Contract de arendă. Act de natură civilă.


Contract de arendă. Act de natură civilă.

Contractul de arendă nu are natură comercială, iar raportarea obligaţiilor părţilor la legislaţia comercială, din perspectiva calităţii de comerciant a arendaşului, nu se poate realiza faţă de dispoziţiile exprese ale art. 11 din Legea nr.16/1994.

Obiectul acţiunii prin care a fost sesizat Tribunalul Constanţa–secţia comercială l-a constituit obligarea societăţilor pârâte de a plăti reclamantei–persoană fizică sumele cuvenite pentru anii agricoli 1999 şi 2000, în temeiul contractului de arendă încheiat pentru suprafaţa de teren arabil de 9,5 ha.

Reclamanta a solicitat, astfel, ca pârâta găsită în culpă să achite sumele datorate sau să fie obligată la predarea cantităţii de grâu în echivalent, precum şi la plata valorii cupoanelor agricole primite pe perioada celor doi ani.

Acţiunea nu este de competenţa materială a instanţei sesizate, motiv pentru care cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Mangalia.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 16/1994 – text nemodificat prin acte normative ulterioare – arendaşul (indiferent dacă acestă calitate este îndeplinită de o persoană fizică sau juridică) este considerat agricultor sau producător agricol.

Art. 26 din Legea nr.16/1994 prevede, totodată, că dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale legii civile.

În consecinţă, contractul de arendare, astfel cum este definit prin art. 2 din lege, are natură civilă, iar nu comercială.

În acest caz, raportarea obligaţiilor părţilor la legislaţia comercială din perspectiva calităţii de comerciant a arendaşului nu este posibilă, litigiul urmând a fi dedus judecăţii instanţei de drept comun în materie civilă.

(sentinţa civilă nr. 8568 COM/ 10.12.2002, irevocabilă prin nerecurare)