Clauzele îndoioase trebuie interpretate dupa intentia comuna a partilor contractante si nu dupa sensul literal al termenilor.
– Cod civil, art.978
Contractul încheiat în limba engleza, tradus de un traducator fara pregatire juridica, nu poate sa lege pe judecator. Traducerea expresiei “to terminate” prin notiune de desfiintare, în toate ipotezele în care partile au convenit sa fie pus capat contractului, releva o gresita traducere a textului contractului, obligând pe judecator sa dea interpretarea juridica a termenului aratat, astfel încât sa fie reflectata vointa reala a partilor, retinând ca desfiintarea, daca este determinata de culpa acestora, are semnificatia de reziliere (rezolutiune) a contractului si de denuntare unilaterala, când oricare dintre parti este autorizata sa înceteze contractul dupa expirarea termenului de închiriere.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.502 din 11.11.2011)
Constata ca prin sentinta nr.3866 din 29.03.2011 a Tribunalului Bucuresti, sectia comerciala, a fost admisa în parte cererea de chemare în judecata, precizata, formulata de SC B D SRL si a fost obligata pârâta SC E R & D SRL la plata sumei de 12.325,34 lei diferenta curs valutar, 5052,93 lei dobânda legala pentru perioada 04.07.2008-10.10.2008 si 17.224,29 Euro în conditiile art.9 lit.b din contract; si a fost respinsa cererea reconventionala formulata de pârâta SC E R & D SRL, ca neîntemeiata.
Pentru a decide astfel tribunalul a constat ca SC B D SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E R & D SRL la plata sumei de 54.392,52 Euro, suma platita cu titlu de avans; 7.886,05 lei cu titlu de dobânda legala aferenta sumei de 193.550,54 lei, platita în avans pentru perioada 19.12.2007 – 04.07.2008; dobânda legala aferenta sumei de 193.550,54 lei în continuare începând cu data încetarii contractului – 04.7.2008 – pâna la data platii efective si integrale a sumei platita cu titlu de avans; 17.224,29 Euro, în lei la cursul oficial din data platii, cu titlu de daune-interese conform art.9 lit.b din contract pentru perioada 15.06. – 04.07.2008; sub motiv ca partile au încheiat contractul de închiriere din 27.11.2007 privind spatiul depozit-birouri si alte cladiri, în Bucuresti str. Drumul între Tarlale nr.150-174, sector 3 ce trebuia finalizat si predat pâna la 30.05.2008, sau cel mai târziu pâna la 15.06.2008, sub sanctiunea denuntarii unilaterale a contractului si restituirea în 5 zile a sumelor platite si a platii daunelor-interese reprezentând valoarea unei chirii pentru fiecare luna, daunele fiind calculate per rata pentru fiecare zi de întârziere; ca prin notificarea nr.259/04.07.2008 reclamanta a denuntat contractul având în vedere depasirea termenului pentru predare, pârât fiind somata sa restituie în termen de 5 zile suma de 54.392,25 Euro platita cu titlu de avans conform contractului de închiriere; ca prin adresa nr.147/07.07.2008 pârâta a confirmat si a anuntat ca nu are obiectii, aratând ca va înapoia avansul în termen de 5 zile, lucru care nu s-a întâmplat; ca suma de 54.392,52 Euro (45.708 Euro plus TVA) din primul capat de cerere, reprezinta suma de 193.550,54 lei chirie avans pentru 2 luni conform art. 6 din contract, la 19.12.2007; suma din capatul 2 si 3 reprezinta dobânzi legale aferente sumei de 193.550,54 lei; iar suma de 17.224,29 Euro cu TVA, reprezinta daunele-interese prevazute de art.9 lit.b pentru încalcarea obligatiei de predare a spatiului închiriat conform art.2 si 3 din contract, constând în valoarea unei chirii pentru fiecare luna, daunele interese fiind calculate pro rata pentru fiecare zi de întârziere.
Tribunalul a constatat ca la 13.10.2008 pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconventionala solicitând respingerea actiunii deoarece reclamanta a denuntat unilateral contractul fara sa fie îndeplinite conditiile, încalcând dispozitiile art.982-983 C. civ.; iar cu privire la cererea reconventionala pârâta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata despagubirilor în cuantum de 47.214 Euro, în lei la cursul de la data platii pe motiv ca a executat lucrari suplimentare în valoarea aratata pentru a adapta spatiul închiriat solicitarilor ulterioare ale reclamantei: transformarea spatiului de închiriat în unitate de productie.
Tribunalul a mai constatat ca la 12.01.2008 reclamanta-pârâta SC B D SRL a precizat si a modificat cererea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 12.325,34 lei, diferenta de curs valutar si 5.025,93 lei dobânda legala aferenta chiriei pe 2 luni achitata de ea în avans, conforma rt.9 lit.a din contract; obligarea pârâtei la daunele-interese moratorii conform art. 9 lit b din contract, în cuantum de 17.224,29 Euro; obligarea pârâtei la plata prejudiciului efectiv constând în comisionul agentiei imobliare, 8330 Euro, inclusiv TVA; obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat constând în diferenta dintre pierderea efectiva înregistrata si pierderea estimata aferenta perioadei de mutare – 899.529,20 lei (1.094.022 lei pierdere efectiva – 194.492,80 lei pierdere estimata); obligarea pârâtei la pierderea efectiva constând în c/v amenajarilor necesare în noul spatiu închiriat în zona de birouri si de depozit 46431,99 Euro.
Analizând cauza tribunalul a retinut ca reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.325,34 lei diferenta de curs valutar si 5.052,93 lei dobânda legala aferenta chiriei pe 2 luni achitata de societatea reclamanta în avans, conform art.9 lit.a din contract; obligarea pârâtei la daune-interese moratorii conform art.9 lit. b din contract în cuantum de 17.224,29 Euro; obligarea societati pârâte la plata prejudiciului efectiv constând în comisionul agentiei imobiliare – 8.330 Euro, inclusiv TVA; obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat constând în diferenta dintre pierderea efectiv înregistrata si pierderea estimata aferenta perioadei de mutare – 899.529,20 lei (1.094.022 lei pierdere efectiva – 194.492,80 lei pierdere estimata); obligarea pârâtei la pierderea efectiva constând în c/v amenajarilor necesare în noul spatiu închiriat în zona de birouri si de depozit 46431,99 Euro.
Tribunalul a mai constatat ca în fapt partile au încheiat contractul de închiriere la 27.11.2007 având ca obiect transferul dreptului de folosinta asupra spatiului – depozit, birouri si alte cladiri – ce urma a fi finalizat si predat la 30.05.2008 sau cel mai târziu pâna la 15.06.2008; ca locatarul SC B D SRL a achitat chiria pe doua luni în avans – 45.708 Euro plus TVA, potrivit facturii nr.00062276/18.12.2007; ca la 04 07.2008, ulterior expirarii termenului de predare – 15. 06.2008, reclamanta a denuntat contractul, în conditiile art.9 lit a al acestuia, prin notificarea nr.259, de la acest moment începând sa curga cele 5 zile pentru restituirea sumelor achitate cu titlu de avans chirie achitat potrivit facturii fiscale nr.0062276/18.12.2007, respectiv 45.708 Euro, plus TVA; prin adresa nr.147/07.07.2008 societatea pârâta comunicând ca nu are obiectii cu privire la anularea contractului si ca va restitui avansul în suma de 193.550,35 lei în termen de 5 zile.
Tribunalul a trecut la interpretarea art.9 lit.a din contract retinând ca rezilierea prevazuta de textul aratat are valoarea unei denuntari unilaterale a contractului, nu de reziliere pentru care ar fi fost necesara procedura prevazuta de art. 1020-1021 C. civ., neexistând un pact comisoriu de grad IV, aceasta interpretare rezultând din traducerea textului din limba engleza si din interpretarea prin analogie-constatând ca prin art.4 se prevede, de asemenea, un caz de reziliere a contractul în sensul de denuntare unilaterala dupa primii patru ani din termenul de sase, cu conditia trimiterii unui preaviz scris cu cel putin 6 luni înainte de data expirarii, termenul în limba engleza fiind identic “to terminate”, precum si potrivit regulilor de interpretare prevazute de dispozitiile art.977 si 978 C.civ.;
Tribunalul a retinut, de asemenea, ca prin adresa nr.152/17.07.2008 pârâta-reclamanta arata din nou ca este de acord cu restituirea avansului în cuantum de 45.708 Euro plus TVA, cu conditia de a accepta reciproc ca nu se ridica pretentii pentru daune, de nici una dintre parti, pârâta acceptând în aceasta situatie plata unor dobânzi în cuantum de 7,5%.
În drept tribunalul a retinut ca sunt întrunite elementele raspunderii contractuale deoarece pârâta a încalcat obligatiile luate prin contract pentru ca nu a predat spatiul pâna cel mult la 15.06.2008 si ca nici la data efectuarii expertizei imobilul nu era finalizat, si ca situatia zonei de productie este transata prin e-mailul datând din 23.11.2007; ca în consecinta pârâta datoreaza prejudiciul suferit de creditor constând în pierderea suferita si câstigul nerealizat, previzibil, nu si cel imprevizibil.
În consecinta s-a retinut ca pârâta datoreaza, potrivit art.9 lit.a din contract suma de 12.325,34 lei diferenta de curs valutar si 5.052,93 lei dobânda legala aferenta chiriei pe 2 luni achitata de reclamanta în avans, pentru perioada 04.07.2008, data notificarii denuntarii unilaterale a contractului si 10.10.2008, data restituirii sumei de 193.550,54 lei; ca de asemenea, potrivit art.9 lit.b din contract proprietarul s-a obligata sa achite chiriasului daune legale în valoarea unei chirii pentru o luna, pentru fiecare luna de întârziere, astfel ca pentru perioada 15.06.2008-data la care trebuia sa fie predat spatiul – si 04.07.2008, data notificarii denuntarii unilaterale a contractului, pârâta datoreaza 17.224,29 Euro.
Cu privire la celelalte pretentii tribunalul a retinut ca acestea nu sunt întemeiate deoarece pârâta datoreaza doar daune previzibile la momentul încheierii contractului.
Cu privire la cererea reconventionala tribunalul a retinuta ca pretentia pârâtei la plata sumei de 47.214 Euro, cu titlu de despagubiri rezultând din executarea unor lucrari suplimentare, nu este întemeiate deoarece problema zonei de productie a fost transata prin e-mailul din 23.11.2007; ca din corespondenta partilor nu reiese ca a fost format un acord de vointa privind pretul lucrarilor suplimentare deoarece prin adresa nr. ELC -2008/306/02.06.2008 pârâta a aratat ca nu este de acord cu suma de 85.000 Euro + TVA pentru lucrarile suplimentare solicitate prin adresa nr.57/03. 06. 2008, precizând clar inexistenta unui acord cu privire la aceasta problema; ca trebuie avut în vedere si art.5 si art.7 din contract prin care se prevad spatiile: depozit, birouri, spatii de productie.
I. La 18.08.2010 SC E R & D SRL a declarat apel criticând solutia instantei de fond ca nelegala.
1. Instanta de fond a interpretat gresit textul art.9 din contractul de închiriere retinând ca prin coroborare cu art.4 din contract el trebuie sa fie interpretat ca atribuind locatarului un drept de denuntare unilaterala a contractului nu un drept de reziliere.
Se arata ca utilizarea aceluiasi termen în ambele ipoteze, respectiv “terminate the contract” nu poate avea aceeasi semnificatie juridica deoarece în art.4 încetarea contractului este permisa fara a fi legata de culpa partilor pe când în art.9 încetarea este legata de culpa partilor. În consecinta textul art.9 din contract trebuie sa fie interpretat ca acordând dreptul locatarului de a înceta contractul din culpa locatorului pentru întârzierea executarii obligatiei lui de a pune la dispozitie spatiul închiriat.
Se mai sustine ca instanta nu a indicat ce fel de analogie a aplicat: a legii sau a dreptului si ca trebuia sa faca aplicare art.979 C. civ. si sa deduca astfel ca “terminate the contract” trebuie interpretat ca relevând rezilierea contractului pentru culpa contractului.
În consecinta, intimata denuntând unilateral contractul exclude orice pretentie materiala a acesteia.
2. Gresit instanta de fond schimba întelesul clar al adresei apelantei nr.147/07.07.2008, ignorând pozitia expresa a apelantei referitoare la acordul asupra anularii contractului si nu asupra denuntarii unilaterale a contractului.
Se sustine ca instanta a retinut implicit ca prin adresa nr.147 din 07.07.2008 apelanta a acceptat denuntarea unilaterala a contractului de intimata, afirmatie falsa, contrara textului adresei aratate, deoarece apelanta nu a acceptat niciodata denuntarea unilaterala a contractului, acceptând doar anularea lui. Aceasta pozitie este confirmata si de adresa ELC-2008-314/09.07.2008 prin care atragea atentia intimatei asupra consecintelor rezilierii si nu a denuntarii.
În consecinta, sustine apelanta, denuntarea unilaterala a contractului de închiriere reprezinta un act culpabil fata de prevederile contractuale, inopozabile apelantei, ce nu poate fundamenta actiunea în pretentii.
3. Gresit a retinut prima instanta ca situatia zonei de productie s-a transat prin mail-ul din 23.11.2007.
Se sustine ca nici prin adresa din 23.11.2007, nici prin contractul de închiriere din 27.11.2008 si nici printr-un alt act ulterior nu s-a decis asupra detaliilor tehnice si pretului de cost aferent amenajarilor spatiului de productie sau chiria per mp. pentru spatiul de productie.
Adresa ELC-2007-266/23.11.2007 reprezinta actul prin care s-a început o foarte lunga serie de negocieri, oferte si contraoferte privind amenajarea unui spatiu cu destinatie de productie, concretizate abia prin oferta apelantei facut prin adresa ELC-2008-302/20.05.2008, acceptata de intimata prin adresa nr.53/30.05.2008. De la aceasta data se putea trage concluzia de instanta de fond ca s-a transat situati zonei de productie, si nu cu 4 zile înainte de semnarea contractului din 27.11.2007.
Se mai arata ca obligatiile contractului de închiriere din 27.11.2007 au ca obiect spatiul destinat depozitului, birourile, camera de schimb, toaleta si nu spatiul de productie. Invoca în acest sens art.5, 11 lit.b si 12 lit.a din contract, planurile arhitecturale initiale semnate de parti. Unica referire la spatiul de productie este cuprinsa în art.7 ce face referire la obligatia chiriasului de a furniza si instala tavan fals la o înaltime de 5 metri de la podea. Aceasta era unica obligatie luata de apelanta relativ la spatiul de productie si nici nu se localizase amplasamentul acestuia, nici pretul, nici chiria, parametrii tehnici si arhitecturali aferenti acestui spatiu si nici costurile de amenajare a spatiului de productie.
4. Gresit instanta de fond a interpretat corespondenta dintre parti referitoare la identificarea costului si termenului de efectuare a lucrarilor suplimentare aferente spatiului de productie. Modificarea contractului de închiriere din 27.11.2007 prin stipularea conditiilor de efectuare a lucrarilor suplimentare privind spatiul de productie, s-a realizat, potrivit principiului consensualismului, prin acordul de vointa al partilor încheiat la 30.05.2008 si partile nu au mai întrunit mutuum dissensus privind renuntarea la acordul de vointa din 30.05.2008 adresa nr. 56 din 02.06.2008 nu afecteaza valabilitatea acordului de vointa anterior stabilit la 30.05.2008.
Se arata ca prin adresa nr.53 din 30.05.2008 s-a convenit suplimentarea lucrarilor de executat, costul acestora (85.000 Euro) si termenul de livrare (30.08.2008), aspect retinut si de instanta de fond însa aceasta a retinut gresit ca ulterior apelanta ar fi revenit prin adresa ELC-2008/306/02.06.2008 asupra acordului dat.
Se arata ca acordul de vointa privind lucrarile suplimentare a fost demarat prin propunerea facuta de apelanta prin adresa ELC-2008-297 si ulterior prin oferta facuta prin adresa ELC-2008-302/20.05.2008 în care i se propunea pretul de 85.000 Euro, cu termen de livrare august 2008, acceptata de intimata prin adresa nr.53 din 30.05.2008.
În consecinta, sustine apelanta, denuntarea unilaterala a contractului de intimata, cu 58 zile anterior datei de 31 august 2008 este prematura; iar sustinerea intimatei ca realizarea acordului de vointa ar fi fost conditionata de semnarea unui act aditional la contract nu poate fi primita, cu atât mai mult cu cât s-a trecut si la punerea în practica a acordului de vointa prin realizarea lucrarilor în valoare de 47.214 Euro.
5. Gresit instanta de fond a retinut ca apelanta a revenit asupra acordului dat, privind suma lucrarilor suplimentare, prin adresa ELC-2008/306/02.06.2008.
Se arata ca adresa ELC-2008/306/02.06.2008 reprezinta un raspuns la adresa intimatei nr.56/02.06.2008 prin care propunea un act aditional nou, dincolo de cadrul stabilit prin acordul de vointa din 30.05.2008, iar din adresa rezulta doar o simpla constatare a faptului ca lucrarile suplimentare depasesc valoarea de 85.000 Euro, fara a se vorbi de renuntare ori revenire la contractul initial.
Se mai arata ca adresa nr.57 din 03.06.2008 prin care intimata îsi exprima regretul ca nu se ajunge la o întelegere în legatura cu zona de productie, trebuie relationat cu nesemnarea Actului aditional formal propus prin adresa intimatei nr.56/02.06.2008 dar nu are nicio legatura cu zona de productie. Asupra încetarii efectelor juridice ale acordului din 30.05.2008 partile nu s-au înteles în mod concordant, în special datorita modului diferit în care vedeau consecintele juridice ce decurgeau din încetarea efectelor acordului.
6. Gresit prima instanta a acordat despagubiri catre intimata, având în vedere dispozitiile art.9 din contractul de închiriere cât si culpa contractuala a intimatei.
7. Gresit prima instanta nu a retinut responsabilitatea pentru pierderile cauzate apelantei, rezultate din investitiile realizate pentru aducerea depozitului la standardul unui spatiu de productie.
Se sustine ca suma cheltuita pentru lucrarile suplimentare efectuate în executarea contractului modificat la 30.05.2008 este de 49.881,5 Euro.
II. La 23.08.2011 SC Britcom Direct SRL a declarat apel, criticând sentinta ca nelegala si netemeinica.
1. Gresit prima instanta a respins pretentiile privind sumele de 8.330 euro-comisionul agentului imobiliar, 899.529,20 lei pierderea contabila si 46.431,99 Euro-valoarea amenajarilor la noul spatiu.
Se sustine ca apelanta a precizat ca termenul de predare 15.06.2008 este esential deoarece la 20.06.2008 expira cel în curs, astfel ca prejudiciul constând în comisionul agentiei imobiliare era previzibil; si la fel cel ce reprezinta pierderea suferita ca urmare a faptului ca o perioada de timp nu si-a putut desfasura activitatea din lipsa spatiu; si în fine, tot la fel este si prejudiciul constând în cheltuielile necesare dotarii noului spatiu închiriat pentru desfasurarea activitatii.
Apelanta sustine ca prima instanta a aplicat gresit art.1085 C. civ. deoarece prejudiciile aratate mai sus erau previzibile.
În fine, apelanta sustine ca prima instanta a apreciat gresit probele deoarece din circumstantele cauzei rezulta ca prejudiciile aratate mai sus sunt previzibile.
Este fondat apelul pârâtei si nefondat cel al reclamantei
I. Sunt fondate criticile apelantei pârâte SC Elcyrom Realty & Development SRL
1. Este fondata prima critica prin care în esenta se reproseaza denaturarea contractului prin gresita interpretare a art.9 lit.a a acestuia.
Observând textul original (f.20-21 vol.I dos. trib.) curtea observa ca în adevar în art.4 si art.9 lit.a din contract se utilizeaza aceeasi terminologie: “to terminate” însa pentru situatii diferite. În art.4 se prevede dreptul locatarului ca dupa expirarea duratei contractului sa denunte oricând contractul, sub singura conditie de a notifica încetarea raporturilor cu cel putini 6 luni înainte. În art.9 lit.a se prevede ca în situatia în care locatorul este în culpa, prin întârzierea predarii spatiului, se confera chiriasului optiunea de a mentine contractul, fara a plati chirie, fie de a pune capat contractului restituindu-i-se în 5 zile sumele avansate.
Translatorul a tradus termenul “to terminate” prin acelasi termen în ambele situatii: “reziliere” (f.12-13 vol. I. dos. trib.). Translatorii nu sunt si juristi. În realitate, expresia aratata este generica, semnificând desfiintare, iarjuridic se traduce în art.4 prin dreptul la denuntare unilaterala a contractului, conforma cu regula contractelor de locatiune fara termen. (art.1436 C.civ.), iar cea din art.9 lit.a nu poate sa aiba decât semnificatia de reziliere a contractului pentru culpa contractuala. Aceasta interpretare este singura posibila într-un contract de închiriere cu termen, asa cum este cel dintre parti, când se vizeaza culpa locatorului. Partile nu au prevazut însa un pact comisoriu de grad IV care sa îndreptateasca pe locatar sa puna capat contractului fara concursul justitiei. În aceste conditii nici judecatorul nu poate interpreta altfel contractul decât în limita literei lui.
În aceste conditii curtea constata ca prin adresa nr.259 din 04.07.2008 reclamanta locatar a notificat pârâtei locator rezilierea contractului si nu denuntarea contractului, iar aceasta reziliere unilaterala a contractul încalca forta obligatorie a contractului prevazuta de art.969 C. civ.
2. Este fondata si a doua critica în masura în care s-ar deduce ca adresa 147 din 07.07.2008 ar constitui un argument al interpretarii art.9 lit.a ca acordând locatarului un drept de denuntare unilaterala.
Curtea observa ca prima instanta a constatat ca locatarul a încetat relatiile contractuale unilateral, la 04.07.2008, prin notificarea nr.259. Ulterior ea mai adauga faptul ca utilizarea termenului de “anulare” de catre locator în adresa sa de raspuns la notificarea aratata mai sus (adresa 147 din 07.07.2008 – f. 30 dos. trib.) ar fi fost utilizat în sensul de confirmare a dreptului locatarului de a denunta unilateral contractul. O astfel de interpretare este imposibil de dat având în vedere ca se utilizeaza termeni juridici exacti: “anulare”.
Aceasta adresa nu poate fi decât un consimtamânt al locatarului la desfiintarea retroactiva a contractului, si nimic mai mult. De altfel, pentru a nu lasa loc interpretarii locatorul a precizat, la doua zile dupa adresa aratata, ca locatarul a reziliat contractul de închiriere, desi întârzierea provenea din noile lucrari solicitate (f.103 vol. I dos. trib.).
Curtea constata ca locatarul si-a facut singur dreptate încetând unilateral contractul întemeindu-se pe un text ce nu-i conferea o astfel de libertate.
Numai instanta era în masura sa aprecieze daca locatorul este în culpa prin întârzierea punerii la dispozitia locatarului a spatiului închiriat sau daca printr-o conventie ulterioara partile au prorogat termenul de predare, sau în fine daca întârzierea este consecinta unor noi comenzi privind spatiul închiriat.
În limitele în care a fost legata instanta:
– restituirea sumelor platite cu titlul de avans, pe temeiul art.9 lit.a din contract, care asa cum a fost aratat nu este aplicabil;
– si obligarea pârâtei la daune-interese, pe temeiul raspunderii contractuale;
în conditiile în care contractul a fost reziliat din culpa reclamantei, cererea acesteia este nefondata pe temeiurile aratate.
Pentru considerentele aratate, este fondata si a sasea critica ce vizeaza gresita obligare a pârâtei, în conditiile în care reclamanta a încetat ilegal contractul.
În concluzie se va admite apelul, se va schimba sentinta în sensul ca se va respinge cererea reclamantei.
3. Criticile 3-5 nu se mai justifica a fi analizate având în vedere ca ar fi inutila analiza culpei contractuale a locatorului apelant.
4. Nu este fondata a saptea critica a apelantei.
Curtea constata ca potrivit expertizei tehnice lucrarile pentru care locatorul solicita despagubiri constau în reteaua electrica de putere mai mare. Aceste lucrari sunt comune însa spatiului închiriat si altor locatari si se afla în proprietatea sa exclusiva astfel ca nu se justifica pretentia de a obliga pe locatar la plata lor ca si când aceasta instalatie ar ramâne în proprietatea celui din urma.
În lipsa dovezii unui alt prejudiciu, de alta natura, legat de aceste lucrari, se constata ca solutia prime instante este corecta cu privire la cererea reconventionala.
II. Nu este fondat apelul reclamantei SC Britcom Direct SRL
Având în vedere ca pretentiile reclamantei SC Britcom Direct SRL sunt nefondate, pentru motivele aratate la pct. I, curtea constata ca si apelul acesteia este nefondat.
Vazând si dispozitiile art.296 C. pr. civ. a fost admis apelul pârâtei SC Elcyrom Realty & Development SRL, a fost schimbata sentinta instantei de fond în sensul ca s-a respins si cererea reclamantei
Vazând si dispozitiile art.275 C. pr. civ. s-au compensat cheltuielile de judecata.
1
