Civil – Contracte – Condiţiile de existenţă ale erorii obstacol
Prin Sentinţa nr. 638/21.04.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a respins acţiunea civilă având ca obiect „constatare nulitate act juridic” formulată de reclamantul HD în contradictoriu cu pârâţii OV, RV, CL, DM, RT, aşa cum a fost precizată şi completată, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către fostul Notariat de Stat Câmpulung Moldovenesc numiţii RD şi RE au vândut lui HD suprafaţa de 1800 mp teren construibil şi arabil împreună cu o casă de locuit şi toate anexele gospodăreşti, imobile situate în intravilanul Comunei Vatra Moldoviţei, jud. Suceava pentru suma de 70.000 lei. Conform clauzelor precizate în contract, imobilele sunt cumpărate ca bun comun în devălmăşie cu soţia sa HV.
Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a acestui contract pentru eroare obstacol, invocând în drept prev.art.948 Cod civil.
Într-adevăr, aşa cum s-a susţinut şi prin întâmpinare, eroarea obstacol se referă la cu totul alte aspecte, vizând fie o falsă reprezentare asupra naturii actului care se încheie – în sensul că o parte crede că se încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede în mod greşit că este vorba de un alt act juridic – fie falsa prezentare vizează identitatea obiectului – în sensul că o parte crede că tranzacţionează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte se referă la alt bun.
Nu are relevanţă în cauză sub aspect juridic poziţia vânzătorului în sensul că acesta nu şi-ar fi manifestat dorinţa de a transmite terenul pârâtei, cât timp bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei, astfel că devin aplicabile disp.art.30 Codul Familiei, invocate în întâmpinare, care stabilesc că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor, iar orice convenţie contrară este nulă, în acest sens fiind indiferentă şi poziţia reclamantului, care, nu şi-ar fi dat consimţământul pentru a contracta şi împreună cu HV.
De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, semnat de vânzători şi reclamant se precizează că bunul cumpărat reprezintă bun comun în devălmăşie cu soţia sa HV, prin urmare acesta nu poate susţine că nu a avut cunoştinţă de faptul că pârâta a dobândit calitatea de proprietar codevălmaş odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Într-adevăr s-a stabilit cu puterea lucrului de judecat, în cadrul dosarului de partaj bunuri comune că imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate absolută se solicită, face parte din masa bunurilor comune ale părţilor, fiind atribuit în lot reclamantului, conform sentinţei civile nr. 1578/23 octombrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 267/6 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, în cauză nu sunt date motivele de nulitate absolută invocate de reclamant vizând eroarea ca viciu de consimţământ, astfel încât instanţa a respins acţiunea aşa cum a fost precizată şi completată, ca nefondată.
