Dosar nr. xxxx/222/2012 anulare contract de arendă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI
Sentinţa civilă
Şedinţa publică din
Preşedinte –
Grefier –
Pe rol judecarea acţiunii civile formulate de reclamantul M.D. cu domiciliul în sat. /, com. /, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul M.I., cu domiciliul în sat/com. /, jud. Botoşani, având ca obiect anulare contract de arendă.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat L.O.I., pârâtul şi martorul M.D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, s-a audiat sub prestare de jurământ martorul prezent, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul verbal aparte ataşat la dosar.
Văzând că nu se formulează cereri noi şi nu sunt alte probe concludente de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Avocat L.O.I, având cuvântul pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi anularea contractului de arendă deoarece acesta nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, preţul este prea mic pentru suprafaţa de teren arendată, terenul nu putea fi arendat deoarece nu era dezbătută succesiunea şi nu s-a făcut ieşirea din indiviziune. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi depune la dosar chitanţa nr. 133 din 24.10.2012 şi chitanţa nr. 19 din 06.02.2013.
Pârâtul având cuvântul solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Arată că la data încheierii contractului de arendă a negociat cu reclamantul preţul, că acesta a fost de acord cu preţul menţionat în contract deoarece terenul arendat este de calitate inferioară, iar el a făcut lucrări de fertilizare pentru a-l putea cultiva.
JUDECATA
Asupra acţiunii de faţă instanţa constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă cu nr. xxxx/222/2012 din 08.11.2012, reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.I. constatarea nulităţii contractului de arendare nr. xxx din 12.01.2011 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii arată că prin contractul menţionat a arendat pârâtului suprafaţa de 2.000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 40 p.c. 393/40 cu suma de 200 lei pe an. Arată că nu a avut în vedere suma menţionată în contract ci o sumă mai mare şi că şi-a dat seama după semnarea contractului că suma stabilită cu titlu de arendă este foarte mică. Arată că acest contract este lovit de nulitate deoarece suprafaţa arendată face parte din suprafaţa de 9.997 mp teren înscrisă în titlul de proprietate din 06.12.2001 emis pe numele defunctei sale mame M.D., succesiunea nu este dezbătută şi are fraţi care emit pretenţii cu privire la teren.
În dovedirea acţiunii a depus la dosar, în copie, contractul de arendare nr. xxx din 12.01.2011, titlul de proprietate nr. xxx din 06.12.2001, adeverinţa nr. xxx din 05.11.2012, certificat de deces al defunctei M.D., chitanţa nr. xxx din 26.10.2012, chitanţa nr. xxx din 29.10.2012.
În drept invocă prevederile art. 1247 – 1250 Cod civil.
La primul termen de judecată reclamantul a arătat că suma de 200 lei menţionată în contract este pentru o perioadă de 10 ani şi de aceea apreciază că este exagerat de mică. Arată că a încheiat la primărie contractul de arendare şi a fost dus în eroare deoarece a crezut că durata contractului este de un an sau doi şi nu de 10 ani.
Pârâtul prezent în instanţă a arătata că suma de 200 lei s-a negociat pentru o perioadă de 10 ani deoarece terenul pe care l-a arendat este de proastă calitate şi era lăsat în paragină.
Din oficiu instanţa a solicitat relaţii de la Primăria comunei Brăeşti, jud. Botoşani.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin contractul nr. xxx din 12.01.2011 şi înregistrat la Primăria comunei Brăeşti, jud. Botoşani, reclamantul a arendat pârâtului suprafaţa de 2.000 mp teren din tarlaua 40 p.c. 393/40, pentru o perioadă de 10 ani, preţul arendei pentru toată perioada fiind de 200 lei.
Terenul care face obiectul contractului de arendare este înscris în titlul de proprietate al defunctei M.D. decedată la data de 01.09.2005.
Prin prezenta acţiune reclamantul arată că acest contract este lovit de nulitate absolută deoarece preţul arendei este foarte mic iar terenul este în indiviziune cu fraţii săi deoarece nu s-a dezbătut succesiunea după defuncta M.D..
Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr. 16/1994 care se completează cu prevederile legislaţiei civile, in măsura in care acestea nu sunt contrare prin urmare se aplică “regulile particulare la arendare” prevăzute in Codul civil de la 1864 în vigoare la data încheierii contractului (art. 1454 si următoarele, care n-au fost abrogate expres de lege) şi dispoziţiile care guvernează locaţiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia.
Reclamantul susţine că a fost în eroare la încheierea contractului şi nu şi-a dat seama că suma menţionată ca preţ al arendei este foarte mică.
Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, consimţământul părţilor trebuie nu doar sa existe, sa fie exteriorizat, acesta trebuie sa fie liber exprimat si dat in cunoştinţă de cauza, adică să nu fie viciat potrivit art. 948 alin. 2 C. civil. In afară de art. 953 C. civil, care prevede că atunci când este dat prin eroare, consimţământul nu este valabil, reglementarea cuprinsa in art. 954 C. civ. stabileşte că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei sau asupra identitarii ori calităţilor persoanei contractante.
Ca regulă generală, viciul trebuie sa fie destul de grav pentru a determina pe autor sa facă actul juridic şi să fie de aşa natură, încât partea, a cărei voinţă a fost viciată, n-ar fi făcut actul dacă voinţa sa ar fi fost netulburată.
În cauza dedusă judecăţii nu există indicii că reclamantul ar fi avut consimţământul viciat la încheierea contractului, că a fost în eroare sau a fost dus în eroare de către pârât sau alte persoane.
Potrivit art. 969 Cod civil în vigoare la data încheierii contractului, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Împrejurarea că ulterior încheierii contractului reclamantul a constatat că preţul stabilit pentru folosinţa terenului în suprafaţă de 2.000 mp este prea mic nu este de natură să atragă nulitatea contractului, chiar dacă preţul stabilit în contract este inferior în raport de suprafaţa terenului sau în raport de preţurile practicate în zonă, la momentul încheierii contractului părţile sunt libere să determine preţul folosinţei, echivalenţa fiind relativă, stabilindu-se nu doar prin raportare la valoarea lucrului sau a preţului pieţii dar şi prin raportare la subiectivismul părţilor sau a relaţiilor dintre acestea.
De asemenea, faptul că terenul care face obiectul contractului de arendă este în indiviziune nu atrage nulitatea contractului. Arendarea este un act de conservare şi administrare şi nu de dispoziţie iar coindivizarii îşi pot valorifica în condiţiile legii drepturile pe care le au cu privire la terenul arendat, starea de indiviziune neputând fi invocată de către reclamant care este parte a contractului şi are obligaţia de a-l respecta.
În raport de cele arătate instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamantul M.D. cu domiciliul în sat. /, com. /, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul M.I., cu domiciliul în sat/com. /, jud. Botoşani ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică .
PREŞEDINTE GREFIER,
Red.
Thred.
Ex. 4
