Condiţii pentru încheierea convenţiei – cadru prevăzute de art. 16 alin.5 din Legea nr. 13/2007. Consimţământul părţilor
Prin sentinţa nr. 107/com/26.01.2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi. Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanta S.C. X S.R.L., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. ” E.MD” S.A., să se dispună: obligarea pârâtei la ridicarea stâlpilor de reţea de tensiune medie aflaţi pe terenul proprietate a reclamantei; obligarea pârâtei la încheierea unui contract privind dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de teren ocupată de stâlpii de reţea, până la momentul ridicării reţelei de pe teren.
În cursul procesului, reclamanta şi-a completat acţiunea şi cu o cerere de obligare a pârâtei să-i plătească contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului ocupat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, efect al contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. …de B.N.P. SB, reclamanta S.C. X S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 65.288,71 m.p. situat în municipiul Iaşi. Pârâta S.C. ” E.MD” S.A., deţine licenţa nr. 451/2002 pentru distribuirea energiei electrice, primind în concesiune şi reţeaua electrică ce străbate proprietatea reclamantei.
Potrivit constatărilor expertului, linia electrică de pe terenul reclamantei este de medie tensiune ( 20 KV), a fost construită în anii 1968 – 1969, cuprinde 11 stâlpi şi are lungimea de 506 m.
Conform art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a acestei legi,sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. Prin urmare, suprafeţele de teren pe care sunt amplasaţi cei 11 stâlpi ai reţelei electrice aparţin proprietăţii publice a statului.
În scopul efectuării de către titularul licenţei a lucrărilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice, art. 16 alin.2 din Legea nr. 13/2007 îi conferă pârâtei un drept legal de uz şi servitute asupra proprietăţii reclamantei, pe durata respectivelor lucrări.
Însă, aliniatul 5 al acestui text prevede că exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia,prin hotărîre de guvern.
Prin cererea sa de obligare a pârâtei la încheierea unui contract privind folosinţa terenului, reclamanta urmăreşte, în fapt, substituirea de către instanţă a consimţământului pârâtei la întocmirea convenţiei – cadru prevăzute de art. 16 alin.5 din Legea nr. 13/2007.
Dar, până în prezent, Guvernul nu a emis hotărârea prin care să aprobe conţinutul acestei convenţii cadru. Acest capăt de cerere este neîntemeiat pentru absenţa cadrului legal de reglementare.
Deoarece reţeaua de transport a energiei electrice şi terenul pe care se situează această reţea sunt bunuri proprietate publică a statului ( Anexa 1 a Legii nr. 213/1998 şi art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007), îndepărtarea stâlpilor, ce fac parte din reţeaua electrică situată pe terenul reclamantei, nu este posibilă decât în baza legii.
Iar, din interpretarea logică a dispoziţiilor art. 41 alin.7 din Legea nr. 13/2007,rezultă că este posibilă eliberarea unor amplasamente şi modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice sub condiţia suportării cheltuielilor de către cel care a generat modificarea.
Din moment ce reclamanta este cea care solicită modificarea reţelei electrice prin adoptarea unei soluţii tehnice ce presupune îndepărtarea stâlpilor şi cablurilor electrice de pe terenul său, îi revine şi sarcina de a achita costurile ce decurg dintr-o asemenea operaţiune.
Dar reclamanta nu a dovedit că a intenţionat în mod efectiv şi serios să abordeze în acest fel relaţia sa cu pârâta, neexistând probe că s-ar fi încercat ajungerea la un acord echitabil pentru ambele părţi.
În plus, expertul electroenergetician a conchis că mutarea liniei de medie tensiune de pe proprietatea S.C. ” AJC AM” S.R.L. se poate face în baza unui studiu de soluţie care să cuprindă datele tehnice necesare.
În absenţa unui probatoriu bine documentat tehnic care să permită identificarea variantelor posibile de repoziţionare a reţelei electrice, este inacceptabilă, având în vedere repercusiunile asupra interesului public, măsura obligării pârâtei de a ridica stâlpii reţelei electrice aflaţi pe proprietatea reclamantei.
În consecinţă, şi această pretenţie este neîntemeiată.
Nefondat este şi cel de-al treilea capăt de cerere promovat de către reclamantă,ce vizează obligarea pârâtei la achitarea de despăgubiri.
Dispoziţiile art. 16 alin.9 din Legea nr. 13/2007 permit proprietarilor terenului afectaţi de exercitarea de către titularii de licenţă a drepturilor de uz şi servitute să fie despăgubiţi pentru prejudiciile suferite.
Iar la calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere criterii ca: suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; tipurilor de culturi şi plantaţii, precum şi amenajările afectate de lucrări; activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor.
În primul rând, Tribunalul a reţinut că reclamanta nu a precizat nici o activitate realizată de către pârâtă care i-ar fi produs daune.
Pe tot parcursul procesului reclamanta a invocat, în principal, ca motiv al dezdăunării sale simpla existenţă a reţelei electrice pe terenul său. Însă, exprimarea legii este neechivocă ,în sensul că ,doar pagubele survenite din exercitarea dreptului de uz şi de servitute pot fi reparate.
Art.19 din Legea nr. 13/2007 detaliază conţinutul dreptului de uz şi de servitute ale titularului de licenţă şi, în speţă, nu există dovezi ale exercitării acestor drepturi de către pârâtă într-o manieră dăunătoare pentru reclamantă.
Astfel, nu s-a demonstrat în litigiu că pârâta a executat lucrări de realizare sau retehnologizare a capacităţii energetice amplasate pe proprietatea reclamantei ori lucrări pentru asigurarea funcţionării normale a acestei capacităţi şi că, în cursul efectuării acestora: a depozitat pe terenurile necesare executării lucrărilor, materiale, echipamente, utilaje; a desfiinţat culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajări existente ale reclamantei ori numai le-a restrâns; a oprit sau a restrâns activităţi ale reclamantei.
Presupusele daune invocate de către reclamantă ( lipsirea de folosinţa efectivă a 4.000 m.p. teren, afectarea gravă a activităţii sale comerciale, împiedicarea extinderii construcţiilor sale şi accesului în unele dintre acestea, afectarea sănătăţii angajaţilor şi a recoltelor terenului) nu au fost şi confirmate prin probe concludente şi,în plus, nu au ca izvor exercitarea de către pârâtă a drepturilor de uz şi servitute.
În cazul în care reclamanta este prejudiciată doar prin simpla amplasare pe proprietatea sa a capacităţii energetice, are posibilitatea de a solicita şi suporta financiar mutarea reţelei energetice.
De altfel, nici nu s-ar putea reţine vreo culpă în sarcina pârâtei rezultată din existenţa reţelei electrice întrucât edificarea acesteia a avut loc mult anterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă ( în urmă cu 40 de ani) iar pârâta, ca operator de distribuţie ( în definiţia dată de art. 3 pct.34 din Legea nr. 13/2007) nu răspunde decât de operarea, asigurarea întreţinerii şi dezvoltarea reţelei de distribuţie.
