Prin actiune, reclamantul F.D.I. a chemat in judecata pe pârâta SC C.A. SA, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor inserate la art. 15 si 16 din contractul de mandat nr.1123/17.01.2008; cu cheltuieli de judecata.In motivare, a aratat ca intre părti a intervenit contractul de mandat nr.1123/17.01.2008, având ca obiect negocierea si incheierea de contracte de asigurare cu terti, numiti asigurati. Contractul a fost inheiat sub imperiul Legii 32/2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, modificata prin OUG 116/2000, OUG 51/2000 si Legea 76/12.03.2003, in vigoare la data respectivă.Reclamantul a aratat ca are calitatea de agent de asigurare, incheind contract de mandat ca persoană fizică. Insă din interpretarea clauzei prev.la art.15 si 16 din contract rezulta ca are calitatea de asigurător, de vreme ce, in anumite conditii ( in caz de nepredare la termen a asigurărilor incheiate si a primelor incasate) se obliga sa repare integral prejudiciul adus asigurătorului.
Aceasta obligatie este esenta contractului de asigurare si revine asigurătorului ca persoană juridică si nu unui simplu agent de asigurare persoana fizica, care este un intermediar intre asigurat si asigurător. Prin inserarea in contract a unei astfel de clauze s-au incalcat dispozitiile imperative ale legii privind asigurările, savârsindu-se o frauda la lege.
Părtile au realizat pe aceasta cale o finalitate interzisă de reglementarile in vigoare, prin eludarea indirecta si ocultă a unei norme prohibitive. Atata timp cât agentului de asigurare îi este interzis sa aibă calitatea de asigurator sau broker de asigurare ( art.2 alin.1 pct.2 din Legea 32/2000), acesta nici nu poate fi obligat la plata prejudiciului adus asigurătorului si care consta de fapt in cuantumul despăgubirilor plătite de acesta către asigurat.
Aceasta clauză contrară dispozitiilor legii a fost introdusă in contract sub masca unei sanctiuni ce s-ar aplica intermediarului in asigurări, in conditiile in care acesta nu raporteaza si nu predă la termen asigurările incheiate si primele incasate. Dar in acest contract tip este deja prevăzută la art. 7 sanctiunea pentru depunerea cu intârziere in contul asigurătorului a sumelor reprezentând primele incasate, respectiv: penalizarea intermediarului in asigurări cu 0,5 din valoarea sumelor nedepuse pentru fiecare zi de intârziere si rezilierea de plin drept a contractului.
In drept, a invocat disp.Legii 32/2000, Legii 136/1995.
Atasat actiunii, a depus copie de pe contractul de mandat nr.993/22.08.2007.
Legal citată, pârâta a formulat intâmpinare , prin care a solicitat respingerea actiunii, aratând că,potrivit art. 15 din contratul de mandat, partile au anticipat echivalentul prejudiciului cauzat pârâtei prin neexecutarea de către debitor a obligatiilor contractuale.
Potrivit art. 969 C.civ., clauza penala este obligatorie intre părti, instanta neavând dreptul sa reducă câtimea pretentiilor atâta timp cat parata si-a indeplinit obligatia de a proba prejudiciul suferit si a facut acest lucru prin depunerea inscrisurilor ce atestă paguba si plata pagubei.
A mai aratat ca reclamantul a fost de acord cu aceasta prevedere contractuală la momentul semnării contractului de mandat, acesta fiind lege intre părtile contactante. Contratul de mandat incheiat cu reclamantul este un inscris acceptat de către acesta, un viciu de consimtamânt, dacă ar fi existat, putând fi invocat pe calea unei actiuni de drept comun separate, exigibilitatea sumei fiind dată de termenele de decontare stabilite in contractul de mandat. Cauza actului juridic nu este ilicită si imorală, fiind o clauza penală acceptată de părti. Prin intermediul acestei clauze nu se fraudază nici disp.Legii 136/1995.
Contrar afirmatiilor reclamantului, raspunderea civilă contractuală a acestuia poate fi angajată, fiind indeplinite toate conditiile prevăzute de aceasta: prejudiciul se dovedeste prin depunerea la dosarul de instanţă a dosarului de daună, existand o incalcare a prevederilor contractuale, reclamantul nedepunând prima de asigurare in termenul contractual. Reclamantul este pus in intarziere, prin insusi contractul de mandat semnat de acesta fără nici o obiectie, acesta prevăzând un termen de decont de 3 zile, iar depăsirea acestui termen reprezinta o punere in intârziere prin sanctiunea pe care a atras-o.
A mai aratat ca, intrucât potrivit art. 969 C.civ., conventiile legal făcute au putere de lege intre părtile contractante, art.15 din contract trebue privit doar prin prisma relatiei mandant –mandatar, mandatarul neindeplinindu-si in termen o obligatie contractuală, această neindeplinire fiind sanctionata potrivit art. 15 . Instanta de fond nu este abilitata sa stabileasca drepturile si obligatiile părtilor contractante, astfel cum acestea au fost determinate prin clauza in litigiu, ci are doar dreptul de a verifica existenţa imprejurărilor in vederea carora s-a stipulat clauza penală. Prin instituirea unei clauze penale in contractul de mandat, pârâta a incercat preîntâmpinarea producerii unor prejudicii prin nepredarea la termen a primelor de asigurare.
In drept, pârâta a invocat disp.art.115-118 C.pr.civ., Legea 136/1995, dispozitiile contractului de mandat 993/22.08.2007.
Atasat intâmpinării, pârâta a depus practica judiciară .
La termenul din data de 16.11.2011, instanta a incuviintat ambelor părti proba cu inscrisuri, insă nici una din ele nu a depus vreun inscris in probatiune.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut că, intre pârâtă, in calitate de mandant si asigurător si reclamant, in calitate de agent de asigurare, s-a incheiat contractul de mandat – agent de asigurare – persoană fizică nr.993/22.08.2007, obiectul contractului constituindu-l negocierea si incheierea de contracte de asigurare cu tertii asigurati, de catre agentul de asigurare, in numele si in contul asigurătorului .
Prin actiunea formulată, reclamantul a solicitat sa se constate nulitatea absolută a clauzelor inserate in art. 15 si 16 din contractul de mandat nr.1123/17.01.2008 ( fara ca acest contract sa fie depus la dosar, motiv pentru care instanta a apreciat ca este vorba doar de o eroare materiala de redactare, intrucât la dosar este depus contractul nr.993/22.08.2007, incheiat intre aceleasi părti).
Art15 si 16 din contractul sus – mentionat prevăd următoarele:
„15. Pentru neraportarea la termenele prevăzute a asigurărilor incheiate si nepredarea sumelor reprezentând primele incasate ( dovedite cu borderouri),pentru politele pierdute sau lipsa in gestiune, agentul este obligat la plata de daune – interese. Acestea vor fi in cuantum egal cu despăgubirea platită de SC C.A. SA in baza documentului de asigurare raportat si decontat după plata producerii daunei sau chiar neraportat/nedecontat până la acea dată, si in cuantum egal cu tariful minim in vigoare aferent tipului respectiv de polită lipsa in gestiune.
16. Depunerea cu intârziere in contul SC C.A. SA a primelor de asigurare incasate de catre mandatar, atrage o penalizare a acestuia de 1% din valoarea sumelor nedepuse pentru fiecare zi de intârziere. Această penalizare nu se aplică dacă intârzierea se datorează unor cauze neimputabile mandatarului.”
Din motivarea actiunii, a rezultat ca motivul de nulitate invocat este frauda la lege, făcându-se doar afirmatii cu caracter general, fără a se sublinia concret modul in care ar fi prejudiciat reclamantul.
In jurisprudentă, s-a decis ca exista fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor.( ex.: ÎCCJ, Secţia comercială, deci. nr. 3577/28 noiembrie 2008).
Instanta a retinut insă ca, potrivit art. 969 C.civ., contractele legal făcute au putere de lege intre părtile contractante. Reclamantul a semnat conventia in cunostinţă de cauză, fără a fi fortat, presupunându-se ca a inteles semnificatia termenilor folositi.
Citind dispozitiile celor doua articole incriminate, instanta a retinut ca art. 15 contine o clauza penală, prin care părtile semnatare au determinat in mod anticipat intinderea despăgubirilor pe care trebuie sa le achite mandatarul – agent de asigurare, atunci când nu executa sau executa cu intârziere obligatia sa de a deconta mandantului suma de bani pe care a incasat-o in numele acestuia. S-a convenit asupra unei evaluări conventionale a despăgubirilor, insă, pentru activarea acestei clauze penale trebuie indeplinite conditiile acordării de despăgubiri: existenta unui prejudiciu produs prin neexecutarea sau executarea cu intârziere a obligatiei contractuale. Clauza penală prevăzută de părti scuteste partea de a se mai adresa justitiei pentru evaluarea prejudiciului, dar nu o scuteste de a dovedi ca a avut o pagubă in sine.
Instanta a mai retinut ca aceasta clauză penală functioneaza ca o garantie pentru asigurător, il protejeaza si in acelasi timp constrânge pe agentii săi de asigurare să isi execute intocmai si in mod exact obligatiile asumate. Această clauză este expresia libertăţii contractuale si are menirea de a facilita asigurătorului dovedirea despăgubirilor, insă numai in situatia in care exista cu adevărat un prejudiciu.
Retinând astfel natura mentiunilor prevăzute in cele doua articole, instanta a retinut ca posibilitatea inserării unei clauze penale in conventiile incheiate de părti este expres prevăzuta de art. 1066 C.civ. Or clauzele criticate, raportat la continutul lor, nu au fost sipulate pentru eludarea altor norme legale imperative, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor.De altfel, este de retinut si momentul la care reclamantul invoca nelegalitatea acestor clauze, la aproximativ 3 ani de la incheierea conventiei, fiind de neinteles de ce pana la acest moment nu s-a considerat prejudiciat in vreun fel.
Raportat considerentelor de mai sus, instanta a constatat netemeinicia actiunii introduse de reclamant si, pe cale de consecinţă, a dispus respingerea acesteia.
