Semneaza Judecator ADINA CORNEA
DOSAR NR. 8007/3/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILĂ
Sentinţa Civilă nr.3301
Şedinţa publică de la 23.06.2014
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: M A M
GREFIR: M M D
Pe rol se află pronunţarea cauzei privind pe reclamanta SC L D SRL în contradictoriu cu pârâta SC F L R IFN SA având ca obiect obligaţia de a face.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică de la 16.06.2014,susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceea data ,care face parte integrantă din prezenta şi când Tribunalul,având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună note scrise,a amânat pronunţarea asupra cauzei la: 23.06.2014 când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin cererea formulata de reclamanta M C L SRL, la data de 15.03.2012 s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F L R IFN SA, ca, in baza contractului de leasing nr. 2905 din data de 29.07.2008 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din data de 30.01.2009 si prin convenţia încheiata la data de 14.04.2011, sa fie obligata parata SC F L R IFN SA sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Oraşul M, Staţiunea O, Judeţul C, compus din teren in suprafaţa de 4.268,22 mp si construcţia edificata pe acesta, respectiv Restaurant + Bar de noapte International, in suprafaţa construita la sol de 1.853,5300 mp, imobil cu număr cadastral 123-2, inscris in CF nr. 1963 a localităţii M, Judeţul C, conform art. 7 pct. i din convenţia incheiata la data de 14.04.2011; sa stabilească suma rămasa de achitat de către M C L SRL in schimbul transferului dreptului de proprietate, sa fie obligată parata la plata tuturor cheltuielilor de judecata cauzate de acest proces.
În fapt, reclamanta a arătat ca a încheiat cu SC F L R IFN SA contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2905 din data de 29.07.2008 pentru imobilul situat in Oraşul M, Staţiunea O, Judeţul C, compus din teren in suprafaţa de 4.268,22 mp si construcţia edificata pe acesta, stabilind ca valoarea finanţata sa fie de 996.000 Euro fara TVA, iar valoarea totala a contractului sa fie de 1.686.919,13 Euro (reprezentând rate, dobânda si valoare reziduala).
Prin adresa nr. 21911 din data de 15.04.2010, parata SC F L R IFN SA a notificat rezilierea contractului (notificarea de reziliere) in baza art. 11.1.2 din contractul de leasing solicitând reclamantei să achite 392.084,11 lei, reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nr. 14-20, precum si suma de 1.490.630,33 Eur, in lei, la cursul B R reprezentând valoarea totala a ratelor de leasing ramase de plata si a valorii reziduale pana in anul 2023.
In urma discuţiilor si negocierilor dintre parti, in fapt, raportul contractual dintre parti nu a încetat, ci doar a fost suspendat pana la clarificarea situaţiei privind plata debitului restant in scopul restabilirii condiţiilor contractuale. Astfel, prin adresa nr. 21954 din data de 19.04 2010, parata i-a comunicat reclamantei faptul ca este de acord ca pana la data de 28.04.2010 sa se stabilească o întâlnire pentru a determina de comun acord modalitatea prin care urma sa se achite debitele restante si să păstreze folosinţa bunului, iar ulterior, in urma discuţiilor dintre părţi, prin adresa nr.22541 din data de 07.05.2010, parata a comunicat ca aşteaptă plata tuturor datoriilor pana la data de 07.06.2010.
In ceea ce priveşte debitul restant reprezentând contravaloarea a 7 (şapte) rate de leasing (ratele nr. 14-20) in cuantum de 392.084,11 lei menţionat in “notificarea de reziliere”, ulterior adresei de reziliere mai sus-menţionate, reclamanta a achitat in data de 10.06.2010 suma de 67.775 lei. Conform fisei primite de la Fortis, societatea mai avea un debit restant in suma de 324.309,11 lei. In acest context, in data de 14.03.2011, recurenta a virat intreaga suma restanta la dispoziţia BEJ B C.
Întrucât, in fapt, raportul juridic contractual generat de încheierea contractului de leasing nu încetase, in vederea continuării si finalizării acestuia, reclamanta a încheiat in data de 14.04.2011 cu parata SC F L R IFN SA, o convenţie (a se vedea anexa nr.6) prin care termenii contractuali iniţiali ai contractului de leasing au fost modificaţi dupa cum urmează:
1) Reclamanta s-a obligat impreuna cu alte 3 societăţi din acelaşi grup (Excont 99, S M & F si L D) ca, la data semnării convenţiei sa asigure creditarea contului bancar al paratei SC F L R IFN SA cu suma de 800.383,23 RON si la fiecare dintre datele de 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011,27 mai 2011,3 iunie 2011, 10 iunie 2011 si 17 iunie 2011 sa asigure creditarea contului paratei cu echivalentul in RON al sumei de 37.000 Eur (inclusiv TVA) calculat la cursul B N a R valabil in datele respective;
2) Parata, SC F L R IFN SA s-a obligat ca pana la data de 17 iunie 2011 sa nu procedeze la reluarea posesiei bunurilor imobile care fac obiectul contractelor de leasing (inclusiv contractul de leasing nr. 2645 din data de 20.05.2008) si ca, sub condiţia îndeplinirii obligaţiilor de plata asumate prin convenţie întocmai si la termen, sa transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing către foştii utilizatori (implicit subscrisa SC S M & F SRL) sau către instituţia financiara care a acceptat refinantarea Foştilor Utilizatori, sub condiţia îndeplinirii cumulative a doua condiţii:
a) plata către F L (parata) a tuturor sumelor datorate in baza contractelor de leasing
b) semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare in forma agreata de către F L (parata).
Întrucât parata SC F L R IFN SA avea încheiate mai multe contracte de leasing cu mai multe societăţi din acelaşi grup, respectiv cu SC E 99 SRL, SC S M & F SRL si SC L D S.R.L, denumite alături de reclamantă, foştii utilizatori, convenţia a fost încheiata intre parata si societăţile din grup, inclusiv cu reclamanta in vederea executării contractelor de leasing aferente fiecărei societăţi. In acest context, potrivit dispoziţiilor art. 5 din convenţie s-a statuat ca „foştii utilizatori” sunt răspunzători in solidar si indivizibil fata de F L pentru indeplinirea obligaţiilor asumate prin convenţie.
In acord cu prevederile convenţiei reclamanta si-a îndeplinit toate obligaţiile de plata achitând la data semnării convenţiei suma de 800.383,23 RON (a se vedea anexa nr.7), iar conform art. 1 lit. b coroborat cu art.2 din convenţie, achitând contravaloarea sumelor de 37.000 Eur. In acord cu dispoziţiile art.3 din convenţie, obligaţiile de plata au fost îndeplinite înainte de termenele specificate, astfel incat, sumele datorate in baza convenţiei să se afle efectiv in contul bancar al paratei, SC F L R IFN SA, la datele indicate in art.1 lit. b din convenţie (a se vedea anexa nr.8).
In pofida acestei situaţii, parata, SC F L R IFN SA a refuzat si refuza sa isi îndeplinească obligaţiile contractuale prevăzute in art.7 din convenţie. In vederea executării convenţiei, reclamanta a solicitat paratei, in mod permanent, sa comunice stadiul analizei documentelor prezentate in vederea reactivării contractelor de leasing conform art.7 pct.ii din Convenţie, si, de asemenea, sa puna la dispoziţie documentaţia de care are nevoie pentru a o prezenta altor societăţi de leasing sau unităţi bancare in vederea refinantarii (a se vedea anexa nr.9). Cu toate acestea, parata a manifestat o atitudine vădita de rea-credinţa, refuzând sa puna la dispoziţie documentele solicitate de către societăţile bancare in vederea refinantarii conform convenţiei (a se vedea anexa nr.10).
Mai mult decât atat, in contextul in care reclamanta obţinuse acordul din partea Băncii Italo Romena pentru refinanţarea societăţii în vederea preluării imobilului, parata a adoptat o atitudine de indiferenta, refuzând sa coopereze in sensul îndeplinirii obligaţiilor însuşite prin incheierea convenţiei. Astfel, prin adresa nr. 32046 din data de 27.05.2011, pentru refinanţare acordata de B I R (a se vedea anexa nr.11), reclamanta a solicitat paratei sa comunice suma de plata pentru închiderea contractului, persoana desemnata sa semneze transferul proprietăţii din partea paratei SC F L R IFN SA si sa comunice daca se doreşte încheierea unui antecontract in vederea stabilirii termenilor contractuali.
In urma acestor demersuri, prin adresa din data de 01.06.2011, parata comunica ca doreşte ca reclamanta sa achite suma de 1.116.421,37 Euro plus TVA refuzând sa puna la dispoziţie documentele necesare in vederea refinantarii (a se vedea anexa nr. 13). De altfel, ulterior, prin adresa din data de 09.06.2011, parata solicita o alta suma, respectiv suma de 1.127.365,89 Euro plus TVA, pentru transferul dreptului de proprietate, desi reclamanta efectuase toate plăţile săptămânale conform convenţiei pana la acea data (a se vedea anexa nr. 14).
In consecinţa, având in vedere ca parata, cu rea-credinta, a comunicat, in mod nejustificat, sume diferite de plata pentru inchiderea contractului de leasing, data fiind culpa acesteia, solicita, pe aceasta cale, ca instanţa sa stabilească suma rămasa de achitat in baza contractului de leasing in vederea tranferului dreptului de proprietate asupra imobilului, împrejurarea ca parata se afla in culpa cu privire la neexecutarea convenţiei o dovedeşte reclamanta si cu faptul ca dupa efectuarea tuturor plaţilor conform convenţiei, aceasta a refuzat sa coopereze ir vederea refinantarii acordate de CEC B S B.
In consecinţa, in contextul in care reclamanta si-a indeplinit obligaţiile de plata conform convenţiei, parata SC F L R IFN SA este obligata sa asigure toate condiţiile in vederea transferului dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Oraşul M, Staţiunea O, Judeţul C, compus din teren in suprafaţa de 4.268,22 mp si construcţia edificata pe acesta, respectiv Restaurant + Bar de noapte International, in suprafaţa construita la sol de 1.853,53,00 mp, imobil cu număr cadastral 123-2, inscris in CF nr. 1963 a localităţii Mangalia, Judeţul Constanta, care face obiectul contractului de leasing.
In probatoriu s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza, martori si orice alte probe care vor reieşi din dezbateri.
In drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 969 si urm C.civ.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 10.12.2012 şi a invocat excepţia netimbrării.
Pe fondul cauzei, pârâta s-a apărat arătând că, în cauză, contractul de leasing a fost reziliat la 15.04.2010, iar parata nu a revenit asupra rezilierii. Contractul de leasing nu a fost modificat prin convenţia din 14.04.2011.
Parata arata că nu poate fi obligata sa transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor deoarece în cauza, contractul de leasing a fost reziliat, iar reclamanta nu a achitat valoarea bunurilor si nu avea disponibilităţi financiare. Plăţile prevăzute în convenţie nu acopereau capitalul rămas de plata, cu numai facturile emise si penalităţile aferente. În ceea ce priveşte suma rămasa de plata, pârâta arata că aceasta se ridica la sume de 17.089.552,76 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.115 şi urm. C.pr.civ.
Se solicita proba cu înscrisuri.
Instanţa a administrat probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă.
La data de 10.02.2014, s-a învederat instanţei, transmiterea patrimoniului reclamantei prin fuziune, astfel încât, in raport de aceasta modificare a fost precizat şi cadrul procesual activ.
La data de 16.06.2014, reclamanta şi-a precizat cererea – capătul 2 privind stabilirea sumei rămase de plată, solicitând transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului la nivelul valorii reziduale menţionată în contractul de leasing.
Verificând materialul probator administrat, tribunalul retine:
reclamanta, în calitate de utilizator, a încheiat contractul de leasing nr.2905/29.07.2008, pârâta fiind finanţator, contractul având ca obiect un activ situat in oraşul M, Staţiunea O, Judeţul C compus din teren în suprafaţă de 4.266,22 mp şi construcţia edificată pe aceasta.
Potrivit contractului de leasing, valoarea imobilului este de 996.000 euro, iar valoarea totală a ratelor de leasing este de 1.676.959,13 euro. Valoarea reziduală este de 49.800 euro şi este valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate către reclamanta, la expirarea duratei contractului, doar in condiţiile achitării integrale şi la timp de către utilizator a tuturor obligaţiilor contractuale.
Potrivit anexei 3 la contract, reclamanta trebuia sa achite 180 rate de leasing.
La 15.04.2010, pârâta notifică rezilierea contractului în baza art.11.1.2. din contract, ca urmare a nerespectării de către reclamanta a obligaţiilor de plata. Prin aceeaşi notificare i se solicita reclamantei plata următoarelor sume de bani:
-392.084,11 lei reprezentând ratele de leasing 14-20 şi penalităţi;
-1.490.630,33 euro, reprezentând valoarea totala a ratelor de leasing ramase de plata si a valorii reziduale.
În data de 14.04.2011, intre reclamanta, parata si alte trei societăţi comerciale din acelaşi grup se încheie o convenţie prin intermediul căreia pârâta se obligă să nu preia in posesie bunurile imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing, daca pana la 17.06.2011, foştii utilizatori vor credita contul bancar al paratei astfel:
– la data semnării convenţiei cu suma de 800.383,23 RON;
– la fiecare dintre datele de 22 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 6 mai 2011, 13 mai 2011, 20 mai 2011, 27 mai 2011, 3 iunie 2011, 10 Iunie 2011 si 17 iunie 2011, va fi achitată suma de 37.000 EUR (inclusiv TVA) în modalitatea indicata in Clauza 2.
La fiecare dintre datele indicate in Clauza 1 (b) contul bancar al F L va fi creditat cu echivalentul in RON al sumei de 37.000 EUR (inclusiv TVA) calculat la cursuI Bancii Naţionale a României valabil in datele respective.
Se menţionează expres că semnarea convenţiei de către F L nu reprezintă vreo renunţare la drepturile prevăzute in favoarea sa de către legislaţia aplicabila sau contractele de leasing cu excepţia acordului exprimat prin clauza 1 de a nu proceda la reluarea posesiei bunurilor imobile care au făcut obiectul contractelor de leasing in cadrul dosarelor de executare iniţiate împotriva foştilor utilizatori pana la data de 17 iunie 2011 sub condiţia primirii plaţilor indicate mai sus.
Dreptul de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul Contractelor de Leasing va fi transferat către foştii utilizatori sau către instituţia financiara care a acceptat refinantarea foştilor utilizatori, sub condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: (a) plata către F L a tuturor sumelor datorate in baza contractelor de Leasing; si (b) semnarea unor contracte de vânzare cumpărare in forma agreata de către F L, sau daca F L aproba acest lucru, iar Foştii Utilizatori îndeplinesc intocmai si la termen condiţiile stabilite de F L in acest sens, se pot reactiva Contractele de Leasing şi semnarea unor contracte leasing financiar in forma agreata de către F L.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert S G, reclamanta nu a achitat ratele 24-43 în sumă de 943.291,82 lei şi nici penalităţile de 273.464,16 lei.
Aşa cum rezultă din cererea precizata în şedinţa din data de 16.06.2014, reclamanta solicita obligarea paratei la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, la valoarea reziduală.
în opinia tribunalului, contractul de leasing nr.2905/29.07.2008 a fost reziliat de către parata pentru neexecutarea de către reclamanta a obligaţiei de plată a ratelor de leasing. Reclamanta nu a contestat temeinicia acestei sancţiuni, recunoscând-o expres prin convenţia din 14.04.2011.
În ceea ce priveşte convenţia din data de 14.04.2011, părţile au convenit, potrivit art.7, că dreptul de proprietate asupra bunului va fi transferat către utilizator sub condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:
1) – plata către pârâtă a tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing;
2) – semnarea unor contracte de vânzare-cumpărare în forma agreată de pârâtă.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, din decizia civila nr.691R/12.03.2013 a Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia din data de 14.04.2011.
În cauza, însă, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea primei condiţii prevăzute la pct.7 din convenţie, în sensul achitării tuturor sumelor datorate în baza contractului de leasing.
Pentru a se dispune transferul dreptului, în conformitate cu voinţa părţilor din convenţia din 14.04.2011, reclamanta trebuie sa facă dovada achitării întregii valori a leasingului, nu doar a unei părţi.
În mod greşit susţine reclamanta ca, după notificarea rezilierii contractului (paragraful 2 al paginii 2) raportul juridic nu a încetat, ci doar a fost suspendat.
În cauza, contractul de leasing a fost reziliat în baza pactului comisoriu de gradul IV inserat in art.11.1 din contract, aşa cum rezultă şi din notificarea de reziliere 21911/15.04.2010 (fila 23).
Aceasta modalitate de încetare a contractului de leasing nu a fost contestata de reclamanta si a fost recunoscuta expres la 14.04.2011 prin convenţia încheiata intre părţi.
Conform preambulului acestei convenţii, scopul acordului de voinţă din 14.04.2011 a fost acela al stopării executării silite si stingerii debitelor înregistrate către pârâta F, nu suspendarea contractului de leasing.
Aşa cum rezultă din pct.7(ii) din convenţie, dacă reclamanta îşi îndeplinea obligaţiile de plata la timp si in tocmai şi daca parata era de acord, puteau fi încheiate alte contracte de leasing, dar numai în condiţiile agreate de pârâtă.
Faţă de considerentele expuse rezultă, fără putinţă de tăgadă, că după data de 15.04.2010, raportul juridic de leasing a încetat. La data de 14.04.2011 părţile încheie o convenţie prin care se urmăreşte recuperarea debitului de către pârâta si dobândirea bunului de către reclamanta. Acest ultim raport juridic, deşi într-o legătură directă cu raportul de leasing, totuşi este distinct de acesta.
În raport de împrejurarea că raportul juridic de leasing a încetat nu este temeinică cererea reclamantei de obligare a paratei la transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală de 49.800 euro. Aceasta valoare reziduală a fost stabilita în contractul de leasing desfiinţat. Oricum, trebuie reţinut că valoarea reziduală este incidentă atunci când utilizatorul îşi îndeplineşte la termen si întocmai obligaţiile din contractul de leasing, ceea ce in prezenta cauza nu se poate retine.
Este neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul ca nu datorează vreo suma de bani pentru că nu s-au emis facturi.
Reclamanta nu poate solicita transferul dreptului de proprietate atâta timp cat nu a achitat toate ratele de leasing şi nici penalităţile aferente.
Pe parcursul derulării contractului de leasing şi ulterior acestei date au fost achitate doar ratele 1-23 şi penalităţile aferente, nefiind achitate ratele 24-180, valoarea reziduală şi nici penalităţile aferente debitului principal calculate de la data rezilierii până la data încheierii convenţiei din data de 14.04.2011. După data de 14.04.2011, în opinia tribunalului, reclamanta nu mai datorează penalităţi deoarece părţile au ajuns la o înţelegere care a fost respectată de aceasta.
Acţiunea in constituire de drepturi, având ca obiect obligarea pârâtului să transfere dreptul de proprietate asupra unui imobil poate fi admisa numai atunci când refuzul paratului este nejustificat. Or, in cauza, acest refuz nu apare ca nefondat atâta timp cat reclamanta nu si-a îndeplinit toate obligaţiile de plata care îi incumbau din contractul de leasing, nefiind suficientă îndeplinirea obligaţiilor din convenţia încheiata la 14.04.2011.
Nu este relevant faptul că nu s-au emis facturi atâta timp cât în notificarea de reziliere este menţionată ca datorată suma de 1.490.630,33 euro, reprezentând valoarea totală a ratelor de leasing rămase de plata, valoarea reziduală şi penalităţile aferente, iar această sumă nu a fost achitată de reclamantă. Aşa cum s-a precizat anterior, reclamanta nu face dovada achitării tuturor ratelor de leasing (de la 24 la 180). Se adaugă şi penalităţile aferente acestor rate şi valorii reziduale care au devenit scadente la data rezilierii contractului.
În concluzie, pe de o parte tribunalul retine ca întemeiata apărarea pârâtei in sensul datorării tuturor ratelor scadente(24-180) şi a penalităţilor aferente. Totuşi, contrar celor susţinute de pârâtă, apreciază că penalităţile sunt datorate de la data rezilierii până la data de 14.04.2011, pentru considerentele anterior expuse.
În ceea ce priveşte neexecutarea convenţiei din 14.04.2011, apărarea pârâtei nu este întemeiata deoarece prin decizia civilă nr. 691R/12.03.2013 a Tribunalului Bucureşti, s-a reţinut cu putere de lucru judecat îndeplinirea obligaţiilor de plata prevăzute de aceasta convenţie („tribunalul reţine că L D a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate”).
Referitor la capătul doi al cererii trebuie precizat faptul că, deşi, iniţial reclamanta a solicitat să se stabilească suma rămasă de plată, după administrarea probelor a solicitat obligarea pârâtei să-i transfere dreptul de proprietate la valoarea reziduală, deoarece în opinia sa numai această valoare e datorată. Şi acest capăt de cerere este neîntemeiat deoarece, alături de această valoare sunt datorate ratele 24-180 şi penalităţile aferente ratelor şi valorii reziduale calculate până la data de 14.04.2011.
Faţă de considerentele expuse, in temeiul art.969 şi 1079 C.civ.1864, art. 102 din legea nr. 71/2011, va fi respinsa cererea precizată ca nefondata.
Pârâta a arătat că va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta L D SRL cu sediul in Bucureşti, cu sediul ales in sector 3, Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta F L R IFN SA cu sediul in sector 1, Bucureşti, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, azi, 23.06.2014.
PREŞEDINTE GREFIER
Red. A.M. M.
Dact. A.M./4 ex/30.06.2014
Com….
