Prin sentinţa civilă nr. 409/A/15.11.2013 a Judecătoriei Mediaş s-a respins cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul M. I.
S-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 151 lei , achitată nedatorat cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a constatat că, prin acţiunea civilă înregistrată la data de 12.08.2013, reclamantul C. I. a solicitat obligarea pârâtului M. I. la plata sumei de ….. lei , cu titlu de împrumut nerestituit; cu cheltuieli de judecată .
Cererea a fost formulată în condiţiile prescrise de art. 1025 – 1032 C.proc.civ., privind procedura aplicabilă cererilor cu valoare redusă.
În motivarea cererii sale, reclamantul susţine că pârâtul nu i-a restituit suma de ….. euro pe care i-a împrumutat-o .
În drept sunt invocate prevederile art. 1025 – 1032 C.proc.civ..
Pârâtul nu a răspuns cererii de chemare a sa în judecată în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 1029 alin.4 C.proc.civ. şi nu s-a înfăţişat în instanţă.
Instanţa a dispus din oficiu dezbaterea orală a acestei cauze.
Analizând cererea reclamantului şi înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele :
Reclamantul a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut, la data de 10.06.2013 , astfel cum reiese din înscrisul sub semnătură privată care consemnează convenţia părţilor ( fila 10 dosar ), prin care pârâtul şi-a asumat obligaţia de a restitui reclamantului suma împrumutată de …. euro „ cel târziu până la sfârşitul anului 2013” .
Sintagma folosită de părţi pentru a determina momentul când devine scadentă obligaţia de restituire a sumei împrumutate foloseşte ca şi reper temporal sfârşitul anului 2013. Momentul când se sfârşeşte anul 2013 este în data de 31.12.2013 .
Potrivit dispoziţiilor art.2.161 raportat la art.2.164 alin.1 N.C.C. debitorul obligaţiei de restituire a unei sume împrumutate este ţinut a restitui creditorului acesteia suma împrumutată la termenul convenit.
Reclamantul a solicitat restituirea împrumutului înainte de scadenţa obligaţiei de restituire .
Potrivit art. 1.417 N.C.C., debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise.
În speţă, reclamantul nu a invocat faptul că pârâtul ar fi în stare de insolvabilitate, iar părţile nu au convenit garantarea restituirii împrumutului, pentru a exista un temei de exigibilitate anticipată, în condiţiile prescrise de art. 1.418 N.C.C.
Din înscrisul comunicat de către pârât instanţei ( fila 39 ) reiese că acesta nu renunţă la beneficiul termenului de restituire convenit.
Ca atare, instanţa a reţinut că reclamantul nu poate solicita restituirea împrumutului înainte de termenul convenit, anume înainte de data de 31.12.2013.
Pentru considerentele evocate, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, astfel că aceasta va fi respinsă .
Reclamantul a plătit cu titlu de taxă judiciară de timbru mai mult decât datora în baza legii, astfel că, în temeiul art. 45 alin.1 lit. a din O.U.G. 80/2013 , se va dispune restituirea către reclamant a sumei de 151 lei , achitată nedatorat cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termen legal reclamantul C. I. solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, având în vedere un curs valutar de 4,526 lei/euro din data de 14.01.2014 şi toate cheltuielile de judecată efectuate.
În motivare susţine că în mod greşit s-a luat în considerare înscrisul pârâtului M. I. de la fila 39, deşi personal a încercat să explice instanţei că înţelegerea a fost pentru un termen mult mai scurt, acesta având posibilitatea să-i restituie suma din venitul realizat în străinătate, mult mai repede decât sfârşitul anului 2013.
În drept apelul nu este motivat.
Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu şi-a precizat poziţia în prezenta cale de atac.
Analizând apelul conform art. 476 şi următoarele NCpc Tribunalul constată că este nefondat dat fiind următoarele:
În speţă apelantul reclamant C. I. a solicitat obligarea pârâtului M. I. la restituirea unui împrumut în sumă de ….. euro pentru care a depus la f. 23 dosar fond un înscris intitulat „Convenţie de împrumut” din data de 10.06.2013, în care se menţionează expres că pârâtul se obligă să-l restituie cel târziu până la sfârşitul anului 2013.
Instanţa de fond în mod corect a avut în vedere acest act, semnat de ambele părţi, care priveşte obiectul cauzei de faţă, reţinând că din adresa depusă la f. 39 dosar fond intitulată „declaraţie”, rezultă că pârâtul nu este de acord cu acţiunea, deci nu renunţă la beneficiul acestui termen.
Prin convenţia de împrumut de ….. euro nu s-a stabilit un termen fix de restituire şi cum reclamantul a acceptat ca plata să se facă până cel târziu la sfârşitul anului 2013, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind formulată înainte de ajungerea la termen a obligaţiei.
Aşadar, chiar dacă până la soluţionarea apelului a expirat acest termen, instanţa de apel nu se poate raporta în exercitarea controlului judiciar decât la situaţia existentă la data pronunţării sentinţei atacate.
Prin urmare apelul se va respinge ca nefondat în baza art. 480 (1) Cpc şi va fi păstrată sentinţa atacată ca fiind temeinică şi legală, drept pentru care apelantului nu i se cuvin nici cheltuielile de judecată solicitate.
Intimatul nu justifică/solicită cheltuieli de judecată în apel.
Văzând că taxa de timbru legal datorată la fond a fost recalculată conform sentinţei de la 351 lei la 200 lei, iar în apel se datorează ½ din suma corectă, adică 100 lei în loc de 177 lei achitată cu acest titlu de apelant, se va dispune restituirea către apelant a diferenţei de 77 lei achitată în plus.
