verificări. Achizitorul nu are dreptul de a refuza în mod nejustificat plata oricărei sume din factură cu privire la care nu există obiecţiuni, dar are dreptul de a solicita clarificări, modificări sau informaţii suplimentare.
În raport de cadrul contractual stabilit de părţi, refuzul contestatorului de plată a facturii fiscale nr. 3171/2010 apare ca nejustificat.
Tribunalul apreciază că nu se impunea judecarea cauzei pe calea dreptului comun deoarece, în speţă, debitoarea a recunoscut creanţa invocată, iar prin prezenta cerere în anulare nu invocă aspecte ce trebuie lămurite într-un astfel de cadru procesual.
Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea în anulare, prevalându-se în drept de dispoziţiile art. 1-8 din OG nr. 5/2001, apr. prin legea nr. 295/2002, art.223 din legea nr. 71/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge cererea în anulare formulată de contestatorul M M, F P SOCIALE, cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu intimata E C O, cu sediul în Belgia, cu sediul ales la sediu Societăţii de Avocatură „Ratiu & Ratiu” în Bucureşti, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.12.2011.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Judecător – Ana Maria Mateescu Marilena Daniela Mija
Red.jud. A.M.M.
Dactilo. E.A./2 ex./19.12.2011
