Comercial: Contract de vânzare–cumpărare. Afectarea consimţământului reclamantei cumpărător de viciul erorii–obstacol, la momentul încheierii actului


 

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2007, reclamanta C.G. a chemat în judecată pe pârâta SC X SA Bucureşti, solicitând  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de credit de consum nr. X/ februarie 2007.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza contractului menţionat a achiziţionat  un laptop la preţul de 3.586,50 lei. La momentul  încheierii contractului nu i-au  fost prezentate  toate informaţiile referitoare la caracteristicile şi preţul  bunului, în sensul că nu are instalat sistemul de operare. Datorită acestui fapt, pe care  l-a constatat abia la domiciliu, nu ar fi cumpărat laptopul, motiv pentru  care l-a restituit de îndată , refuzând oferta de instalare a sistemului de operare fără licenţă.

Pârâta a formulat  întâmpinare în temeiul art. 115- 118 din Codul de procedură civilă, invocând  excepţia lipsei  calităţii sale procesual pasive întrucât a cesionat drepturile şi obligaţiile izvorâte din contractul de credit SC Y SA Bucureşti ( filele 38-39).

La termenul de judecată din 04.09.2007, reclamanta şi-a precizat  şi completat cererea, solicitând : respingerea  excepţiei invocate de pârâtă; introducerea în proces în calitate de pârâtă a SC Z SA Bucureşti; introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC W SA Bucureşti şi constatarea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu aceasta,  consfinţit prin factura nr. 1737 din 01.03.2007 (filele 52-53).

Pârâta SC W SA Bucureşti a formulat  la rândul său întâmpinare, invocând  excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive , dar şi netemeinicia acţiunii ( filele 128-131), iar pârâta SC Y  SA Bucureşti a depus notă de concluzii  scrise  prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive şi  excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către reclamantă (filele 183-186).

Prin sentinţa nr.X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.G.  în contradictoriu cu pârâtele SC W SA Bucureşti, SC X SA Bucureşti  şi SC Y SA Bucureşti . S-a  respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive  a pârâtei SC W SA Bucureşti. S-au admis excepţiile privind lipsa calităţii procesual pasive a pârâtelor SC X SA  Bucureşti şi SC Y SA Bucureşti. S-a  respins capătul de cerere privind  anularea  contractului de credit nr. X/2007 ca fiind  îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală . S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare a produsului  Notebook FSC PSC Amilo Pro V 3505 materializat  prin factura fiscală seria X nr. X/2007.

Respingând excepţia lipsei  calităţii procesual pasie a pârâtei SC W SA Bucureşti, instanţa a reţinut că actul de vânzare – cumpărare  a laptop-ului materializat prin factura depusă la dosar , a fost încheiat cu această societate.

Admiţând excepţiile privind lipsa calităţii procesual pasive  a pârâtelor SC X SA Bucureşti, şi SC Y SA Bucureşti, instanţa fondului a avut în vedere  cesiunile  succesive  de creanţă înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare la o anumită perioadă, de natură să atragă şi respingerea cererii de anulare a contractului de credit nr. X/2007.

Constatând nulitatea  contractului  de  vânzare – cumpărare  a laptop-ului (Notebook) materializat prin factura fiscală seria X  nr. X/2007, instanţa a reţinut :

În lipsa unor informaţii exprese ce ţineau  de modul de funcţionare  a aparaturii, datorate de societatea vânzătoare  la momentul încheierii contractului, în cazul de faţă  în sensul că laptopul pentru care a optat, deşi corespunzător  din punct de vedere tehnic este inutilizabil fără achiziţionarea separată la preţ distinct a sistemului  de operare windows, reclamanta a avut convingerea că achiziţionează un notebook funcţional prin el însuşi.

Faptul că lipsa sistemului de operare windows a constituit elementul esenţial avut în vedere de reclamantă, este dedus din conduita acesteia, ulterioară achiziţionării bunului, în sensul restituirii acestuia societăţi vânzătoare.

Reclamanta a refuzat explicit să plătească suplimentar şi sistemul de operare windows, iar  lăsarea laptop-ului în magazin s-a făcut nu pentru reparare sau înlocuire, conduita ei reprezentând  o reală desesizare definitivă de bunul respectiv.

Prin consecinţă, consimţământul reclamantei a fost afectat de  viciul  erorii –obstacol, eroare distructivă de voinţă, falsa  reprezentare a realităţii referindu-se la identitatea fizică a obiectului material al contractului.

Reţinând că eroarea  obstacol echivalează cu lipsa totală a consimţământului, instanţa fondului a apreciat că actul de vânzare – cumpărare este afectat de nulitate absolută.

În raport de apărările formulate de pârâta SC W SA Bucureşti, instanţa a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 499/2003 nu sunt incidente cauzei  întrucât  acestea vizează neconformitatea  produsului şi nicidecum identitatea bunului pentru a cărui achiziţionare s-a optat de către client.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC W SA Bucureşti, în termen  legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat în esenţă  că la momentul încheierii contractului a livrat reclamantei exact bunul pe care aceasta şi-a dorit să-l achiziţioneze, având de la bun început reprezentarea caracteristicilor esenţiale ale produsului, inclusiv pe fondul apelării la un credit de consum.

Deşi recurenta pârâtă a fost citată pentru termenul de judecată din 29.01.2010 cu menţiunea de a timbra cererea de recurs cu 6 lei taxă judiciară de  timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, conform  dovezii de îndeplinire a procedurii de citare depusă la fila  19 dosar recurs, aceasta nu a îndeplinit cerinţa timbrajului legal.

În contextul expus , în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind  taxele judiciare şi ale art. 3 alin.1  raportat la art. 9 alin. 2 din  O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit  cărora taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, tribunalul va anula recursul ca netimbrat.

1