Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 4676/200/2008 din 25.06.2008, petenta SC A L IFN S.A. Bucureşti,prin mandatarul său SC TGT SRL Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie nr. 1600552 din 11.06.2008 încheiat de intimata CNADNR S.A. – S.D.N. Buzău pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002.
În motivarea plângerii, petenta a învederat că a fost sancţionată în mod arbitrar pentru nedeţinerea rovignetei, deşi nu se găsea la vânzare la perioada de referinţă, criza fiind dezbătută în presă şi de patronatele în transporturi, dar şi recunoscută de Ministerul Transporturilor.
Intimata a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât rovinietele nu s-au găsit la vânzare în perioada 17.04.2008 – 31.05.2008, motiv pentru care echipajele de control nici nu au aplicat sancţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 6432 din 17.11.2008 s-a admis plângerea ca întemeiată, constatându-se nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie contestat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :
Prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancţionată cu 3.500 lei amendă pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.8 alin.1 din OG nr. 15/2002, întrucât la data de 14.06.2008, vehiculul de transport marfă tip A2 cu nr. de înmatriculare B-57-PYD aflat în proprietatea sa şi utilizat pe DN 2 km 124 în localitatea Poşta Câlnău fără să deţină rovinietă valabilă.
Conform dispoziţiilor art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revine în exclusivitate, în cazul în utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatele de înmatriculare.
Din certificatul de înmatriculare nr. B01511533 rezultă că utilizatorul autovehiculului B-57-PYD este SC TGT SRL Bucureşti, acesta încheind cu petenta SC AL IFN S.A. Bucureşti contractul de leasing financiar nr. 016030AP91/30.06.2006 în baza căruia i s-a transmis posesia şi folosinţa bunului.
În calitate de posesor al autovehiculului, SC TGT SRL Bucureşti îi revine obligaţia de achitare a tarifului de utilizare a drumurilor publice, întrucât aceasta utilizează efectiv autovehiculul, şi nu petenta – finanţator, care a rămas proprietara bunului până la data plăţii preţului integral, eşalonat în rate.
Impotriva sentinţei a declarat recurs intimata in termen legal, conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, intimata a invocat în esenţă că prin art. 7 din OG nr. 15/2002 este reglementată responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a drumurilor în sarcina proprietarului autovehiculului ( deţinător) şi că o astfel de faptă nu poate rămâne nesancţionată datorită neglijenţei finanţatorului de a nu prevedea în contractul de leasing clauze exprese referitoare la modalitatea de recuperare de la utilizator a eventualelor amenzi aplicate în astfel de situaţii.
Prin decizia civilă nr. 152 din 23.02.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 6432 din 17.11.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău.
În baza probatoriului administrat, instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că procesul verbal contestat este afectat de nulitate absolută, întrucât a fost sancţionată o altă persoană decât cea vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, constând în efectuarea unui transport marfă cu autovehiculul B-57-PYD pe DN 2 fără a se deţine rovinietă valabilă.
În raport de prevederile imperative ale art. 7 din OG nr. 15/2002 potrivit cărora responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revine în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, şi de calitatea SC TGT SRL Bucureşti de utilizator efectiv al autovehiculului, conform contractului de leasing nr. 016030AP91/30.06.2006,
Tribunalul a apreciat că instanţa fondului a reţinut în mod corect că nu finanţatorul SC ALIFN S.A. Bucureşti este subiectul contravenţiei săvârşite, neprezentând relevanţă faptul că în contractul de leasing nu s-au prevăzut clauze exprese în materia ce face obiectul litigiului.
1
