Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
1.) – Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Rm.Sărat sub nr. 3473/287/2011 din 29.10.2010, reclamanta SC X SRL a chemat în judecată pe pârâta SC Y SRL , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i plătească următoarele sume de bani precum şi dobânda legală aferentă până la data efectivă a plăţii : a) – 11.000 euro achitată conform contractului de predare nr. 200/17.10.2007, având încheierea de dată certă nr. 5351/30.10.2007 la BNP Z / Rm.Sărat; b) – 10.763 euro achitată cu titlul de rate în baza contractului de leasing privind autovehiculul Volvo; c) – 4.427 lei achitată cu titlul de rată conform extraselor de registrul şi 9.900 euro reprezentând preţul unui cap tractor şi remorcă, cu cheltuieli de judecată.
2. – Motivarea acţiunii
2.1.) – În fapt, petenta a solicitat ca în baza contractului încheiat cu pârâta sub nr. 200/17.10.20107, purtând data certă din 30.10.2007 conform încheierii nr. 5351 BNP. Z / Rm.Sărat s-a înţeles cu pârâta să preia obligaţiile de plată, rate ce decurg din contractul de leasing nr. 3333/24.07.2006 încheiat cu SC Finansit Leasing SA Bucureşti pentru un autoturism Volvo B-53-YIW.
2.2.)- La data înregistrării contractului a plătit pârâtei suma de 11.000 euro, iar ulterior a achitat toate ratele aferente contractului de leasing şi suma de 1.000 euro ( 4.427 lei) în plus , ce urmează a-i fi restituită.
2.3.)- La acea dată pârâta i-a predat actele privind autoturismul, dosarul de leasing, licenţele de transport şi documentele remorcii, inclusiv autovehiculul, înţelegându-se ca în luna decembrie 2009 să încheie această colaborare, în sensul de a-i restitui autoturismul pârâtei, iar aceasta să-i restituie sumele încasate.
2.4.)- Contrar înţelegerii încheiate , deşi a predat pârâtei autoturismul , aceasta nu i-a restituit sumele de bani încasate.
2.5.)- În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 969, 998 – 999 Cod procedură civilă şi art. 43 din Codul comercial.
3.) – Modificarea acţiunii
3.1.) – La primul termen de judecată din 24.01.2011 reclamanta a micşorat câtimea pretinsă prin acţiune în ceea ce priveşte suma de 9.900 euro, motivând că suma respectivă este aferentă anului 2006 şi face obiectul unei plângeri penale ( fila 15).
4.) – Întâmpinarea
4.1.) – Pârâta formulează întâmpinare conform art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, invocând excepţia prescripţiei acţiunii, în condiţiile în care reclamanta susţine că i-a plătit suma de 11.000 euro la data de 17.10.2007 prin contractul nr. 200/17.10.2007 şi a formulat o primă acţiune la data de 29.10.2010 ( dosar 3473/287/2010) şi respectiv o a doua acţiune la data de 08.11.2010 ( dosar nr. 3555/287/2010).
4.2.)- Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut nicio dovada în sensul că i-ar fi restituit vreo sumă de bani în contul înţelegerii încheiate ( facturi , ordine de plată), astfel că a fost nevoită să recupereze autoturismul recurgând la serviciile unui executor judecătoresc ( fila 15 dosar).
5.)– Probe
În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiune şi întâmpinare, părţile în proces au depus la dosar înscrisuri ( filele 6-9,, 57-69, 78, 94-95), instanţa încuviinţând proba cu interogatoriul ( filele 88-90) şi audierea martorilor M. Gh. şi D. V., C. D. ( filele 91, 92, 93).
6.) – Soluţia instanţei fondului
6.1.) – Prin încheierea din 07.04.2011, instanţa a respins excepţia prescripţiei, reţinând că dreptul la acţiune s-a născut în luna decembrie 2009, când pârâta a luat din posesia reclamantei bunul ( fila 80).
6.2.) – Prin sentinţa nr. 1401 din 03.06.2011 pronunţată de Judecătoria Rm.Sărat s-a admis în parte acţiunea formulată, pârâta a fost obligată să restituie suma de 11.000 euro – avans pentru autoturismul W şi dobânda legală aferentă la data efectivă a plăţii, s-au respins capetele de cerere privind restituirea sumelor de 10.763 euro şi 4.427 lei – rate leasing, pentru acelaşi autoturism s-a luat act de declaraţia reclamantei în sensul că renunţă la capătul de cerere privind restituirea sumei de 9.900 euro şi s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.780 lei.
6.3.)- Obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.000 euro, la care se adaugă dobânda legală aferentă, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului că într-adevăr , la data de 07.10.2007 , între părţile în proces s-a încheiat contractul de predare a contractului de leasing nr. 3333/24.07.2006 , prilej cu care s-a consemnat punctual situaţia financiară a acestuia, precum şi faptul că pârâta a încasat cu titlul de avans suma de 11.000 euro, urmând a plăti diferenţa de bani în condiţiile expres prevăzute. S-a apreciat că actul respectiv se coroborează în tot cu declaraţia martorului M. Gh. şi în parte cu cea a martorului D. V..
6.4.)- Respingând capetele de cerere privind restituirea sumelor de 10.763 euro şi 4.427 lei reprezentând preţ rate leasing, instanţa a reţinut că în cauză s-au produs dovezi de natură să ateste efectuarea unor asemenea plăţi de către reclamantă.
7.) – Recursul
7.1.) – Împotriva sentinţei au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar , conform art. 301, 303 din Codul de procedură civilă.
7.2.) – În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat în esenţă greşita apreciere de către instanţa fondului a probatoriului administrat, care confirmă, însă, în opinia sa, plata către reclamantă a ratelor aferente contractului de leasing, prin agenţii economici în beneficiul cărora a efectuat servicii de transport. În sprijinul cererii de recurs a depus un înscris nou la fila 16 dosar.
7.3.) – În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat în esenţă greşita sa obligare la restituirea către reclamantă s sumei de 11.000 euro, contrar probatoriului administrat şi contradicţiilor evidente cu privire la data efectuării prestaţiei plăţii, sens în care menţionează răspunsurile la interogatoriu , nesinceritatea martorului M.Gh., întocmirea pro cauza a contractului de împrumut şi neluarea în considerare a declaraţiei D. V..
8.) – Analiză. Constatări
8.1.) – Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate precum şi din oficiu conform art. 3041 din codul de procedură civilă, tribunalul constată:
8.2.) – Soluţia instanţei fondului s-a pronunţat în baza unui probatoriu incomplet şi fără a se înlătura contradicţiile evidente între dovezile depuse la dosar, inclusiv la nivelul martorilor audiaţi la propunerea părţilor.
8.3.) – Se are în vedere sub acest aspect că instanţa nu a clarificat şi prin consecinţă nu a expus considerentele avute în vedere la stabilirea efectuării pretinsei plăţi a sumei de 11.000 euro, avându-se în vedere argumentele expuse punctual prin cererea de recurs formulată de pârâtă, esenţială fiind declaraţia martorului D. V. care a infirmat în tot susţinerile martorului M.Gh..
8.4.) – De asemenea, instanţa nu a clarificat natura plăţilor efectuate de către diverşi agenţi economici către pârâtă, sub aspectul pretinsei calificări a acestora ca fiind rate aferente contractului de leasing în discuţie.
9) – Soluţia tribunalului
În raport de considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.5 din Codul de proc.civ. s-au admis ambele recursuri şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţe, în vederea lămuririi raporturilor juridice deduse judecăţii.
