Prin acţiunea civilă reclamanţii P VM si PA-L, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul COMPOSESORATUL DE PASUNAT :
1. sa constate ca abuziva clauza din Contractul de Arendare nr. 386/09.05.2012 de la Art. 5 alin. 1 potrivit căreia „..la care se adaugă valoarea subvenţiei pe suprafaţa acordate de APIA (indiferent daca arendaşul obţine sau nu subvenţiile de la APIA).
2. să dispună anularea acestei clauze si păstrarea contractului in termenii si condiţiile stabilite de legislaţia in vigoare, fara clauze introduse unilateral care contravin legii, si care nu au fost negociate de ambele parti.
In motivarea acţiunii se arată că în primăvara anului 2012, în calitate de crescător al unui număr de 600 oi, reclamantul a ajuns la o înţelegere cu Composesoratul P, pentru întocmirea unui nou contract de arendare pentru păşunatul pe care familia sa îl are de ani buni pe locaţia situata in intravilanul UAT Turda, identificata ca fiind o porţiune din tarla nr. …parcela 39, blocul fizic nr. 432, locul numit Pasune P, aflat în proprietatea Composesorat P, in suprafaţa de 32,2550 ha.
Reclamantul a stabilit verbal cu reprezentanţii paratei ca durata contractului sa fie de 5 ani iar nivelul arendei 100 lei/ha/an. Plata arendei a fost făcuta anual, păşunea fiind întreţinuta la parametrii normali şi nu a folosit-o in alte scopuri, decât pentru a pasuna oile familiei.
Înţelegerea iniţiala (nicidecum o negociere) a fost făcuta pentru nivelul arendei/ha/an, durata contractului, contractul fiind întocmit de către parata si fara a li se arata înainte. Reclamanţii au fost solicitaţi sa-l semneze, reclamantul semnându-l pe pasune, iar reclamanta nici măcar nu l-a semnat. Nici nu s-a pus problema pentru plata directa – subvenţia care se acorda conform OUG125/2006.
Reclamanţii solicită sa se constate ca abuziva clauza de la Art. 5 alin 1, unde este prevăzut ca: „Nivelul arendei pentru terenul cu destinaţia pasune este de 100 Ron/ha/an, la care se adaugă valoarea subvenţiei pe suprafaţa acordate de APIA (indifent daca arendaşul obţine sau nu subvenţiile de la APIA)”, deoarece o a clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile partilor. Si anularea acestei clauze care unilateral a fost trecuta de către parata in contractul de arendare.
OUG nr. 125/2006 unde la Art. 6 alin. l arata ca: Beneficiarii plaţilor directe in cadrul schemei de plata unica pentru suprafaţa pot fi persoanele fizice si/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care se solicita plata, in calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociat administrator in cadrul asociaţilor in participatiune, locatari sau alte asemenea. Alin.2 arata ca: Arendatorul, concedentul si/sau locatorul nu beneficiază de plaţi directe pentru terenul arendat, concesionat si/sau închiriat.
În înţelesul celor arătate mai sus, clauza introdusa de parata Composesoratul de Pasunat P în Contractul de Arendare , la art. 5 alin. L contravine legislaţiei in vigoare, conform art. 1838 C.Civ. si art. 4 alin. 1, din Legea nr. 193/2000, este o clauza abuziva si care fara a fi negociata, a fost intodusa in contractul susamintit, de altfel singurul lucru negociat a fost doar nivelul arendei/ha/an.
Legea nr. 193/2000 arata la art. 1 alin 3: Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Art. 4 alin. 1: o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva, daca prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părtilor. Alin. 3: Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidenţiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
Având in vedere ca OUG 125/2006 arata ca: beneficiarii plaţilor directe in cadrul schemei de plata unica pe suprafaţa pot fi persoanele fizice si/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care se solicita plata, in calitate de proprietari, arendasi, etc, iar in cazul nostru reclamanţilor contractul nu numai ca nu a fost negociat, ci încheiat in mod unilateral de către parata, reclamanţii solicită instanţei sa constate clauza de la Art. 5 alin. 1 din Contractul de Arendare nr …../09.05.2012 ca fiind abuziva si sa puna in vedere paratului Composesorat de Pasunat P, întocmirea contractului fara aceasta clauza, cu respectarea dispoziţiilor art. 1836-1850 din N.cod civ. şi a contractului cadru de arendare conform art 1838 C.Civ, Legea 287/2009.
In drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1836, 1837, 1838 -1850 C.Civ, Legea 287/2009, Legea 296/2004, Legea 193/2000 si OUG 125/2006.
Pârâtul COMPOSESORATUL DE PAŞUNAT P a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii na neîntemeiată.
În motivarea excepţiei inadmisibilităţii pârâta a precizat că reclamanţii îşi bazează întreaga probaţiune şi susţinere a cererii, pe constatarea unei clauze abuzive, folosind în mod repetat, în tot cuprinsul cererii depuse, calitatea lor de “consumator”, prevalându-se de prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 conform căreia: “Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, art. 4 alin. 1, alin. 3. Ori, aceste prevederi menţionate în susţinerea cererii introduse, sunt total greşit folosite, deoarece aceste prevederi se adresează numai profesioniştilor (comercianţilor). Chiar din denumirea Legii nr. 193/2000 se constată că se referă la clauzele abuzive încheiate între profesionişti şi consumatori, ori în prezentul dosar, pârâtul nu are calitatea de profesionist, fiind o persoană juridică fără desfăşurarea de activităţi comerciale. Chestiunea clauzelor abuzive şi-a făcut loc în dreptul pozitiv, în categoria contractelor de consum, nicidecum a contractelor de arendă, care sunt eminamente de origine civilă. În acest domeniu – al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv.
Contractul de arendă încheiat între cele două părţi, nu poate fi substituit profesioniştilor, în vederea aplicării dispoziţiilor invocate în susţinerea cererii. Concret, criteriile de determinare a caracterului abuziv al clauzei contractuale nu pot fi imputate pârâtului. Orice utilizare a legislaţiei speciale în afara raporturilor de consum (mai ales în condiţiile în care avem de a face cu norme imperative în materie) nu este permisă. Constatarea clauzelor abuzive se face doar de reprezentanţii ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice.
În drept, pârâtul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205, C.proc.civ., art. 1169 şi art. 1270 C.civ.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 04.10.2013 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtul COMPOSESORATUL E PĂŞUNAT P
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine ca prin contractul de arendare încheiat la data de 03.05.2012, înregistrat la Primăria mun. T sub nr. …../09.05.2012 părţile din prezenta cauză, reclamantul PVM – în calitate de arendaş – şi pârâtul Composesoratul de Păşunat P – în calitate de proprietar – au convenit arendarea terenului în suprafaţă de 32,2550 ha situat în extravilanul mun. Turda, identificat ca o porţiune din tarla …, parcela 39, blocul fizic 432, în scopul exploatării agricole, a păşunării, pe o durată de 5 ani.
Potrivit contractului părţilor, respectiv art. 5, preţul arendării a fost stabilit la suma de 100 lei/ha/an, la care se adaugă valoarea subvenţiei pe suprafaţă acordate de APIA (indiferent dacă arendaşul obţine sau nu subvenţiile de la APIA).
Instanţa va reţine că prezenta acţiune are ca oobiect tocmai această clauză a contractului, respectiv prevederea conform căreia preţul contractului se compune atât din suma fixă de 100 lei/ha/an cât şi din valoarea subvenţiei pe suprafaţă acordate de APIA, clauză cu privire la care reclamanţii au susţinut că este abuzivă raportat la prevederile art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000 care stabilesc, în esenţă, că o clauză este abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul, daca prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Raportat la aceste susţineri şi în acord cu apărările formulate de către pârât în cuprinsul întâmpinării, urmează a se constata că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată, nefiind incidente în cauză dispoziţiile legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori, pentru următoarele considerente.
Astfel, obiectul de reglementare al legii îl reprezintă, astfel cum rezultă din chiar denumirea legii, clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori, art. 1 alin. 1 al legii referindu-se la contracte încheiate între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii”.
În acest sens, legea însăşi reglementează la art. 2 alin. 1 şi 2, definiţiile termenilor de consumator şi profesionist, statuând că: „(1) Prin consumator se înţelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociaţii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acţionează in scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înţelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acţionează in cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care acţionează in acelaşi scop in numele sau pe seama acesteia.
Raportat la obiectul prezentei cauze, respectiv contractul de arendare încheiat de părţi, rezultă cu evidenţă că dispoziţiile legii nr. 193/2000 nu sunt aplicabile, dat fiind faptul, pe de o parte, că acest contract nu priveşte nici vânzarea de bunuri, nici prestarea de servicii, iar pe de altă parte, că niciuna dintre părţi nu se încadrează în categoriile definitive de lege ca profesionist/consumator.
Totodată, instanţa va constata că nu suntem în prezenţa unui contract preformulat, cu privire la care părţile să nu fi avut posibilitatea de a negocia, iar în ceea ce priveşte clauza inserată la art. 5, aceasta reprezintă preţul arendării, element cunoscut şi acceptat de comun acord de către cocontractanţi şi însuşită prin semnarea contractului pe fiecare pagină de reclamant singurul de altfel dintre reclamanţi care este parte în contract.
Mai mult, împrejurarea că potrivit prevederilor regulamentului de acordare a subvenţiilor, Composesoratul în calitate de arendator nu putea solicita de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în mod direct acordarea de subvenţii, în condiţiile în care a cedat dreptul de folosinţă a terenului, nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme acordul părţilor nu priveşte eludarea acestor prevederi legale, ci reglementează doar modalitatea de stabilire a preţului arendării.
Ca urmare, raportat la dispoziţiile legale şi considerentele anterior expuse instanţa urmează a aprecia acţiunea reclamanţilor neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
În baza art. 451 Ncpc va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
