Condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene


CONDIŢIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACŢIUNII PAULIENE

Potrivit prevederilor art.1562 şi urm. Cod civil, în situaţia în care un creditor dovedeşte un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile faţă de acesta, textul nefăcând referire expresă la situaţiile în care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

Art.1562 alin.2 Cod civil menţionează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terţul contractant cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 975 Cod civil, pentru admisibilitatea unei acţiuni pauliene, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, actul atacat să fi creat creditorului o pagubă, frauda debitorului şi complicitatea la fraudă al terţului.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1804/2015, pronunţată în dosarul nr. 2902/190/2013.

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, formulată şi precizată (f. 12) de reclamanta A.M., decedată pe parcursul procesului şi continuată de S.L. şi C.M., în contradictoriu cu pârâţii K.I., C.B.I. şi A-B M. a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta A-B M. (prin mandatar C.B.I.), în calitate de vânzătoare şi K.I., în calitate de cumpărător, încheiat în frauda drepturilor reclamantei stabilite prin sentinţa penală nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud; să dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

În motivare arată că, aşa cum rezultă din actele dosarului nr. 5153/2010 al Judecătoriei Bistriţa, reclamanta a avut calitatea de parte civilă în Dosar nr.907/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, iar prin sentinţa penală nr.58/F/2009, pârâta B.M. a fost obligată să-i plătească suma de 28.250 lei, cu titlu daune morale şi materiale, inclusiv dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului.

După cum rezultă şi din sentinţa pronunţată în Dosar 5153/2010 al Judecătoriei Bistriţa, numita B.M. şi numitul B.I., la data de 25 februarie 2002, prin act autentic încheiat de către Biroul Notarului Public „Grozav Aurel-Vasile” în schimbul sumei de 85.000.000 lei, pârâta devine proprietară, cu titlu bun propriu a unui apartament situat în mun. B.

După pronunţarea sentinţei penale nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru a se sustrage de la plata sumei indicate (28.250 lei), pârâta încheie la acelaşi birou notarial în data de 20 iulie 2009, un contract de vânzare-cumpărare care are ca obiect apartamentul dobândit în nume propriu în anul 2002 de la numitul B.I.

Considerând intenţia clară de fraudare a numitei A-B M. în ceea ce priveşte interesele reclamantei, a promovat acţiune de revocare donaţie, soluţionată irevocabil în sensul admiterii acţiunii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

La nici o săptămână de la pronunţarea încheierii de carte funciară (reclamanta încă nici nu primise comunicarea încheierii de carte funciară şi nici nu trecuse cele 15 zile, de reexaminare ale încheierii), privind revenirea la situaţia anterioară a imobilului, pârâtul-vânzător, prin procură specială, încheie contract de vânzare-cumpărare şi astfel imobilul se transferă din patrimoniul debitoarei, B.M., reclamanta fiind nevoită să promoveze prezenta acţiune.

Cu toate că s-au efectuat demersuri la biroul notarial, cartea funciară, somaţii şi înştiinţare către pârâtul-cumpărător şi pârâtul-vânzător, aceştia nu au înţeles să îşi reconsidere poziţia contractuală, revocând în mod amiabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în frauda intereselor reclamantei .

Având în vedere calitatea de proprietară a imobilului, pârâta A-B M. are calitate procesuală pasivă, iar fiul acesteia în calitate de mandatar.

În drept, a invocat prev. art.1562 Cod civil şi urm., art.194 şi urm. Cod pr.civilă.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-8, 108), a solicitat proba cu martori şi interogatoriul pârâţilor.

Legal citat, pârâtul K.I. Ioan a formulat Întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, a  solicitat anularea acţiunii, ca netimbrată iar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii, ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâtul arată că a încheiat la data de 07.03.2013 un contract de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr.1131/2013. Prin acest contract de vânzare cumpărare pârâta A.B.M., reprezentată fiind prin procură specială de către C.B.I., i-a înstrăinat imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr.504ii-Ci-Ui B., nr. top 8290/B/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru preţul de 70.000 lei, achitat integral în ziua încheierii contractului, anterior semnării acestuia.

Pentru a se putea perfecta această vânzare-cumpărare, la solicitarea notarului public, pârâtul a aşteptat aprox.3 zile, până când acesta a verificat în evidenţele notariale naţionale autenticitatea şi valabilitatea procurii speciale pe care vânzătoarea A.B.M. i-a dat-o pârâtului C.B.I., având în vedere că această procură a fost semnată în faţa altui notar, decât cel care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, consideră că această persoană C.B.I. nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză.

În această perioadă, pârâtul arată că a achitat din banii proprii mai multe sume de bani, cheltuieli aferente imobilului şi furnizorilor de utilităţi, după cum urmează: 362,64 lei – asociaţia de proprietari, cca. 1.000 lei la e-On Gaz SA, cca.1600 lei la Electrica SA.

Ulterior dobândirii apartamentului, având în vedere starea deplorabilă în care se afla, pârâtul a efectuat o serie de cheltuieli privind reparaţii, zugrăvit, dar şi suportarea unor costuri privind rebranşarea la utilităţi.

Pârâtul nu a cunoscut anterior încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, şi nici la data încheierii acestuia faptul că între pârâta A.B.M. şi reclamanta există litigii, neînţelegeri şi datorii, decurgând din aspecte penale sau civile.

De asemenea, mai arată faptul că nu a cunoscut personal părţile de mai sus.

Reclamanta îşi întemeiază în drept acţiunea pe prevederile art.1562 şi urm. Cod civil (acţiunea revocatorie).

Conform acestor dispoziţii legale, în situaţia în care un creditor dovedeşte un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile faţă de acesta. Legea face referire expres la situaţiile în care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

Art.1562 alin.2 Cod chil menţionează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terţul contractant cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Dată fiind starea de fapt pe care a arătat-o mai sus, consideră că acţiunea reclamantei este în mod vădit nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea unei astfel de acţiuni revocatorii pe de o parte, iar pe de altă parte pârâtul este un cumpărător de bună credinţă.

Reclamanta nu a făcut vorbire, cu atât mai puţin a dovedit faptul că prin încheierea acestui act de vânzare-cumpărare pârâta A.B.M. şi-a creat o stare de insolvabilitate sau şi-a mărit o astfel de stare.

Actul încheiat nu a fost unul cu titlu gratuit, pârâtul achitând integral preţul acestui contract şi a remis personal împuternicitului pârâtei suma de 70.000 lei, arătată în contractul autentificat de notarul public.

Actul încheiat nu a fost unul cu titlu gratuit, pârâtul achitând integral preţul acestui contract şi a remis personal împuternicitului pârâtei suma de 70.000 lei, arătată în contractul autentificat de notarul public.

Preţul tranzacţiei nu este derizoriu, el reflectă valoarea de piaţă a imobilului la data încheierii actului. Faptul că mandatarul pârâtei nu a remis banii pârâtei A.B.M., sau faptul că aceşti bani au fost cheltuiţi de acesta sau faptul că pârâta nu a înţeles să-şi achite până la data prezentei despăgubirile pe care le datorează reclamantei, aferent dosarul penal, sunt chestiuni care nu privesc persoana pârâtului şi care nu pot avea nicio înrâurire asupra valabilităţii contractului încheiat.

Pe de altă parte, aşa cum arăta mai sus, contractul fiind unul oneros, patrimoniul pârâtei A.B.M. nu a fost diminuat, contravaloarea acestui imobil întorcându-se în patrimoniul acesteia, iar valoare este cu mult mai mare decât creanţa invocată de reclamantă (28.250 lei).

Deşi în cuprinsul cererii reclamanta arată că ar fi făcut prin intermediul mandatarului numeroase demersuri pentru a-şi „proteja „ creanţele de încasat, nu s-a făcut dovada în nici un fel a vreunui act de executare silită, dar nici de vreo menţiune în evidenţele de CF a acestei creanţe care să afecteze bunul obiect al contractului.

Revine şi arată că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâtul nu a cunoscut litigiile dintre părţi, acestea nefiind publice, şi pe cale de consecinţă nici opozabile lui. În condiţiile în care pârâtul ar fi avut cunoştinţă de aceste aspecte, în nici un caz nu s-ar fi angrenat la suportarea unor cheltuieli şi nu ar fi cumpărat apartamentul în cauză.

Abia în cursul acestui an, reclamanta a înţeles să noteze litigiile în CF, acest aspect aducându-i pârâtului un real prejudiciu, neputând vinde acest imobil, în condiţiile în care este notat în CF prezentul litigiu. Nici un cumpărător nu ar achiziţiona un apartament asupra căruia există litigii civile pe rolul instanţelor judecătoreşti.

În drept, a invocat prev. art.205 şi urm. N.P.C

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 39-44) şi a solicitat proba testimonială.

Prin Răspunsul la întâmpinare depus în data de 06.01.2014, reclamanta solicită respingerea excepţiei netimbrării acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare, motivat de faptul că taxa judiciară nu a fost încă stabilită de către instanţa de judecată.

Mai mult, chiar a arătat acest aspect şi în precizarea de acţiune depusă la dosarul cauzei, iar în cazul în care se va stabili va încerca să se conformeze dispoziţiilor instanţei.

Mai arată că, dispoziţiile legale care sunt aplicabile în speţă sunt art.20 din Legea nr. 146/1997, care la data înregistrării acţiunii încă erau în vigoare, OUG nr.80/2013, a intrat în vigoare la dala de 29 iunie 2013 .

În ceea ce priveşte fondul cauzei, este evidentă apărarea pârâtului (care este de rea-credinţă), în sensul că nu cunoştea creanţa pe care pârâta o avea faţă de reclamantă.

În opinia reclamantei, susţinerea pârâtului nu este reală, imediat după restabilirea situaţiei anterioare (de carte funciară) adică după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile pronunţate în Dosar nr.5153/190/2010 al Judecătoriei Năsăud, reclamanta a efectuat toate demersurile legale pentru recuperarea creanţei, demarând procedura execuţională şi anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare (adică acesta nu era încă semnat şi operat în cartea funciară) s-au făcut demersuri notariale şi la canea funciară pentru blocarea tranzacţiei.

Prin urmare, pârâtul a ştiut situaţia apartamentului în litigiu şi cu toate acestea a înţeles să încheie tranzacţia.

Prin Încheierea din data de 26.09.2014, instanţa a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru.

În data de 06.03.2015, reclamantele S.L. şi C.M.M., în calitate de fiice ale defunctei reclamante A.M., au formulat Concluzii scrise prin care au solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

Din analiza probelor administrate la fondul cauzei şi raportat la dispoziţiile legale care guvernează acţiunea revocatorie, consideră acţiunea defunctei reclamante ca fiind temeinică, legală şi dovedită prin prisma probatoriului administrat în cauză.

Astfel, acţiunea revocatorie sau pauliană este acea acţiune prin care creditorul cere revocarea (desfiinţarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor, prin care acesta din urmă îşi creează sau îşi sporeşte starea de insolvabilitate .

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, debitoarea A.B.M. şi-a creat o stare de insolvabilitate, în sensul că, singurul bun în proprietate era apartamentul înstrăinat. Acest aspect rezultă atât din actele ataşate de către executorul judecătoresc, cât şi din actele emise de autorităţile competente şi existente în dosarul ataşat. Este vorba de adeverinţa emisă de către Prim. Mun. B. şi adeverinţa emisă de A.F.P.B.

Potrivit dispoziţiilor art.1562 Cod civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.

Pentru a se putea intenta o astfel de acţiune, iar aceasta să fi admisibilă se cer îndeplinite mai multe condiţii:

În primul rând, actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu prin micşorarea activului patrimonial al debitorului (evenius demni). În speţă, aceasta condiţie este îndeplinită, pentru că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat după pronunţarea sentinţei penale nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pârâta a înstrăinat singurul bun imobil pe care îl avea în proprietate. Este neîndoios că, în speţă, actul atacat a creat creditoarei un prejudiciu, constând în imposibilitatea acesteia de a-şi încasa creanţa, fără aducerea bunului respectiv în patrimoniul debitoarei.

În al doilea rând, trebuie să existe fraudarea creditoarei, ceea ce presupune că debitoarea a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului încheiat, dându-şi seama ca prin încheierea acestuia şi-a creat o stare de insolvabilitate. Condiţia este îndeplinită în speţă prin însăşi nesinceritatea pârâtei, absenţa acesteia de la interogator, încercarea de fraudare a defunctei reclamante a fost manifestată de pârâtă şi în dosar nr.5153/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa, care a avut acelaşi obiect, acţiune în revocare.

În al treilea rând, creditoarea trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat. În ceea ce priveşte această condiţie, este îndeplinită dovadă fiind sentinţa penală nr. 58/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, rămasă definitivă şi irevocabilă, după parcurgerea tuturor căilor de atac exercitate.

În al patrulea rând, trebuie să existe complicitatea la fraudă a terţului cu care debitoarea a încheiat actul atacat, condiţie specifică actelor cu titlu oneros. Şi această condiţie este îndeplinită prin prisma a cel puţin două aspecte. Pârâtul K.I. a recunoscui la interogatoriu că, preţul de vânzare al apartamentului este cel stipulat, adică 70.000 mii lei.

Cu toate acestea, pârâtul recunoaşte la întrebarea nr.6 din interogator că, a achitat pârâţilor doar suma de 12.000 euro (care la un curs de 4,45 lei, rezultă o sumă de 53.400 lei). Această neconcordanţă conduce la concluzia că preţul apartamentului înscris în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost cel real, apartamentul fiind mult supraevaluat, chiar pentru inducerea în eroare a instanţei, în situaţia în care se promova o astfel de acţiune.

Tot din interogator (întrebarea nr.12) şi întâmpinarea formulată, pârâtul recunoaşte că apartamentul nu era locuibil şi a fost nevoit să facă investiţii majore în acest sens.

În acest sens, practica judiciară a statuat că „complicitatea terţului în cazul în care actul atacat este cu titlu oneros, trebuie considerată îndeplinită în cazul în care terţul, deşi nu a cunoscut intenţia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuşi că prin actul la care a participa a creat insolvabilitatea debitorului, iar aceasta rezultă din chiar preţul neserios al vânzării”.

Pentru exercitarea acţiunii revocatorii, creditorului nu-i este necesar un titlu executoriu prin care să-i fie atestată creanţa, deoarece acţiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor şi ea se intentează împotriva unui terţ care a profitat de acest act.

Din dispoziţiile legale mai sus amintite nu rezultă că pentru a fi admisibilă o astfel de acţiune este obligatorie începerea procedurii executării silite a debitorului. Faptul că practica judiciară a statut prin sentinţe civile pronunţate că, dovada insolvabilităţii debitorului se poate face prin procedura executării silite nu înseamnă că este şi obligatorie .

Dovada stării de insolvabilitate se poate face prin orice înscris emis de către o autoritate competentă în acest sens, ca de exemplu Administraţia fiscală sau Primăria de domiciliu prin serviciul – Impozite şi taxe, practic demersuri şi adrese cu răspuns care sunt depuse şi la dosarul de executare silită.

Reclamantele solicită instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 358 Cod pr. civilă, în ceea ce priveşte neprezentarea la interogator al pârâţilor A.B.M. şi C.B.J., în sensul că aceştia au recunoscut intenţia lor de fraudare a defunctei reclamante şi astfel sunt de acord cu admiterea acţiunii formulate, fiind în acest sens formulate întrebări în cuprinsul interogatoriului.

Aceste dispoziţii legale trebuiesc coroborate şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, în sensul că, anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, pârâtul C.B.J. a contactat personal în mai multe rânduri pe defuncta reclamantă, în sensul de a-şi exprima acordul cu privire la vânzarea apartamentului, acord care nu l-a primit.

După înstrăinarea apartamentului, pârâtul a contactat-o pe defuncta reclamantă, în sensul de a-i achita din preţul apartamentului, datoria avută de mama sa. Toate acestea nu au avut loc, cu toate că aşa cum rezultă din actele dosarului, pârâtul C.B.I., a fost mandatat de către pârâtă să înstrăineze apartamentul.

În data de 09.03.2015, pârâtul K.I. a depus la dosar Concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu obligarea moştenitoarelor defunctei A.M. la plata cheltuielilor de  judecată reprezentând onorariu avocat; admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.B.J..

Prin acţiunea civilă precizată de către reclamanta A.M. şi mai apoi continuată de moştenitorii acesteia C.M. şi S.L. s-a solicitat revocarea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între K.I.- în calitate de cumpărător şi pârâta A.B.M. ( prin mandatar C-B J. – în calitate de vânzătoare), considerând că acest contract ar fi fost încheiat în frauda drepturilor defunctei A.M., stabilite prin sentinţa penala nr. 58/F/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, respectiv se mai solicită restabilirea situaţiei anterioare în CF.

A arătat în întâmpinarea depusa la dosar faptul că, a încheiat la data de 07.03.2013 un contract de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr. 1131/2013. Prin acest contract de vânzare cumpărare pârâta A.B.M., reprezentată fiind prin procură specială de către C.B.J., i-a înstrăinat imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr.50411-C1-U1 Bistriţa, nr. top 8290/8/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru preţul de 70.000 lei, achitat integral în ziua încheierii contractului, anterior semnării acestuia.

Conform dosarului de executare nr.56/2013 depus de executorul judecătoresc A. la dosarul cauzei, rezulta că defuncta A.M. a formulat în faţa executorului o cerere de executare silita abia la data de 11.03.2013, ulterior executorul efectuând notificări către debitoarea A.B.M., abia la data de 19.03.2013.

Martorii reclamantei audiaţi în cauza, nu au dovedit în nici un fel acuzaţiile aduse de reclamanta persoanei pârâtei, ba mai mult din declaraţia acestora rezulta ca aceştia nu cunosc situaţia reala a litigiului dintre reclamanta şi pârâta A. dar nici împrejurările înstrăinării apartamentului în litigiu.

A mai arătat în întâmpinare faptul că, reclamanta si-a întemeiază în drept acţiunea pe prevederile art.1562 şi urm. Cod civil (acţiunea revocatorie).

Conform acestor dispoziţii legale, în situaţia în care un creditor dovedeşte un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale sa fie declarate inopozabile faţă de acesta. Legea face referire expres la situaţiile în care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

Art.1562 afm.2 Cod civil menţionează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terţul contractant cunoştea faptul, că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Dată fiind starea de fapt pe care a arătat-o mai sus, consideră că acţiunea reclamantei este în mod vădit nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea ei, iar pe de altă parte pârâtul este un cumpărător de bună credinţă.

Reclamanta nu a făcut vorbire, cu atât mai puţin a dovedit faptul că, prin încheierea acestui act de vânzare-cumpărare pârâta A.B.M. şi-a creat o stare de insolvabilitate sau şi-a mărit o astfel de stare.

Preţul tranzacţiei nu este derizoriu, el reflectă valoarea de piaţă a imobilului la data încheierii actului. De altfel reclamanta prin reprezentantul legal au arătat la termenul din 11.11.2014 faptul că nu contesta preţul contractului.

Contractul încheiat intre pârât şi pârâta A. fiind unul oneros, patrimoniul pârâtei nu a fost diminuat, contravaloarea acestui imobil întorcându-se în patrimoniul acesteia, valoare încasată fiind cu mult mai mare decât creanţa invocată de reclamantă (28.250 lei).

Deşi a  fost legal citat, pârâtul C.B.I. întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

Prin acţiunea civilă ulterior precizată de către reclamanta A.M. şi apoi continuată de moştenitorii acesteia, pârâtele C.M. şi S.L., s-a solicitat revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între K.I.- în calitate de cumpărător şi pârâta A.B.M.  – prin mandatar C.B.J., în calitate de vânzătoare, susţinându-se că acest contract ar fi fost încheiat în frauda drepturilor numitei A.M., stabilite prin sentinţa penala nr.S8/F/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, cu repunerea în situaţia anterioară de CF.

Reclamanta A.M. a avut calitate de parte civilă în Dosar nr.907/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, iar prin sentinţa penală nr.58/F/2009, pârâta B.M. a fost obligată să-i plătească suma de 28.250 lei, cu titlu daune morale şi materiale, inclusiv dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului (f. 135-138).

Din considerentele sentinţei civile nr. 2197/2012 pronunţată în Dosar 5153/2010 al Judecătoriei Bistriţa (f. 139-141), rezultă cert că, prin actul autentic încheiat de către Biroul Notarului Public G.A.V. la data de 25 februarie 2002, A.B.M. devine proprietară exclusivă asupra apartamentului situat în mun. Bistriţa înscris în c.f.5731/19 nr. top 8290/b/19.

În baza aceleiaşi sentinţe, irevocabilă, s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă şi pârâţii A.B.M. şi B.I.Z. şi B.A., prima în calitate de vânzătoare, ceilalţi în calitate de cumpărători, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor B.I.Z. şi B.A. asupra imobilului menţionat mai sus.

Prin urmare, pârâta A.B.M. a devenit proprietară exclusivă asupra acestui imobil, iar prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr.1131/2013, prin mandatar C.B.J., i-a înstrăinat pârâtului K.I. imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr. …..-C1-U1 Bistriţa, nr. top 8290/B/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru preţul de 70.000 lei, achitat integral la data încheierii contractului, respectiv anterior semnării acestuia (f. 39-40), reţinându-se totodată că nu apar interdicţii sau sarcini în cuprinsul colii funciare mai sus menţionate.

Potrivit prevederilor art.1562 şi urm. Cod civil, text pe care şi-a întemeiat în drept acţiunea reclamanta, în situaţia în care un creditor dovedeşte un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile faţă de acesta, textul nefăcând referire expresă la situaţiile în care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

Art.1562 alin.2 Cod civil menţionează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terţul contractant cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 975 Cod civil, pentru admisibilitatea unei acţiuni pauliene, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, actul atacat să fi creat creditorului o pagubă, frauda debitorului şi complicitatea la fraudă al terţului.

Raportând circumstanţele speţei deduse judecăţii la condiţiile anterior enunţate, instanţa constată că nu sunt îndeplinite rigorile impuse de aplicare a textului normativ invocat.

În ce priveşte primul aspect, respectiv caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei în cuantum de 28.250 lei pe care creditoarea A.M. o deţine împotriva pârâtei A.B.M., derivă din Sentinţa Penală nr. 58/F/03.06.2009 rămasă irevocabilă.

În ce priveşte prejudiciul, echivalentul unei astfel de situaţii cu crearea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului prin încheierea actului a cărui revocare se solicită, instanţa reţine că din probatoriul administrat nu rezultă crearea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitoarei, întrucât actul încheiat nu a fost cu titlu gratuit, suma rezultată din vânzare fiind remisă mandatarului debitoarei, astfel cum s-a stipulat prin actul atacat, iar preţul tranzacţiei nu este unul derizoriu, el reflectând valoarea de piaţă a bunului  la data încheierii actului.

În ce priveşte dezlegarea raporturilor dintre mandatar şi mandant referitoare la remiterea sumei sau orice alte chestiuni legate de mandat, acestea nu privesc persoana cumpărătorului şi nici nu pot avea o înrâurire asupra actului încheiat, cu atât mai mult cu cât suma dobândită cu titlu de preţ al bunului vândut este îndestulătoare pentru acoperirea creanţei reclamantei.

Nu s-a dovedit în cauză nici îndeplinirea condiţiei referitoare la frauda debitorului şi complicitatea terţului la această fraudă, câtă vreme pârâtul nu a cunoscut împrejurarea că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi respectiv la data încheierii actului între pârâta A.B.M. şi reclamantă existau litigii referitoare la bunuri, respectiv debite rezultate din hotărâri penale sau civile, aspect ce rezultă cu prisosinţă din probatoriul testimonial administrat (f. 194-195).

Nu s-a dovedit în cauză reaua credinţă a cumpărătorului la încheierea tranzacţiei, de vreme ce nu au fost cunoscute de acestea raporturile dintre reclamantă şi vânzătoare, respectiv mandatarul acesteia, iar bunul obiect al convenţiei nu era grevat de sarcini şi nici nu avea notări şi interdicţii în coala CF.

În ce priveşte dosarul de executare silită 56/2013 al SCPEJ A., notarea acesteia din urmă a fost efectuată la  data de 19.03.2013, după încheierea actului a cărei revocare se solicită.

Aşa fiind, şi văzând dispoziţiile legale invocate mai sus, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1131/2013 de BNP D.M.&D.M.I.

Raportat la soluţia pronunţată, în temeiul art. 451 şi urm. N.C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului K.I. a sumei de 1300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamantele, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii formulate, cu plata cheltuielilor de judecată în apel.

În baza considerentelor relevate şi a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 480 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.