Clauza penala. Conditiile în care creanta având acest izvor poate fi considerata ca fiind certa, lichida si exigibila.
– Legea nr.85/2006, art. 12
– Codul de Procedura Civila, art. 379
Obligatia de plata a clauzei penale – în sensul determinarii expresiei sale banesti – trebuie stabilita atât ca existenta cât si ca lichiditate prin analiza interventiei rezilierii, lipsa oricarei dispute între parti privind justificarea sa, dar si de dovedirea faptului conex al existentei prejudiciului determinat prin criteriile stabilite în clauza penala, adica durata de timp între doua contracte succesive pentru închirierea aceluiasi bun si valoarea pozitiva între chiria stabilita în conventiile succesive. Numai în conditiile stabilirii acestor limite, a însusirii lor de catre debitor sau opozabilitatii lor printr-un mijloc admis de lege Curtea ar putea aprecia creanta cu acest izvor ca certa si lichida.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 546 din 28.02.2012) – Domeniu – Litigii cu profesionisti.
Prin sentinta comerciala nr.4581/10.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala în dosar nr.9156/3/2011, tribunalul a respins ca nefondata contestatia debitoarei SC A F SRL, a admis cererea creditoarei ING R E PFCEE H SRL si, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, a deschis procedura generala a insolventei împotriva debitorului, luând toate masurile subsecvente potrivit art.33 si 35 din Legea nr.85/2006.
În motivarea acestei hotarâri s-a aratat ca, potrivit art.3 alin.1 pct.1, pct.6 si pct.12 din Legea nr.85/2006, raportat la art.31 din aceeasi lege, orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii este tinut doar sa dovedeasca calitatea creantei sale, situarea sa peste limita valorii prag si un anumit termen de la scadenta, pentru a activa prezumtia insolventei împotriva debitorului.
S-a retinut ca între parti s-a încheiat contractul de închiriere din 17.04.2007 pentru spatiul situat în C c F, Iasi, iar potrivit art.4, locatarul, în speta debitoarea SC A F SRL, avea obligatia de a plati chiria, costurile de promovare, de servicii, depozitul si celelalte sume prevazute în contract, sub sanctiunea platii penalitatilor de întârziere, stabilite conventional.
De asemenea, prin art.11.2.1 din contract partile au convenit un pact comisoriu de ultim grad în favoarea locatorului, dublat de o clauza penala, a carei întindere si stabilire a fost stabilita în art.11.2.1 din conventia de închiriere.
În acest sens, debitoarea datoreaza cu titlu de debit principal si penalitati 104.474,37 lei, pentru toata durata în care a ocupat spatiul închiriat fara plata, dar si penalitati calculate ca urmare a notificarii de reziliere a contractului în suma de 51.865,19 lei, din care s-au platit 51.787,80 lei, reprezentând contravaloarea scrisorii de garantie bancara nr.64 emisa de catre BRD GSG, încasata de catre creditoare prin prezentare la plata la 16.12.2010.
Aplicând conditiile de imputatie a platii potrivit Codului civil si stabilind ca imputatia platii a fost facuta de catre creditor, stingându-se debitul calculat ca urmare a clauzei penale instituita prin art.11.2.1 din contract si ca cealalta creanta (chirie, costuri, plus penalitati) reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila potrivit art.4 si art.10.2 din conventia partilor, tribunalul a considerat ca este activata împotriva SC Adona Fashion SRL prezumtia de insolventa, pe care aceasta nu a rasturnat-o în cadrul apararilor formulate în contestatie, pronuntând solutia mentionata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs SC A F SRL, solicitând modificarea în tot a hotarârii atacate, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica, si, pe fond, admiterea contestatiei sale, respingerea cererii ING R E PFCEE H SRL ca nefondata, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata ca dupa negocieri privind modalitatea de executare a contractului din 17.04.2007, la 24.11.2010 SC A F SRL a comunicat ING R E PFCEE H SRL intentia de încetare a contractului, urmata de notificarea de reziliere înregistrata cu nr.829 din 25.11.2010 emisa de catre locator.
Fara a contesta debite restante la plata, derivate din neplata facturilor reprezentând chirie în perioada iulie 2010 – noiembrie 2010, costuri comune, regularizare utilitati, costuri de promovare sau depozitare pentru aceeasi perioada, care au însumat 100.182,90 lei, la care s-au adaugat penalitatile corespunzatoare pentru întârzierea la plata, recurenta a aratat ca parte a acestora, 51.787,80 lei au fost platite prin valorificarea scrisorii de garantie bancara emisa de BRD GSG cu nr.64 din 21.05.2010.
De asemenea, dupa încetarea contractului de închiriere, la 25.01.2011, creditoarea a emis facturi prin care a stornat partial sau total facturi anterioare, respectiv: factura nr.2808, nr.10676, nr.10599 si nr.1730, ramânând de plata o suma concreta de 18.630,41 lei, aflata sub limita valorii prag, de 45.000 lei prevazuta de lege.
A aratat recurenta ca nu poate fi primita interpretarea intimatei potrivit careia scrisoarea de garantie bancara a stins prin plata debitele rezultate din calculul generat prin art.11.2 din contract, întrucât asa cum rezulta din chiar scrisoarea de plata adresata de ING R E PFCEE H SRL catre BRD GSG pentru plata scrisorii de garantie bancara, facturile pentru care creditoarea a cerut plata sunt facturi referitoare la debitul principal si nu la aceste penalitati.
De aceea, nu se poate face o noua imputatie a platii, ea fiind facuta în momentul cererii de plata si încasarii sumei.
În ceea ce priveste debitul datorat cu titlu de clauza penala, recurenta a aratat ca, creditoarea a prezentat un calcul nereal, ca nu a avut prejudiciu ca urmare a rezilierii, întrucât închiriase spatiul în discutie cu 10 zile înaintea notificarii de reziliere, si nu au fost generate alte costuri penalizatoare determinabile în conditiile contractului.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare intimata, aratând, pe de o parte, ca debitul afirmat s-a nascut din contractul de închiriere, ca excede valorii prag prevazute de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, iar ca nerecunoasterile debitoarei, referitoare la anumite debite contractuale, sunt lipsite de temeinicie.
Contestând o parte a facturilor pretins stornate de catre creditoare, intimata ING R E PFCEE H SRL arata ca, dincolo de debitul principal, SC A F SRL datoreaza penalitati/daune pentru rezilierea contractului de închiriere în conditiile art.11.2.2 si art.11.2.3 din contract, respectiv sumele datorate potrivit contractului între data rezilierii si data urmatoarei chirii conforme unui nou contract, precum si diferenta pozitiva dintre chiria platibila conform conventiei dintre parti si cea platibila în baza unei noi conventii.
În masura în care situatia prevazuta de parti pentru activarea clauzei penale a fost realizata, cuantumul clauzei penale se ridica la51.865 lei, recuperate prin plata scrisorii de garantie bancara.
Se arata ca introducerea la plata a acestei scrisori a fost determinata de neexecutarea obligatiilor contractuale ale SC A F SRL si ca prin aceasta operatiune creditoarea a intentionat stingerea debitului derivând din cuantificarea clauzei penale si care corespunde regulilor de imputatie a platii.
Se arata ca, si în masura în care instanta de recurs va considera platita mai întâi datoria derivând din debitul principal si penalitatile de întârziere, rezultatul deducerii din câtimea acestora (104.437,37 lei) rezultatul nestins prin plata este peste limita valorii prag.
În dovedirea motivelor de recurs, respectiv în aparare, partile au administrat probe cu acte, iar potrivit dezbaterilor prin sedinta publica din 31.01.2012, Curtea a luat act de schimbarea denumirii intimatei din ING R E PFCEE H SRL în SC F S C SRL.
Recursul este intemeiat.
Curtea subliniaza ca din ansamblul motivelor si apararilor analizate rezulta ca SC A F SRL, in calitate de locatar al unui spatiu din incinta C c F din Iasi, potrivit contractului de închiriere din 17.04.2007, este certa si necontestata creanta calculata potrivit facturilor enumerate pentru calculul debitului principal, al penalitatilor de intarziere aplicare acestuia si a penalitatii de inchidere a spatiului, asa cum au fost identificate in cererea ING R E PFCEE H SRL, care insumeaza un total de 104.396,98 lei.
Aceasta suma a fost partial platita prin introducerea la plata de catre ING R E PFCEE H SRL, la 16.12.2010 a scrisorii de garantie bancara nr. 64, emisa de BRD GSG in favoarea ING R E PFCEE H SRL, pentru garantarea executarii obligatiilor asumate de catre locatar prin contractul de inchiriere, fiind astfel platita suma de 51787,80 lei.
Desi intimata sustine ca potrivit regulilor privind imputatia platii statornicite prin Codul civil s-a stins obligatia de plata a clauzei penale calculate in conditiile art. 11.2.2-11.2.3 din contractul de închiriere din 17.04.2007, in fapt aceste afirmatii nu sunt intemeiate pe probele dosarului care impun o alta concluzie.
Astfel, potrivit corespondentei initiate intre beneficiarul scrisorii de garantie si beneficiarul solicitant, ING R E PFCEE H SRL, la plata au fost cerute facturile identificate in corespondenta dintre aceste parti din data de 09.12.2010. Aceste facturi corespund numai debitului reprezentand costuri principale, chirie, costuri de servicii, promovare, depozitare, integrate in debitul principal necontestat de catre debitoare. Plata sumei identifica datoria stinsa prin plata, astfel incat in conditiile art. 1112 Cod civil, imputatia platii este in aceste conditii opozabila nu doar debitorului, ci si creditorului care a cerut si primit plata in aceste conditii.
De aceea, Curtea arata ca asupra acestui aspect intimata nu mai poate reveni pentru a pretinde stingerea prin plata a unei alte datorii, Curtea stabilind ca din creanta de 104.396,98 lei, suma de 51.787,80 lei a fost platita prin incasarea contravalorii garantiei de executie a contrcatului platita de BRD.
De asemenea, Curtea mai retine si ca dupa incetarea contractului, la 25.01.2011, ING R E PFCEE H SRL a stornat total sau partial o serie de facturi, dintre care numai unele au fost identificate de catre creditoare, iar altele contestate, dar fara o aparare de substanta.
Astfel, sumele mentionate in facturile stornate, emise de catre intimata la 25.01.2010, deduse din restul debitului principal scad valoarea creantei certe sub valoarea prag impusa de Legea nr.85/2006, potrivit art. 12 pct. 6.
In ceea ce priveste creanta rezultand din calculul clauzei penale, Curtea considera ca suma afirmata de creditoare in cererea de deschidere a procedurii insolventei, 51.865,19 lei nu reprezinta o creanta certa.
Plecand de la dispozitiile art. 379 Cod procedura civila, Curtea arata ca este certa creanta a carei existenta este asumata de catre debitor prin semnatura sau orice mijloc de recunoastere a datoriei admis de lege.
Imprejurarea ca prin art. 11.2.2-.11.2.3 din contractul de închiriere din 17.04.2007 SC A F SRL s-a angajat sa plateasca locatorului, in caz de reziliere anterior termenului de finalizare a locatiunii, sumele datorate potrivit contractului între data rezilierii si data urmatoarei chirii conforme unui nou contract, precum si diferenta pozitiva dintre chiria platibila conform conventiei dintre parti si cea platibila în baza unei noi conventii reprezinta o clauza obligationala pentru debitor dar nu contureaza certitudinea creantei.
Obligatia de plata a clauzei penale – in sensul determinarii expresiei sale banesti – trebuie stabilita atat ca existenta cat si ca lichiditate prin analiza interventiei rezilierii, lipsa oricarei dispute intre parti privind justificarea sa, dar si de dovedirea faptului conex al existentei prejudiciului determinat prin criteriile stabilite in clauza penala, adica durata de timp intre doua contracte succesive pentru inchirierea aceluiasi bun si valoarea pozitiva intre chiria stabilita in conventiile succesive.
Numai in conditile stabilirii acestor limite, a insusirii lor de catre debitor sau opozabilitatii lor printr-un mijloc admis de lege Curtea ar putea aprecia creanta cu acest izvor ca certa si lichida.
Aceste conditii insa nu sunt indeplinite in privinta creantei derivate din aplicabilitatea clauzei penale pentru rezilierea contractului din culpa debitoarei, astfe incat aceasta catime de 51.865,19 lei nu reprezinta o creanta certa care sa poate fi considerata in analiza unei cereri de deschidere a procedurii insolventei ca temei al acesteia.
De aceea, fata de cele considerate, Curtea arata ca motivele de recurs invederate de recurenta sunt intemeiate si, admitand recursul, modifica in tot hotararea atacata potrivit art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, in sensul admiterii contestatiei debitoarei si, in consecinta, al respingerii ca neintemeiata a cererii de deschidere a procedurii formulata de SC F S C SRL, fosta ING R E PFCEE H SRL.
Totodata, fata de cererea intemeiata pe dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, Curtea a admis si cererea recurentei vizand plata cheltuielilor de judecata, obligand intimata la plata acestora, insumate la valoarea taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
