Acţiune în evacuare formulată de uzufructuar împotriva nudului proprietar. Contract de întreţinere viageră cu clauză de vânzare-cumpărare şi constituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea întreţinutei.
Utilizarea formulei tipizate din contractele translative de proprietate autentificate notarial nu semnifică decât preluarea bunului în proprietate, însă dreptul astfel transmis fiind dezmembrat, îi conferă pârâtului doar atributele nudei proprietăţi, ce exclud posibilitatea de a ingera în drepturile uzufructuarului, acesta din urmă fiind singurul îndreptăţit la folosinţa bunului şi la culegerea fructelor.
Nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu-i conferă pârâtului (pe toată durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligaţiile corelative pe care şi le-a asumat prin contract, alături de cea de a asigura întreţinere, fiind şi aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire a consfinţit, respectiv aceea negativă de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.
(Judecătoria Bistriţa, secţia civilă , sentinţa civilă nr. 7088/2009)
Reclamanta P. E. a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună evacuarea acestuia din apartamentul nr. 28, situat în Bistriţa, reclamanta fiind titulara dreptului de uzufruct viager potrivit actului autentificat sub nr. 9359/l993.
În motivare, reclamanta arată că în anul l993 a încheiat cu pârâtul şi soţia acestuia un contract de întreţinere, însă niciodată pârâtul nu i-a prestat nici un fel de întreţinere, dimpotrivă reclamanta, în anii l999-2000, i-a împrumutat acestuia suma de 30 milioane lei (rol), pe care nu i-a mai restituit-o.
Reclamanta menţionează că, păstrând dreptul de uzufruct viager, are dreptul, conform art. 517 c.civ., de a se folosi de lucru şi a-i culege roadele. Astfel, prin clauza de uzufruct s-a procedat la dezmembrarea dreptului de proprietate, la întreţinători trecând doar nuda proprietate, posesia şi folosinţa revenind reclamantei. Prin urmare, cum pârâtul nu are un drept legitim pentru a folosi imobilul, solicită evacuarea lui.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 5l7, 5l8, 52l C.civ., art. 274 C.pr.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că într-adevăr reclamanta, în calitate de întreţinută, şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului ce face obiectul contractului de întreţinere viageră încheiat între părţi, însă nu şi-a păstrat dreptul de uzufruct în plenitudinea sa, pentru că în contract se prevede expres, prin clauza de la pct. 4, faptul că apartamentul ce se transmite se predă în folosinţa întreţinătorilor. Prin urmare, la momentul încheierii contractului, reclamanta a transmis în mod expres atât nuda proprietate, cât şi dreptul de folosinţă în comun asupra imobilului. În aceste condiţii, exercitarea dreptului de folosinţă asupra apartamentului de către pârât este legitimă, are temei juridic, astfel că susţinerile reclamantei conform cărora şi-a păstrat dreptul de folosinţă exclusivă asupra apartamentului sunt neîntemeiate.
Posesia şi folosinţa fiind dobândite în temeiul contractului încheiat între părţi, nu se poate dispune evacuarea, aceasta poate fi dispusă doar ca o consecinţă a pierderii dreptului de folosinţă, însă reclamanta nu a solicitat rezilierea contractului, condiţii în care acţiunea reclamantei este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul menţionează că în ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitor la neîndeplinirea de către el a obligaţiei de întreţinere, acestea nu fac obiectul prezentei cereri. Totodată, cele privind conduita sa, sunt nefondate, fiind complet falsă afirmaţia reclamantei că s-ar manifesta agresiv cu aceasta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Prin contractul de întreţinere viageră autentificat sub nr. 9359/l993, reclamanta, în calitate de întreţinută, a transmis pârâtului, în calitate de întreţinător, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în schimbul obligaţiei de a-i asigura îngrijire şi întreţinere viageră, precum şi înmormântarea la decesul întreţinutei potrivit obiceiului local
Punctul 2 din contract conţine o clauză prin care reclamanta, în calitate de transmiţătoare a dreptului de proprietate, îşi rezervă dreptul de uzufruct viager, drept intabulat în CF în favoarea acesteia, alături de sarcina întreţinerii viagere.
Prin urmare, în acord cu prevederilor art. 517 C.civ., reclamanta uzufructuară este titulara unui drept real în temeiul căruia exercită atributele usus şi fructus asupra bunului care formează obiectul dreptului său.
Din această perspectivă, analizând conţinutul clauzei convenite de părţi, aşa cum a fost ea reprodusă la punctul 2 din contract, este neîndoielnic că obiectul material al dreptului de uzufruct nu este reprezentat doar de o parte a imobilului transmis în proprietate întreţinătorilor, ci de imobilul apartament privit în integralitatea componenţei sale.
Este real că la punctul 4 din acelaşi contract, invocat de pârât în susţinerea dreptului său locativ, se menţionează că imobilul se predă în folosinţa întreţinătorilor liber de orice sarcini în afara celor menţionate în cuprinsul contractului, ceea ce însă nu echivalează cu limitarea dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei. Utilizarea formulei tipizate din contractele translative de proprietate autentificate notarial nu semnifică decât preluarea bunului în proprietate, însă dreptul astfel transmis fiind dezmembrat, îi conferă pârâtului doar atributele nudei proprietăţi, ce exclud posibilitatea de a ingera în drepturile uzufructuarului, acesta din urmă fiind singurul îndreptăţit la folosinţa bunului şi la culegerea fructelor.
A acredita teza avansată de pârât cu privire la interpretarea punctului 4 din contract în sensul unei clauze ce ar impune un drept comun de folosinţă a bunului, atât în favoarea uzufructuarului, cât şi a nudului proprietar, ar însemna, în lipsa unor prevederi exprese, clare şi lipsite de echivoc a părţilor cu privire la modul de exercitare a aşa-zisei folosinţe comune, golirea de însăşi conţinutul său şi de atributele sale a dreptului de uzufruct a cărui constituire este de necontestat.
Aşadar, nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu-i conferă pârâtului (pe toată durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligaţiile corelative pe care şi le-a asumat prin contract, alături de cea de a asigura întreţinere, fiind şi aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire a consfinţit, respectiv aceea negativă de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.
În privinţa apărărilor formulate de pârât în sensul inadmisibilităţii valorificării drepturilor reclamantei asupra imobilului decât în cadrul unei acţiuni în rezilierea contractului de întreţinere, acestea sunt nefondate, principiul disponibilităţii ce guvernează atât raporturile juridice de drept material, cât şi cele de drept procesual civil, conferindu-i reclamantei dreptul de a opta între multiplele acţiuni (reale sau personale) ce permit apărarea intereselor sale legitime.
Cum pârâtul nu justifică un drept locativ propriu, instanţa, având în vedere dispoziţiile legale mai sus invocate, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a dispus evacuarea pârâtului din imobil.
