Deşi susţinerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere. (sentinţa civilă nr. 2033/05.03.2009(
I N S T A N Ţ A,
Constată următoarele:
I. Lămurirea cadrului procesual şi a calităţilor procesuale ale părţilor
Având în vedere că procedura prevăzută de Legea nr. 193/2000, care, spre deosebire de dreptul comun în materie contravenţională, stabileşte în competenţa organelor de control abilitate doar constatarea faptelor şi consemnarea lor în cuprinsul unui proces verbal, care, ulterior, este trimis instanţei competente pentru a dispune măsurile care se impun şi, totodată, având în vedere că aceeaşi lege prevede posibilitatea atacării procesului verbal întocmit, în condiţiile prevăzute de OG nr. 2/2001, reiese că natura prezentei cauze este una mixtă, ea cuprinzând, pe de o parte, sesizarea instanţei de către organul de control, în vederea aplicării sancţiunii contravenţionale şi a altor eventuale măsuri şi, pe de altă parte, plângerea formulată de pretinsul contravenient împotriva procesului verbal de constatare.
Prin urmare, părţile din prezenta cauză au, pe de o parte, calităţile generice de reclamantă, respectiv pârâtă, sub primul aspect şi, pe de altă parte, calităţile de petentă, respectiv intimată, sub cel de-al doilea.
II. Susţinerile părţilor
1. Prin sesizarea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 27.11.2008, sub nr. 13594/300/2008, intitulată iniţial „plângere contravenţională”, dar precizată ulterior ca fiind „sesizare”, reclamanta-intimată ANPC (numită în continuare şi reclamanta, intimata sau ANPC) a solicitat următoarele:
-constatarea existenţei clauzelor abuzive în contractele de credit supuse controlului;
-aplicarea sancţiunii corespunzătoare;
-obligarea pârâtei-petente la eliminarea din contractele de credit a clauzelor abuzive.
A arătat că, în urma unor reclamaţii primite de la mai mulţi clienţi ai băncii pârâte, a efectuat verificări în cuprinsul contractelor de credit şi a constatat existenţa mai multor clauze abuzive, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 193/2000.
Astfel, au fost verificate contractele încheiate cu pârâta-petentă (numită în continuare şi pârâta, petenta sau Banca) de numiţii E.V., B.C., T.I., A.D. şi R.V., constatându-se că acestea sunt compuse din Condiţii generale şi Condiţii speciale. Atât în Condiţiile generale, cât şi în cele speciale sunt cuprinse clauze care încalcă prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Concret, Banca îşi rezervă dreptul a modifica natura juridică a acestor contracte din bilaterale în unilaterale, fără a oferi clienţilor posibilitatea de a negocia clauzele contractuale. Totodată, necircumstanţierea în nici un mod a condiţiilor care permit Băncii să modifice unilateral nivelul dobânzii şi neindicarea nici unui criteriu în acest sens, lăsând la aprecierea acesteia posibilitatea majorării dobânzii, sunt de natură a aduce clienţilor grave prejudicii materiale.
De asemenea, modul tehnic de elaborare a contractelor nu ţine seama de puterea de înţelegere a consumatorului.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 193/2000 şi pe cele ale OG nr. 2/2000.
A anexat sesizării procesul verbal întocmit, precum şi contractele analizate.
Cererea a fost timbrată cu 27 de lei taxă de timbru şi timbru judiciar de 0,6 lei.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Pârâta-petentă a depus întâmpinare/plângere contravenţională, solicitând:
– anularea procesului verbal de constatare întocmit de ANPC;
– respingerea sesizării formulate de aceasta.
A arătat că ANPC avea, potrivit art. 11 din Legea nr. 193/2000, obligaţia de a arăta, în cuprinsul procesului verbal, faptele constatate şi articolele din lege încălcate, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o, mulţumindu-se doar să arate că există indicii cu privire la caracterul abuziv al contractelor.
De asemenea, a precizat că Banca acţionează cu bună-credinţă, având în vedere că majorarea ratei dobânzii este fundamentată din punct de vedere economic, iar clienţii sunt înştiinţaţi cu privire la modificările intervenite, aşa cum este stabilit în contracte.
A mai arătat că întregul conţinut al sesizării nu se sprijină pe argumente concrete, ci cuprinde doar aprecieri pur personale. De asemenea, ANPC face grave erori şi confuzii. Astfel, însăşi legea permite posibilitatea încheierii de contracte preformulate, având în vedere tocmai raţiuni de ordin practic, impuse de specificul activităţii desfăşurate de Bancă.
Totodată, a subliniat faptul că, atât timp cât costurile oricărui credit depind de mai multe elemente variabile, este aproape imposibilă identificarea şi cuantificarea acestora, astfel încât, la momentul încheierii contractului, Banca nu este în măsură să previzioneze evoluţia tuturor costurilor.
În privinţa solicitării de obligare a Băncii la eliminarea clauzelor abuzive, a arătat că nu există un astfel de temei, instanţa având doar dreptul de a le modifica, fără a le putea înlătura.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 193/2000, ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 31/1990 şi ale OG nr. 10/2004.
III. Probele administrate
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, acestea urmând a fi evidenţiate în continuare.
IV. Constatările instanţei în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale aplicabile.
1. Analiza legalităţii procesului verbal de constatare seria XXX, nr. 0051088 (51/873) încheiat la data de 12.11.2008 de ANPC.
Banca petentă a invocat încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 193/2000, în sensul că ANPC nu ar fi arătat în cuprinsul procesului verbal faptele constatate şi nici textele de lege pretins încălcate.
Verificând procesul verbal, instanţa constată că acesta cuprinde, în secţiunea intitulată „descrierea faptelor constatate”, descrierea clauzelor din contractele verificate pe care ANPC le consideră abuzive, astfel că susţinerea petentei este neîntemeiată, „fapta” în acest caz constând tocmai în stipularea în contractele verificate a acestor clauze.
În ceea ce priveşte neindicarea textelor de lege pretins încălcate, deşi această susţinere este întemeiată, totuşi, pentru a interveni sancţiunea nulităţii procesului verbal, ar fi trebuit să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 105 al. 2 C.pr.civ., respectiv ar fi trebuit ca această lipsă să producă petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât în acest mod. Or, în cauză, nici nu s-a adus Băncii vreo vătămare, aceasta apărându-se în scris şi în faţa instanţei şi prin referire la textele incidente din Legea nr. 193/2000 şi, oricum, chiar dacă ar fi existat o vătămare, aceasta ar fi fost înlăturată prin stabilirea de către instanţă a dispoziţiilor legale relevante, mai ales că, în acest caz, sancţiunea nu este aplicată de către organul constatator, ci, eventual, de către instanţă.
Verificând şi celelalte menţiuni ale procesului verbal atacat, constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există nici alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
2. Analiza temeiniciei sesizării, respectiv a clauzelor contractuale cu verificarea cărora instanţa a fost învestită, în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:
– art. 1 al. 3 – se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
– art. 4 al. 1 – o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;
– art. 4 al. 2 – o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv;
– art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive – sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanţa reţine că toate prevederile contractuale ce vor fi analizate nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispoziţiilor legale de mai sus, având în vedere că, aşa cum afirmă însăşi Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferenţe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client în parte. Faţă de acest aspect, deşi susţinerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
A. Convenţia de credit nr. 0128651/FD/24.01.2008, încheiată între pârâta-petentă şi numiţii E.I. şi E.V.
– art. 3 lit. d din Condiţiile speciale (f.26) prevede că „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii.”
Această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat. Aşa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract şi, totodată, cu condiţia informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanţa constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al „intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Motivul unei „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.
Nu poate fi primită susţinerea Băncii, în sensul că aceste elemente sunt foarte greu de cuantificat şi din acest motiv nu pot fi prevăzute în contract. În primul rând că dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezintă un motiv suficient pentru ca acestea să nu fie, totuşi, arătate şi, în al doilea rând, dacă Banca ar fi totuşi în imposibilitate de a găsi un criteriu obiectiv, ar trebui să îşi asume consecinţele acestei imposibilităţi. Or, în cauză, dimpotrivă, cel care se află într-o poziţie în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii, este clientul.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de faţă, astfel că, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă.
– art. 8.1 lit. c şi d din Condiţiile generale prevăd că în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, respectiv în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului şi Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenţiei.
– art. 8.1 lit. c şi d din Condiţiile generale prevăd că în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, respectiv în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului şi Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenţiei.
– art. 8.1 lit. c şi d din Condiţiile generale prevăd că în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, respectiv în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului şi Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenţiei.
– art. 8.1 lit. c şi d din Condiţiile generale prevăd că în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, respectiv în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului şi Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenţiei.
Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui, de asemenea, să descrie un motiv întemeiat, în sensul arătat anterior.
Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situaţie neprevăzută”, „în opinia Băncii”, „să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv. În realitate, aceste clauze oferă Băncii dreptul exclusiv şi discreţionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanţa învestită cu verificarea legalităţii unei astfel de măsuri să se poată pronunţa într-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprinde.
– art. 10.2 din Condiţiile generale arată că în oricare din cazurile în care, din diferite motive, arătate în art. 10.1, costurile Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziţie a oricărui credit cresc, Împrumutatul va plăti acesteia, în termen de 15 zile de la data de la care a fost notificat în scris, sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creşterea costurilor.
Cu alte cuvinte, conform acestei clauze, în situaţiile în care, din diferite motive, arătate, de această dată, într-un mod ceva mai clar, costurile Băncii (în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat) cresc, această creştere este suportată exclusiv de client.
O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000. Practic, în loc ca eventuala creştere a costurilor Băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărţit între Bancă şi client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma.
B. Convenţia de credit nr. 0038294/12/12/2005, încheiată între pârâta-petentă şi numiţii B.L.N. .şi B.C.C.
– art. 3 lit. d din Condiţiile speciale (f.38) prevede că „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, afişând noua rată la sediile sale; rata dobânzii curente astfel modificate se aplică de la data afişării”.
Conţinutul acestei clauze este similar celei cuprinse în articolul cu acelaşi număr din contractul anterior analizat, cu excepţia faptului că, în acest caz, Banca nu comunică împrumutatului noul nivel al dobânzii, ci doar îl afişează la sediul său.
Această diferenţă este nesemnificativă, atât timp cât clauza este, oricum, abuzivă, aşa cum s-a constatat anterior.
– art. 8.1 lit. e din Condiţiile generale prevede că „în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului şi Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenţiei”.
Conţinutul acestui articol este similar art. 8.1 lit. c din contractul anterior analizat, astfel că, pentru motivele deja arătate, clauza analizată este abuzivă.
– art. 10.2 din Condiţiile generale este similar articolului cu acelaşi număr din contractul anterior analizat, astfel că, pentru aceleaşi considerente, reprezintă o clauză abuzivă.
C. Convenţia de credit nr. 0118531/14/08/2007, încheiată între pârâta-petentă şi numiţii T.I. şi T.M.R..
– art. 3 lit. d din Condiţiile speciale are un conţinut similar celui al articolului cu acelaşi număr, analizat anterior, la lit. A. Prin urmare, din aceleaşi motive, cuprinde o clauză abuzivă.
Aceste clauze sunt identice celor având acelaşi număr în contractul analizat la lit. A, astfel că, din aceleaşi motive, sunt abuzive.
Aceste clauze sunt identice celor având acelaşi număr în contractul analizat la lit. A, astfel că, din aceleaşi motive, sunt abuzive.
Aceste clauze sunt identice celor având acelaşi număr în contractul analizat la lit. A, astfel că, din aceleaşi motive, sunt abuzive.
– art. 10.2 din Condiţiile generale este similar articolului cu acelaşi număr din contractele anterior analizate, astfel că, pentru aceleaşi considerente, reprezintă o clauză abuzivă.
– art. 10.2 din Condiţiile generale este similar articolului cu acelaşi număr din contractele anterior analizate, astfel că, pentru aceleaşi considerente, reprezintă o clauză abuzivă.
– art. 10.2 din Condiţiile generale este similar articolului cu acelaşi număr din contractele anterior analizate, astfel că, pentru aceleaşi considerente, reprezintă o clauză abuzivă.
D. Convenţia de credit nr. 0118480/03.09.2007, încheiată între pârâta-petentă şi numitul A. D..
– art. 3 lit. d din Condiţiile speciale are un conţinut similar celui al articolului cu acelaşi număr, analizat anterior, la lit. A. Prin urmare, din aceleaşi motive, reprezintă o clauză abuzivă.
– art. 3 lit. d din Condiţiile speciale are un conţinut similar celui al articolului cu acelaşi număr, analizat anterior, la lit. A. Prin urmare, din aceleaşi motive, reprezintă o clauză abuzivă.
E. Convenţia de credit nr. 0113235/26.07.2007, încheiată între pârâta-petentă şi numiţii R.V. şi R.T.
V. Soluţia instanţei
Conform art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
În baza acestui articol, va aplica pârâtei-petente amendă contravenţională, în cuantum de 1000 de lei, cuantumul maxim prevăzut de art. 16 din Legea nr. 193/2000, având în vedere că, astfel cum rezultă din contractele analizate anterior, stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii s-a repetat.
Referitor la celelalte măsuri pe care le poate lua instanţa, pârâta-petentă a susţinut că nu se poate dispune eliminarea unei clauze, atât timp cât legea prevede doar opţiunea modificării acesteia. Această susţinere nu poate fi primită, având în vedere că instanţa are inclusiv posibilitatea de a desfiinţa întregul contract, deci, cu atât mai mult, doar o parte din acesta, chiar dacă, în legătură cu clauzele privite individual, legiuitorul a folosit termenul de „modificare”. Interpretarea teleologică a textului duce la concluzia că, în măsura în care este posibil, contractul trebuie să rămână în fiinţă, esenţială fiind doar înlăturarea părţii abuzive din acesta.
Prin urmare, instanţa va obliga pârâta-petentă să modifice contractele analizate mai sus, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
