SENTINŢA CIVILĂ NR. 6672/03.05.2012
ACŢIUNE ÎN RĂSPUNDERE CONTRACTUALĂ. CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE A UNEI LOCUINŢE DE SERVICIU. STIPULAREA UNUI TERMEN SUSPENSIV INCERT ÎN FAVOAREA VÂNZĂTORULUI. APLICAREA LEGII CIVILE ÎN TIMP. PRINCIPIUL NERETROACTIVITĂŢII ŞI PRINCIPIUL APLICĂRII IMEDIATE A LEGII CIVILE.
La data de 27 octombrie 2009 , a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. xxxxxxxxxxx, acţiunea formulată de reclamant G. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin Centrul de Domenii şi Infrastructuri nr. 3 U.M. 02517 Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să respecte contractul încheiat, cu consecinţa restituiri sumei de 25.107 lei reprezentând suma plătită de reclamant, în calitate de cumpărător, potrivit actului adiţional nr. A 1998 din data de 9 noiembrie 2006 la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 163/10 aprilie 2006.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 10 aprilie 2006 a cumpărat cu preţul de 67.204 lei, locuinţa de serviciu situată în Craiova, str. xxxxxxxxxxx în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 163/10 aprilie 2006 încheiat în baza Legii 562/2004, a Hotărârii de Guvern nr. 105/2005 şi a Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M 60/2005.
Reclamantul a mai arătat că în data de 9 noiembrie 2006 s-a încheiat actul adiţional nr. A 1998 prin care a fost modificat şi completat contractul de vânzare-cumpărare nr. 163/10 aprilie 2006, în baza Legii 357/2006 şi în baza Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M 129/2006, astfel articolul 2 alin.1 se modifică în sensul că preţul locuinţei recalculat în baza Legii 357/2006 şi în baza Ordinului M 126/2006 va deveni 42.097 RON odată cu încheierea actului adiţional, valoarea totală a contractului recalculat fiind 42.097 RON; articolul 2 alin. 2 se modifică în sensul că la data încheierii actului adiţional cumpărătorul a achitat suma de 67.204 RON din preţul recalculat stabilit la alineatul 1 reprezentând plata cu anticipaţie; articolul 2 alin. 3 se modifică în sensul că suma de 25.107 RON plătită de cumpărător până la data încheierii actului adiţional reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare a locuinţei calculat conform Legii 562/2004 şi cel recalculat conform Legii 357/2006 va fi restituită cumpărătorului în contul personal al acestuia după rambursarea acesteia de către organele specializate ale statului la care a fost virată conform Legii 357/2006 şi ale Ordinului nr. 148/2006.
Reclamantul a învederat că în numeroase rânduri a solicitat pârâtului restituirea sumei, dar deşi a fost notificat, pârâtul nu s-a conformat prevederilor clauzelor contractuale.
La data de 24 noiembrie 2009 reclamantul a depus la dosar precizare la acţiune prin care a învederat că obiectul acţiunii este pretenţii,cu motivarea că obiectul acţiunii este evaluabil în bani şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 379 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova , fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxxxxxx.
În şedinţa publică de la 26 aprilie 2010 apărătorii reclamantului au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, instanţa a încuviinţat cererea şi a dispus introducerea în cauză şi citarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti.
La data de 10 septembrie 2010, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respingerea acţiunii ca fiind prescrisă, cu motivarea că actul adiţionat nr. A 2998 a fost încheiat la data de 9 noiembrie 2006, iar acţiunea a fost introdusă la data de 17 decembrie 2009, deci după mai mult de 3 ani de la data încheierii actului.
Pe fond, în principal a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a achiziţionat o locuinţă aflată în administrarea Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02517 Craiova potrivit contractului de vânzare-cumpărare 163/10 aprilie 2006 pentru preţul de 67204 lei, reclamantul achitând un avans din preţ de 20.000 lei,urmând ca restul preţului să fie achitat în rate lunare pe o perioadă de 180 luni, prin reţinere din solda lunară, şi că la data de 17 mai 2006 reclamantul a achitat integral preţul.
Pârâtul a mai arătat că preţul încasat de U.M. 02517 Craiova de la reclamant a fost virat către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, făcându-se venit la bugetul de stat, astfel cum prevede art. 8 din Legea 562/2004.
În continuare pârâtul a mai arătat că după achitarea integrală a preţului de către reclamant la data de 17 mai 2006 Legea nr. 562/2004 a fost modificată prin Legea nr. 357/2006, această din urmă lege prevăzând o nouă metodologie de calcul a preţului locuinţelor de serviciu şi faptul că vânzarea locuinţelor de serviciu nu constituie operaţiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel că a fost încheiat actul adiţional nr. A 2998/9 noiembrie 2006.
Pârâtul menţionează că actul adiţional prevede obligaţia unităţii vânzătoare de a restitui cumpărătorului diferenţa dintre preţul calculat iniţial şi cel calculat potrivit Legii nr. 357/2006, respectiv suma de 25.107 lei, dar că, potrivit condiţiei suspensive a acestui act, diferenţa de preţ urmează a fi restituită după rambursarea sumei solicitate, de către organele specializate ale statului la care a fost virată respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Pârâtul a învederat instanţei că a efectuat numeroase demersuri către D.G.F.P. Dolj în vederea recuperării diferenţei de preţ pentru a-şi îndeplini obligaţia asumată faţă de reclamant prin actul adiţional, însă D.G.F.P. Dolj a considerat că nu există temei legal pentru a rambursa suma, fapt ce rezultă din procesul verbal încheiat în data de 19 decembrie 2006, proces ce a fost contestat de către Ministerului Apărării Naţionale introducând acţiune în instanţă în acest sens, acţiune ce a fost respinsă.
S-a învederat de către pârât şi faptul că a adus la cunoştinţa reclamantului toate demersurile efectuate încheindu-se în acest sens procesul verbal din data de 25 septembrie 2009.
La data de 10 septembrie 2010, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, a înaintat la dosar cerere de chemare în garanţie a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj solicitând în subsidiar ca, în cazul admiterii acţiunii, această instituţie să fie obligată la plata, către reclamant, a sumei de 25107 lei actualizată din bugetul statului, şi a eventualelor cheltuieli de judecată.
Instanţa, în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2010, a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de chemat în garanţie a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2010 instanţa a încuviinţat cererea formulată de c.jr. D. şi a dispus conceptarea în cauză a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale pentru Centrul de Domenii şi Infrastructuri nr. 3 U.M. 02517 Craiova, iar nu Ministerul Apărării Naţionale prin Centrul de Domenii şi Infrastructuri nr. 3 U.M. 02517 Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 19050 din 22.11.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul G. A., admisă cererea de chemare în garanţie în garanţie a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
A fost obligat chemata în garanţie DGFP.Dolj să plătească reclamantului suma de 25107 lei, reactualizată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legi 562/2004,a HG nr. 105/2005 şi a Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr.M 60/2005,reclamantul,la data de 10 aprilie 2006 a cumpărat cu preţul de 67204 lei locuinţa de serviciu situată în Craiova str. xxxxxxx
La data de 9 noiembrie 2006 între reclamant şi pârât s-a încheiat un act adiţional nr. A 1998 prin care a fost modificat şi completat contractul de vânzare cumpărare în baza Legii 357/2006 şi a Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M 129/2006 iar în cuprinsul actului adiţional s-a modificat preţul locuinţei în sensul reducerii acestuia. Tot în cuprinsul actului adiţional se prevede că suma de 25107 lei plătită de reclamant până la data încheierii actului adiţional reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare a locuinţei calculat conform Legii 562/2004 şi cel recalculat conform Legii 357/2006 va fi restituită cumpărătorului după rambursarea acesteia de către organele specializate ale statului la care a fost virată conform Legii 357/2006 şi a Ordinului nr. 148/2006.
Având în vedere prevederile actului adiţional, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată şi urmează să o admită,însă întrucât suma a fost virată de către pârât la bugetul de stat şi nu se mai află în conturile acestuia, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie DGFP la plata către reclamant a sumei de 25107 lei reactualizată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, arătând faptul că banii au fost viraţi la bugetul de stat, acesta fiind reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi nu poate fi obligată DGFP Dolj să plătească suma de 25107 lei reactualizată din veniturile şi conturile proprii, astfel că invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a chemata în garanţie DGFP Dolj.
Susţine recurentul faptul că prima instanţă nu a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului şi nu a avut în vedere tardivitatea introducerii cererii de chemare în garanţie a DGFP Dolj.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei , prima instanţă rezumându-se la a reitera prevederile actului adiţional fără arăta motivele de admisibilitate ale acţiunii în condiţiile în care tocmai dispoziţiile art. 969 Cod civil pe care s-au întemeiat pretenţiile reclamantului , impuneau respingerea acţiunii.
Apreciază recurenta că în mod eronat chemata în garanţie a fost obligată să plătească direct reclamantului suma de 2.5107 lei , între aceste părţi nefiind raporturi obligaţionale directe.
Se arată că între Ministerul Apărării Naţionale şi DGFP Dolj, problema restituirii a fost tranşată definitiv prin respingerea acţiunii formulate de către reclamantul MApN prin care a fost solicitată la rambursare diferenţa dintre preţul de vânzare a locuinţelor calculat conform Legii nr.562/2004 şi cel recalculat conform Legii nr.562/2004 şi cel recalculat conform Legii nr.357/2006 şi că în cererea de rambursare care a făcut obiectul dosarului nr. xxxxx a fost cuprinsă şi suma de 25.107 lei aparţinând reclamantului G. A..
Mai mult decât atât arată recurentul şi faptul că instanţa de fond nu a menţionat ce anume reprezintă suma de 25107 lei şi cu ce titlu este obligată DGFP Dolj la restituirea acesteia.
Prin decizia nr. 1972/25.10.2011, Tribunalul Dolj – Secţia Civilă, a admis recursul , a casat in tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin aceasta decizie instanţa de recurs a stabilit că, în rejudecare prima instanţă va statua asupra tuturor excepţiilor invocate în apărare de pârât şi de chemata în garanţie , cu stabilirea cadrului procesual în ceea ce priveşte persoana chemată în garanţie de pârât şi , în condiţiile art. 137 Cod procedură civilă , va statua şi asupra naturii şi structurii sumei pretinse a fi restituită , cu privire la condiţiile de valabilitate a convenţiei intitulată act adiţional , asupra incidenţei principiului neretroactivităţii legii civile , cu privire la modalitatea – termen sau condiţie – care se pretinde că a afectat actul juridic intervenit între părţi şi denumit act adiţional , modalitate ce se impune a fi calificată , a incidenţei în prezenta cauză a soluţiei irevocabile nr. 2541/2008 dată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. xxxxxxx.
La data de 10.01.2012, cauza a fost înregistrata sub nr. xxxxxxx* , pe rolul Judecătoriei Craiova; Urmare admiterii cererii de abţinere a preşedintelui completului xxxxxxxxxx , cauza a fost repartizata aleatoriu completului xxxxxxx
La data de 02.03.2012, paratul a depus precizare la cererea de chemare in garanţie , prin care a învederat ca a înţeles sa cheme in garanţie Statul Roman , reprezentat legal de Ministerul Finantelor Publice – Agentia Natională de administrare fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, cerere ce a fost comunicată potrivit dispoziţiilor art. 62 c.pr.civ.
La solicitarea instanţei, Tribunalul Dolj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a comunicat dosarul nr. xxxxxxxxxx , dosar ce a fost ataşat prezentei cauze.
Chemata in garanţie Agenţia Natională de Administrare Fiscală, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive , invederand că in cauza dedusă judecaţii , actele contestate nu pot genera obligaţii in sarcina sa, precum şi fi faptul că nu poate fi chemată ca organ ierarhic superior al DGFP DOLJ, deoarece are organe proprii de conducere.
In drept , s-a invocat dispoziţiile art. H.G 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi art.41 alin. 2 c.pr.civ.
In sedinta publică din data de reclamantul prin apărătorii săi, a învederat că suma de 25.107 lei , solicitata prin cererea de chemare in judecată , reprezintă diferenţa de preţ a locuinţei ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 163/10.04.2006 modificat prin actul adiţional nr. A 2998/09.11.2006, ca fiind diferenţa de preţ dintre preţul stabilit conform Legii 562/2004 si cel t conform Legii 357/2006.
Reclamantul si paratul au depus concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarul in raport de dispoziţiile legale incidente instanţa retine următoarele:
Procedând in conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin1 c.pr.civ , instanţa va analiza cu prioritate excepţiile invocate de părţile litigante:
Referitor la excepţia de fond absolută şi peremptorie privind lipsa calităţii procesuale pasive , invocată de chematele în garanţie D.G.F.P Dolj şi ANAF , in reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice, in mume propriu şi pentru Statul Roman, instanţa retine că una din condiţiile pentru ca o persoană sa fie parte in proces este calitatea procesuală care presupune existenta unei identităţi intre persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă ) precum şi intre persoana chemată in judecată şi cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecaţii.
În cauza dedusa judecaţii reclamantul a solicitat instanţei prin cererea de chemare in judecată precizată, obligarea paratului la restituirea sumei de 25.107 lei, stipulată în actul adiţional sub nr. A 2998 /09.11.2006 , iar paratul la rândul său a formulat cerere de chemare in garanţie a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin ANAF ŞI DGFP DOLJ, pe motiv că suma solicitată de către reclamant a fost virată in bugetul statului.
Instanţa având in vedere probatoriul administrat în dosar nr. xxxxxxx, dosar ce este ataşat prezentei cauze, constată ca aserţiunile paratului in sensul virării sumei in bugetul statului , se verifică , deci nu pot fi primite susţinerile chematelor în garanţie D.G.F.P Dolj şi ANAF , in reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice, in mume propriu şi pentru Statul Roman, că nu au calitatea de subiect pasiv evident fata de parat, in raportul juridic dedus judecaţii.
In ceea ce priveşte excepţia de procedură a tardivităţii formulării cererii de chemare in garanţie de către parat, instanţa constată că nici aceste susţineri nu pot reţinute de către instanţa, întrucât pe de o parte paratul a formulat cererea de chemare in garanţie iniţială odată cu întâmpinarea iar pe de altă parte potrivit art. 135 c.pr civ, sancţiunea nedepunerii in termen a cererii prin care se solicită introducerea unei alte persoane in judecată ar fi judecarea deosebită a cererilor , afara de cazul când părţile consimt sa să se judece împreună, or in speţă, este adevărat ca paratul si a precizat cererea de chemare in garanţie ulterior momentului depunerii întâmpinării insă nicio parte nu si manifestat dezacordul judecării împreuna , deci in mod tacit au consimţit toate părţile ca cereri sa se judece împreuna.
Referitor la excepţia prescripţiei extinctive invocată de parat , instanţa având in vedere data încheierii intre reclamant şi parat a actului juridic constând in actul adiţional nr. A 2998/09.11.2006, raportat la data investirii instanţei respectiv: 27.10.2009, constată că reclamantul a promovat cererea de chemare în judecată înăuntrul termenul de prescriptie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 teza I din Decretul nr. 167 1958 R privitor la prescripţia extinctivă ( aplicabil in speţa potrivit disp. art. 6 din Legea 287/2009 M Cod civil si Legii 71/2011 M).
Relativ la fondul cauzei instanţa retine că la data de 10.04.2006 , intre reclamant şi parat, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate încheiat sub nr. 163/10.04.2006, având ca obiect vânzarea cumpărarea locuinţei de serviciu , respectiv: apartament situat în localitatea Craiova , xxxxxxx, judeţ Dolj, la preţul de 67.204 lei ( fila 5 dosar primul ciclu procesual ).
Acest contract a fost încheiat sub imperiul Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare– în forma în care era vigoare la încheierii acestui contract ( 10.04.2006), HG nr. 105/2005 precum şi al Ordinului nr. M 60/2005.
Potrivit prevederilor contractuale ( art. 2), din preţul in cuantum de 67.204 lei , paratul la data încheierii contractului a achitat suma de 20.000 lei iar restul de 47204 lei, trebuia achitat in rate lunare pe maxim 20 ani , dar la data de 17.05.2006 , potrivit dispoziţiei de încasare ( fila 30 dosar primul ciclu procesual ) , paratul a achitat integral diferenţa de pret a apartamentului cumpărat prin contractul anterior rubricat, deci pretul a fost achitat integral inainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 357/2006 pentru modificarea Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare , publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 27 iulie 2006.
Urmare apariţiei acestui din urmă act normativ ( legea 357/2006) , reclamantul prin cererea nr. CR 375/2006 , a solicitat paratului recalcularea preţului apartamentului cumpărat in baza contractului contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate încheiat sub nr. 163/10.04.2006, potrivit reglementarilor Legii 357/2006, solicitare ce a determinat încheierea actului adiţional nr. A 2998/09.11.2006 , şi prin care s-a modificat articolelor 2 şi 3 ale contractului iniţial, după cum urmează: Art. 2 alin.1 ,, pretul locuinţei recalculat in baza Legii 357/2006 si a Ordinului Ministrului apărarii nr.M 129/2006 , va deveni odată cu încheierea prezentului act adiţional de 42097 Ron ; Art. alin. 2 ,, la data incheierii prezentului act adiţional cumpărătorul a achitat suma de 67204 Ron ; art.2 alin.3,, suma de 25.107 Ron plătita de cumpărator pana la data de prezentului act adiţional reprezentând diferenţa dintre pretul de vanzare al locuintei calculat conform Legii 562/2004 si cel recalciulat conform Legii 357/2006 , va fi restituita cumpărătorului in contul personal al acestuia , după rambursarea acesteia de catre organele specializate ale statuilui la care a fost virată suma , conform Legii 357/2006 si Ordinului Ministrului apărarii M148/2006.
Paratul , prin adresa nr. 64255/13.11.2006 , a solicitat chematei in garanţie DGFP DOLJ , rambursarea sumei de 197.451 lei reprezentând venituri din vânzarea locuinţelor şi taxa pe valoarea adugată
Prin procesul verbal încheiat la data de 19.12.2006 ( filele 7-9 dosar ataşat xxxxx), DGFP DOLJ,urmare constatărilor , a respins rambursarea sumei de 197.451 lei
La data de 01.11.2007 , paratul MINISTERUL APĂRĂRII pentru U.M.02517 Craiova, a promovat cerere de chemare in judecată pe rolul Tribunalului Dolj , ce a fost înregistrată sub nr. xxxxx, împotriva paratei DGFP DOLJ , prin care a solicitat a solicitat anularea procesului verbal din 19.12.2006 emis de pârâţii DGFP DOLJ şi AFP CRAIOVA şi obligarea acestora la restituirea sumelor reprezentând TVA şi rate lunare plătite la vânzarea locuinţelor de serviciu, ca diferenţe între preţurile de vânzare stabilite de legile nr.562/2004 şi 357/2006.
Prin Decizia irevocabilă 2541 din 04 .12. 2008 CURTEA DE APEL CRAIOVA – SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, a respins acţiunea formulată de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII BUCUREŞTI, pentru U.M nr.02517 CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI DOLJ, cauză reţinută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinţei nr. 913 din data de 27 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.xxxxxxx, prin decizia de casare nr. 1489 din data de 26 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. xxxxxxx.
In ceea ce priveşte susţinerea chematei in garanţie DGFP DOLJ ( f.6 dosar recurs) că problema de drept a fost dezlegată de către Curtea de Apel Craiova , instanţa retine că unul din efectele hotărârii judecătoreşti este puterea lucrului judecat, deci şi al deciziei 2541 din 04 .12. 2008 pronunţată de CURTEA DE APEL CRAIOVA – SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Mai retine instanţa că, puterea de lucru judecat , în esenţă semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio) iar hotărarea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotarare (res judicato proveritae habetur ) şi că actul jurisdicţional, (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi;Ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia însă, hotărârea se opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie relativă).
Prin urmare , fiind de necontestat faptul că prin decizia 2541/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. xxxxx, s-a statuat in mod irevocabil că chemata in garanţie DGFP DOLJ în reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice, in mume propriu şi pentru Statul Roman, nu are obligaţia de a de a rambursa paratului diferenţa de preţ de vanzare stabilite de legile 562/2004 şi 357/2006.
Or , aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamantul si paratul la încheierea actul adiţional nr. A 2998/09.11.2006 , au stabilit că suma de 25.107 Ron plătita de cumpărător pana la data de prezentului act adiţional reprezentând diferenţa dintre pretul de vanzare al locuintei calculat conform Legii 562/2004 si cel recalculat conform Legii 357/2006 , va fi restituita cumpărătorului in contul personal al acestuia , după rambursarea acesteia de către organele specializate ale statului la care a fost virată suma, fiind evident că părţile contractante prin aceasta stipulaţie au afectat actul aditional încheiat nr. A 2998/09.11.2006, de modalitatea condiţiei suspensive, care potrivit art. 1017 c. civil din 1864 , depinde de un eveniment viitor necert. Obligaţia condiţională nu se perfectează decât după împlinirea evenimentului.
Potrivit art. 1012 alin. 2 din acelaşi cod ,,când timpul nu este fixat , condiţia nu este considerată ca căzută, decât când este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla.
Reţinând că actul adiţional nr. A 2998/09.11.2006, a fost încheiat afectat de o condiţie suspensivă , astfel cum a fost descrisă mai sus şi că această condiţie nu s-a împlinit şi este cert ca nu se va mai împlini, astfel cum rezultă din statuările Curţii de Apel Craiova, prin decizia irevocabilă nr. 2541/2008, instanţa apreciază că părtile contractante ( reclamantul si paratul ) au ajuns in situatia in care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul adiţional sus menţionat .
Relativ la principiul neretroactivităţii legii , instanţa retine ca acest principiu este reglementa atat de dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei R, potrivit cărora ,, Legea dispune numai pentru viitor , cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile” şi art. 1 din codul civil din 1864 care prescrie că legea nu are putere retroactivă.
Transpunând aceste dispoziţii legale la speţa de fata şi având in vedere starea de fapt mai sus reţinută , este limpede că paratul şi reclamantul, au încheiat actul adiţional nr. A 2998/09.11.2006, cu eludarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile , întrucât contractul de vânzare cumpărare nr. 163/10.04.2006, a fost încheiat sub incidenta Legii 562/2004 in vigoare la încheierii contractului iar Legea Nr. 357 din 25 iulie 2006 care a modificat Legea nr. 562/2004 , a intrat in vigoare la data de 27.07.2006, data publicării în Monitorul Oficial, astfel că nu se poate aplica un ordin , o lege decat pentru faptele/actele ce se vor savarsi/incheia decat după intrarea in vigoare a legii.
O situaţie juridică produce efectele care sunt prevăzute de legea civilă in vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată in adagiul tempus regit actum.
Cand o lege intră in vigoare , in principiu ea are ca scop de a reglementa viitorul, adică actele şi situaţiile ivite după intrarea ei in vigoare , iar nu trecutul , adică actele şi situaţiile anterioare intrării sale in vigoare; acesta fiind un argument de raţiune elementară , pentru legea este un ordin , o prescripţie a legiuitorului , ea nu poate avea drept domeniu decât viitorul, şi nu trecutul deoarece ordinele nu se pot da in mod normal decat pentru viitor, in vederea actelor ce se vor îndeplini . Supunerea la o lege nu se poate cere decat daca aceasta există( cum s-ar putea cere cuiva sa se supună unei legi ,care încă nu există? ).
Atata timp cat contractul de vânzare cumpărare sus menţionat încheiat intre părţi fusese încheiat in temeiul Legii 562/2004 , nu se putea modifica in sensul cârmuirii acestui contract de catre un alt act normativ( legea 257/2006) , care a intrat in vigoare la aproximativ două luni şi jumătate după încheierea contractului, astel actul aditional nr. A 2998/09.11.2006 care a modificat contractul vânzare cumpărare nr. 163/10.04.2006, nu poate produce nici un efect, fiind evident ca acţiunea reclamantului este lipsită de fundament juridic.
Cu privire la cererea de chemare in garanţie , instanţa retine ca dispoziţiile art. 60 alin. 1 c.pr.civ, prevăd că” partea poate sa cheme in garanţie o alta persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte , in cazul in care ar cădea in pretentiuni, cu o cerere in garanţie sau in despăgubire”.
Din interpretarea acestui text de lege reiese făra putinţa de tăgada ca soluţia cererii de chemare in garanţie depinde de soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea principală.
Faţă de considerentele de fapt si de drept expuse care conduc la respingerea cererii de chemare in judecată precizate înseamnă că paratul nu a căzut in pretenţii , astfel cererea de chemare in garanţie precizată formulată de acesta , se va respinge ca lipsita de obiect.
In ceea ce priveşte cheltuielile de judecata, potrivit art. 274 Cod procedura civila “Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Astfel, având in vedere soluţia ce se va pronunţa, va respinge cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata, paratul nefiind in culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi excepţia tardivităţii, invocate de chematele în garanţie D.G.F.P Dolj şi ANAF, in reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice, in nume propriu şi pentru Statul Roman.
Respinge excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârât.
Respinge cererea de chemare in judecată precizată formulata de reclamantul G. A., cu domiciliul in Craiova, xxxxxxxxxxx, judeţul Dolj in contradictoriu cu pârât – chemat in garanţie MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu sediul in Bucureşti, xxxxxxxxxxx, pârât – chemat in garanţie ANAF BUCUREŞTI, cu sediul in Bucureşti, xxxxxxxxxxx, pârât-chemat in garanţie DIRECŢIA GENERALA A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ, cu sediul in Craiova, xxxxxxxxxxx, pârât MINISTERUL APARARII NAŢIONALE, PRIN CENTRUL DE DOMENII SI INFRASTRUCTURI NR. 3 – U.M 02517 CRAIOVA, cu sediul in Craiova, xxxxxxxxxxx, pârât MINISTERUL APARARII NAŢIONALE BUCUREŞTI, cu sediul in Bucureşti, xxxxxxxxxxx 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare in garanţie precizată formulata de pârâtul MINISTERUL APARARII NAŢIONALE, ca lipsita de obiect.
Respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare .
Pronunţata in şedinţa publica azi 03.05.2012.
PREŞEDINTE GREFIER
8
