Clauza potrivit careia “banca îsi rezerva dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii în situatia aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara” este abuziva si nu produce nici un efect.
Prin sentinta nr. 51 din 1 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj – Sectia a II-a Civila, în dosarul nr.17927/63/2011, a fost admisa în parte actiunea precizata, formulata de reclamantii F.F. si F.L. în contradictoriu cu pârâta SC VOLKSBANK ROMANIA SA.
S-a constatat, printre altele, nulitatea clauzei prevazuta la art. 3 lit. d din conditiile speciale din conventia de credit nr. 0136051 din 23.11.2007
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel pârâta SC VOLKSBANK ROMANIA SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arata în continuare:
Cât priveste conditia de negociere, pentru ca o clauza sa fie exclusa de la declararea sa ca abuziva;
Desi apelanta sustine ca acele clauze cuprinse în conditiile speciale sunt negociate, nu toate clauzele din conditiile speciale pot fi considerate ca au fost negociate efectiv.
Faptul ca anterior încheierii contractului cu reclamantii, banca a facut publica o prezentare a produselor, care continea conditiile standard de creditare pentru fiecare dintre produsele oferite de catre banca, faptul ca reclamantii a luat la cunostinta de cuantumul dobânzii si au optat pentru dobânda variabila, prin comparatie cu alte oferte, nu echivaleaza cu negocierea efectiva a clauzei a carei nulitate se cere a se constata, în lipsa unei dovezi clare a bancii în acest sens. Contractul de credit este un contract de adeziune, standard, preformulat de banca, în care consumatorul nu putea sa intervina, putând doar sa adere sau nu la el. Potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 193/2000, daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte dovezi în acest sens. Ori, în cauza banca nu face astfel de dovezi cu care sa dovedeasca ca a fost negociata clauza de la art. 3 lit.d, din conditiile speciale din conventia de credit nr. 0136051 din 23.11.2007 . Deci banca nu a rasturnat prezumtia relativa instituita de lege a lipsei negocierii în cazul contractului preformulat, cu reclamantii.
Cât priveste conditia ca clauza sa nu se asocieze cu obiectul si pretul contractului;
În spiritul legii si al directivei este exclus din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv elementele obiectului principal al contractului prin raportare la pret dar, cu conditia ca acea clauza care le determina sa fie clara, neechivoca, exprimata într-un limbaj usor inteligibil.
Faptul ca dobânda si toate comisioanele fac parte din pretul contractului nu exclude pur si simplu clauza de la controlul instantei, instanta trebuind sa analizeze si cealalta conditie, si anume daca clauza este clara, neechivoca si exprimata într-un limbaj usor inteligibil.
Cât priveste conditia bunei credinte, nu se poate retine o rea credinta generala a bancii, legea de altfel necerând sa existe acesta, ci doar ca o clauza sa nu creeze în detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
Clauza referitoare la caracterul variabil al dobânzii, prevazuta la art. 3 lit. d din contractul de credit.
Este evident ca partile au încheiat un contract de credit cu dobânda variabila, stabilind dobânda curenta la data încheierii contractului si posibilitatea bancii de a modifica rata ei pe parcursul derularii contractului.
Potrivit art. 1 lit.a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000, este considerata abuziva clauza care da dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul carora un furnizor de servicii financiare îsi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii “daca exista o motivatie întemeiata”, în conditiile în care profesionistul este obligat sa informeze consumatorul despre acesta iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptarii ratei dobânzii, astfel cum a fost modificata. Din aceasta perspectiva a claritatii motivelor poate fi analizata clauza, desi dobânda face parte din pretul contractului.
Din modul în care este formulata regula si exceptia (art. 1 lit.a din Lista anexa), reiese ca banca poate sa îsi rezerve dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii cu conditia ca în contract sa stipuleze o clauza clara, neechivoca privind determinarea motivului întemeiat care o poate îndreptati sa modifice dobânda convenita. Evident ca aceasta clauza trebuie prevazuta în contract pentru ca consumatorul sa ia cunostinta de ea efectiv si sa stie ca atunci când împrejurarea respectiva se produce obligatiile sale se modifica. Totodata, motivul aratat în contract trebuie sa fie suficient de clar descris ca, în eventualitatea unui litigiu în legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie chiar s-a produs, asa cum corect a retinut prima instanta. Motivele care sa îndreptateasca banca sa ajusteze rata dobânzii nu pot fi aratate ulterior, nici în scris, nici verbal. CJUE a statuat ca din perspectiva protectiei consumatorului împotriva conditiilor de creditare inechitabile si pentru a-i permite sa cunoasca pe deplin conditiile executarii ulterioare a contractului, art. 4 din Directiva 97/102 impune ca la încheierea contractului debitorul sa fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligatiei sale. (hotarârea Berliner Kindl Brauerei)
De asemenea, expresia cuprinsa în art. 3 lit. d) de “schimbari semnificative pe piata monetara” nu poate fi apreciata ca o clauza clara privind motivul întemeiat. Expresia este atât de larga si de nedefinita încât practic în acesta se poate include aproape orice, având în vedere ca piata financiara evolueaza diferit în functie de indicele la care se raporteaza. Observând jurisprudenta publicata în cazul acestui tip de contract preformulat, dar si pe cea depusa la dosar, care desi nu constituie izvor de drept este relevana, banca a justificat majorarea ratelor dobânzilor în temeiul aceleasi clauze predefinite în multiple moduri: “majorarea se datoreaza atât costurilor bancare directe cu aproximativ 1%, cât si a costurilor bancare indirecte” ; “deprecierea pietei financiare începând cu anul 2006” (desi contractul era încheiat în anul 2007 iar majorarea ratei s-a facut la 3 luni de la încheierea contactului); “majorarile înregistrate în costurile de refinantare”, “majorarea costurilor de creditare si scaderea diferentei între credite si sumele încasate” ; cresterea indicilor monetari si ale costurilor de rezerva minima obligatorie”, etc. Ori, toate aceste justificari care a determinat-o pe banca sa majoreze rata dobânzii în contractele de acest tip încheiate demonstreaza practic caracterul total nedefinit al clauzei exprimate general “schimbari semnificative pe piata monetara” .
Astfel, nu este prevazut în concret nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si sa se determine de catre instanta sau consumator daca majorarea este necesara si proportionala cu motivul care a determinat-o. Conditiile generale ale conventiei definesc numerosi termeni ai contractului dar, nu exista nici o definitie referitoare la “schimbari semnificative pe piata monetara”. Modul în care clauza este exprimata da dreptul discriminatoriu bancii sa o foloseasca pentru a servi doar intereselor sale.
Banca se poate pune la adapost de eventuale evenimente care ar putea aparea pe piata financiara, mai ales în contractele pe perioada lunga, riscurile urmând a fi distribuite în contractele cu dobânda variabila, dar nu discriminatoriu si unilateral, ci în mod previzibil pentru consumator, prin descrierea în concret a motivelor care vor conduce la ajustarea dobânzii si a metodei de calcul.
Pe lâna caracterul neclar al clauzei, instanta de fond a apreciat corect si lipsa posibilitatii consumatorului de a rezilia contractul daca acesta nu va accepta noul cuantum al dobânzii dar si dezechilibrul semnificativ pe care îl poate genera aplicarea acestei clauze neclare. Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserata în contract, transfera practic toate riscurile modificarii pietei financiare în patrimoniul consumatorului, fara ca banca sa suporte o parte din acest risc, desi riscurile trebuie sa se distribuie nediscriminatoriu între parti. Astfel se creeaza un dezechilibru major între drepturile si obligatiile partilor, contrar bunei credinte. Motivatia apelantei ca reclamantii au posibilitatea de a rezilia contractul conform Sectiunii 6 din conditiile generale ale conventiei de credit, nu poate fi primita. Posibilitatea de rambursare anticipata este altceva decât posibilitatea de reziliere a contractului asa cum se prevede în art. 1 lit. a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000.
Faptul ca banca si-a asumat obligatia de a comunica noua rata a dobânzii nu este suficient ca respectiva clauza sa nu fie considerata abuziva.
